Din volumul de versuri ,,De dor mai moare câte un Actor…” de Paul Polidor

MĂ TASEAZĂ OBOSEALA…

 

Mă tasează oboseala,

O tartină sunt sub pleoape

Când ușor mă trece visul

Peste ape, peste ape…

 

Mă tasează oboseala,

Nu respir, ci mă sufoc,

Munți se prăvălesc, în care

Apele se schimbă-n foc.

(Din filmul documentar PORTRETUL UNUI ARTIST, PAUL POLIDOR – Regia: Hany El-Sayed, 2007)


 

SFÂȘIERI

Cum să te stingi de boală când, uite, fulguiește

Iar frunze mari, pufoase pe-obrajii tăi se cern,

Sunt ca un foc de fluturi aceste oarbe ierni

În perne unde rustic sărutul alb dospește.

Și sănii de lumină coboară-mperecheate

În calde sfâșieri pe trupurile noastre,

Albastre sunt, nu vezi, tăcerile, albastre

Ca niște descompuneri de flori metalizate…

Paul Polidor

Pin It on Pinterest