Ion Fănescu – Interviu la o aniversare: 30 de ani de la apariția L.P.-ului ,,Bobocel mic, de cicoare”

Ion Fănescu – Interviu la o aniversare: 30 de ani de la apariția L.P-ului ,,Bobocel mic, de cicoare”

1.P.P.: Prieten drag Ion Fănescu, observ cu tristețe că doar Fundația  ,,Paul Polidor” pentru UNESCO anunță oficial că marchează cei 30 de ani de la apariția unei bijuterii a folclorului românesc autentic, L.P.ul tău ,,Bobocel mic de cicoare”, editat cu doi ani înainte de căderea regimului Ceaușescu!… Cum consideri acest gest al Fundației ,,Polidor”, în condițiile în care instituții de cultură ale statului român ar fi trebuit să propună (și chiar să realizeze) acest eveniment ?

I.F.: Poate că vom realiza aceste lansări ale cântecelor noastre (pentru că vreau să fiu pe coperta CD-ului ,,Festivalul Paul Polidor: Iubirea mea, bună dimineața!”) chiar alături de aceste instituții de cultură, cărora amândoi le purtăm, în continuare, același respect și aceeași profundă afecțiune…

2. P.P.: Acest interviu va apărea pe 15 august 2017, de Sf.Maria, mare sărbătoare a ortodoxiei, care ne va obliga, o dată în plus, să spunem adevărul publicului autohton, care îți iubește cântecele de aproape patru decenii, de aceea întreb: ce crezi că i-ar fi nemulțumit (dacă ar fi trăit astăzi, în 2017) pe Gheorghe și Gheorghița Fănescu, adevărații născători ai celebrului cântec ,,Hai la brâu, la brâu, la brâu!”, cântec mai curând cunoscut (din CD-urile tale) sub titlul ,,Ia uitați-vă cum joc!” ?

I.F.: Tata și mama au făcut parte, timp de 14 ani, în perioada anilor 50 ai secolului trecut, din ansamblul de cântece și dansuri populare ai comunei Crețeni din zona Drăgășanilor de Vâlcea. Iar tatăl meu, puțină lume știe, a fost rapsod popular, acompaniat de instrumentiști (care posedau o tehnică născută în seva rădăcinilor și cutumelor culturale vechi românești), precum: Ilie Badea al Chivii (la vioară); Florea Coadă (la contrabas); Sandu Gârlescu (la țambal mic). La bas mișcarea nu aparținea arcușului, ci ciupiturii din degete. De-acolo moștenesc eu cântecele vechi, așa cum este și celebra piesă invocată de tine, ,,Hai la brâu, la brâu, la brâu!”. Iar ca să aduc un argument viabil față de nemulțumirile părinților mei (axate, de regulă, pe interpreții care falsificau adevăratele valori ale folclorului românesc), dacă ar fi trăit astăzi, în 2017, pot spune cititorilor site-ului Fundației ,,Paul Polidor”(vizavi de autenticitatea textelor) doar atât: în casa doamnei profesor universitar etnomuzicolog Emilia Comișel am prezentat toate cântecele din acea vreme și nu am primit niciun reproș că n-ar avea, măcar unul, elemente integrale de autenticitate a zonei folclorice din care provin; iar domnul Florin Comișel de la ,,Rapsodia Română”, când am câștigat trofeul ,,Mugurel de cântec românesc”, în 1979, n-a avut nicio obiecție vizavi de acest aspect, dovadă că imediat, în Iugoslavia lui Tito, la Festivalul Internațional de Folclor de la Novisad / Sarajevo am cucerit Trofeul Festivalului!

3.P.P.: Cât de mult crezi că s-a schimbat substanța morală a tinerelor generații de interpreți ai cântecului popular românesc, față de, să zicem, 1979, când alt extraordinar cântec de-al tău, ,,Departe-s, mamă, de tine”, se afla pe primele locuri în topurile de specialitate ale vremii, alături de piese interpretate de Irina Loghin, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu sau Ion Dolănescu ?

