În Festivalul ,,Polidor”(XX)-Compozitorul Codruț Croitoru: o prezentare 5.12.2019

Fragment din lansarea produselor cultural-editoriale apărute sub egida Fundației ,,Paul Polidor”(Pitești:1998-2002 & București:2002 până în prezent) la departamentele ONG:

-Editura Cadrelor Diidactice din România, București;

-Editura Fundației ,,Paul Polidor”;

-Casa de Discuri a Fundației ,,Paul Polidor”

Librăria ,,Mihai Eminescu” din Centrul Capitalei, joi, 5 decembrie 2019:

,,Bună seara, mă numesc Codruț Croitoru și sunt bucuros să mă aflu aici, la acest eveniment cu totul și cu totul special. Sunt compozitor, solist vocal, orchestrator, absolvent al Universității Naționale de Muzică din București la secția compoziție muzică pop-jazz, avându-l ca maestru pe regretatul compozitor Anton Șuteu. Compun, în general, muzică pop-rock, dar și muzică de film, iar ca solist vocal, pe lângă propriul proiect, activez în formația Schimbul 3 by Adrian Ordean.

Cu Adi Ordean am cântat și în alte proiecte ale sale, cum ar fi Pact și chiar Compact B. Ca și compozitor, sunt proaspătul câștigător al Trofeului Festivalului ,,Mamaia Copiilor” din acest an.

Ziua de astăzi, însă, evenimentul de astăzi nu este despre mine, însă am considerat că așa este frumos, mai întâi de toate să mă prezint.

Am răspuns cu bucurie invitației lui Paul Polidor de a lua parte la acest eveniment, fiindcă pe mine mă leagă de acest domn și artist special o poveste care poate fi și una de film. Nu știu cum să vă spun, dar de numele lui Paul Polidor se leagă începuturile mele, primii mei pași în lumea muzicală. De cântat mi-a plăcut să cânt de când mă știu, primul concert la care am fost în viața mea a fost pe vremea când aveam 5 ani, culmea, la un concert Compact, formație cu care am ajuns să colaborez ca solist mulți ani mai târziu.”(CODRUȚ CROITORU)


ADDENDA. Codruț Croitoru a fost prezent la lansarea unui volum de versuri prefațat de actorul EUGEN CRISTEA(5 dec.2019)

Fragment din volumul la care este atașat acest CD GRATUIT:,,Mai mult decât surprinzător volumul semnat de Paul Polidor, De dor mai moare câte un Actor… De ce încep astfel o să vă întrebaţi. Ca de obicei, sunt foarte sincer şi mărturisesc că nu mă aşteptam ca maestrul Polidor să mai găsească resurse în a mă surprinde – o dată în plus! – cu discursul său poetico-politic… Am colaborat foarte mult cu Paul în ultima vreme, mai ales pe tărâm muzical şi aproape că uitasem că se pricepe atât de bine şi la exprimarea prin cuvânt scris. Cuvânt niciodată scris la întâmplare, ci elaborat cu sensibilitate, bucurie, de cele mai multe ori şi cu mânie – total îndreptăţită, de altminteri – şi, mai ales, cu imens respect pentru artiştii dispăruţi atât de devreme şi de nedrept dintre noi…

Cu alte cuvinte, asocierile sunt atât de ciudate, de neaşteptate, dar – O, Doamne! – câtă poezie adevărată se ascunde dinapoia lor, încât, de multe ori, a trebuit să re-re-recitesc multe dintre poemele prezentate în volum. Ce să mai vorbim, Polidor şi-a atins scopul: să ne apropie pe nesimţite de ideile ascuse dibaci în spatele rimei. Sau al non-rimei… Pentru că Polidor se joacă cu talent cu aproape toate formele de exprimare şi expresie poetică. O face, aşa cum spuneam, cu îndemânarea şi lejeritatea dintotdeauna.

Poetul ne readuce în memorie unele figuri actoriceşti care au marcat din plin scenele şi pelicula, unele dintre aceste chipuri deja trecute într-o uitare care caracterizează din plin modalitatea în care sunt trataţi artiştii autentici de către o societate penibilă, aculturală şi materială până la saturaţie. Vorbeam de partea materială care ne-a luat minţile în ultimii ani. Or, tocmai în asta rezidă talentul lui Polidor: ne determină să ne mai îndreptăm gândurile sufocate de televiziuni mai mult decât comerciale şi către sufletele noastre chinuite şi neglijate de către cei care nu au în cap (mic, de altfel) altceva decât yahturi, piţipoance de doi lei (vechi, desigur!) şi cât mai multe lanţuri de aur la gâtul îngroşat de consumul nemăsurat al fleicilor şi berii…

Polidor evocă şi o serie de filme fundamentale care ne-au marcat din plin anii negri în care un bilet la Cinematecă se măsura în echivalentul în aur. Mă simt ultraonorat că Polidor  ne-a inclus pe soţia mea şi pe mine în rândul celor evocaţi în cartea sa. Poate că asta reflectă şi faptul că nu muncim chiar degeaba. A ne afla alături de titani ai culturii române în acelaşi volum ne onorează şi ne obligă. În mod intenţionat nu am dat vreun citat din volum, tocmai pentru a vă determina să citiţi singuri totul din scoarţă în scoarţă. Veţi descoperi şi redescoperi un Paul Polidor altfel decât îl ştiaţi. Revoltat, duios atunci când trebuie, mâhnit de tot ceea ce vede în jur (şi atunci, el chiar înjură!!!) şi, cu osebire, ataşat de minunatul său condei, care nu-l trădează nici de această dată. Dimpotrivă…”

 

                                                                                                    Eugen CRISTEA

                                                                                                                Bucureşti

                                                                                                        6 august 2011

Pin It on Pinterest