I.F.: N-a existat niciodată un război între mine și Ion Dolănescu sau Benone Sinulescu, Irina Loghin sau Maria Ciobanu. Le-am respectat munca, apreciind toate lucrurile frumoase pe care le-au lăsat folclorului românesc autentic. Iar cei din tinerele generații care nu respectă valorile culturale ale neamului (și mă refer aici la poeții noștri clasici, care și-au adăpat creația la istoria folclorului autohton, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a., poeți pe care aproape nimeni nu i-a cântat) se vor pierde în timp datorită acestei ignoranțe, căci, precum zice înțelepciunea din popor, ,,ce e val ca valul trece…” și, nu în ultimul rând, ,,apa trece, pietrele rămân… ”

4.P.P.: Văzând emisiunile  tv de azi, care promovează elemente de kitsch sau, mai bine zis, pseudovalori (în diferite arte, de la teatru și literatură la folclor) împinse în față de interese mercantile (interese parșive care întinează memoria culturală sui-generis), sincer, cred că s-a ajuns la un soi de colaps (a kind of…) al autenticității în reînvierea rădăcinilor noastre ancestrale… Ce-ai face tu, de exemplu, cu cei mai mulți (atenție, nu generalizăm!) dintre interpreții (mai tineri sau mai puțin tineri) care, literalmente, au invadat programele radio-tv, ,,armată” care, parafrazând un celebru vers (din ,,Scrisoarea III”) al poetului național Eminescu, ,,vine, vine, vine / calcă totul în picioare” ?…

I.F.: I-aș trimite să se documenteze la bătrânii satelor, câți or mai fi-n viață, să își adape inspirația la esențele vii ale moștenirii noastre ancestrale… Din fericire, în satele românești încă mai sălășluiesc oaze de respirație autentică, de imagini artistice perene pentru folclorul nostru, adică m-am săturat să tot aud texte neadecvate promovării tradițiilor străbune, de genul: ba că-mi laud soacra, ba copiii și nepoții, ba că m-am despărțit de a nu știu câta iubită sau să vezi ce le fac eu dușmanilor familiei mele! Am redeveni un popor frumos și demn, imbatabil dacă am fi mai uniți și dacă nu ni s-ar ,,pune pata” doar pe capra vecinului, care, săraca, e sortită să moară !… Garantez că nu toți românii se regăsesc sufletește în aceste texte puerile.

5.P.P.: La finalul acestui interviu ce mesaj transmiți publicului fidel (de pe undele hertziene, și nu numai) cântecelor tale din L.P.-ul ,,Bobocel mic de cicoare”, public cu care te vei reîntâlni, după atâția ani, prin intermediul nostru ?

I.F.: M-aș bucura dacă pe cei care acum 30 de ani au ascultat ,,Bobocel mic de cicoare” i-aș revedea la spectacolele care vor fi organizate pentru marcarea acestei sărbătoriri. Ce aș dori să se rețină este faptul că în perioada anilor 80 mi se cerea la diferite evenimente acest cântec. Iar doritorii chiar argumentau această solicitare, întrucât pricepuseră tâlcul textului, de exemplu: ,,Domnu’ Fănescu, vrem să reascultăm cântecul, pentru că în el comparați diferitele etape ale vieții: micul bobocel de cicoare din copilărie înflorește, ajunge în plinătatea frumuseții la tinerețe, iar, spre final, se ofilește, precum viața omului… ” Așa că îi aștept cu drag și cu același entuziasm, transmițându-le pe această cale că nici acum n-o să le trădez încrederea în autenticitatea cântecelor mele!

Interviu conceput și realizat de Paul Polidor

(Director-fondator al Editurii Cadrelor Didactice din România;

Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei;

Laureat al Premiului Internațional Literar ,,GOGOL”),

12-14 august 2017, București-România

Please follow and like us:
20
X

Pin It on Pinterest

X