Fest.On-line Polidor(2020) Пушкин:,,Няне”&Mat.Educ.-Coord.:Prof.L.Tănase-Buzău)

ПУШКИН – НЯНЕ (1826)

Подруга дней моих суровых,
Голубка дряхлая моя!
Одна в глуши лесов сосновых
Давно, давно ты ждешь меня.
Ты под окном своей светлицы
Горюешь, будто на часах,
И медлят поминутно спицы
В твоих наморщенных руках.
Глядишь в забытые вороты
На черный отдаленный путь:
Тоска, предчувствия, заботы
Теснят твою всечасно грудь.
То чудится тебе…

ALEKSANDR SERGHEEVICI PUŞKIN

ŢIE, DOICĂ… (Traducere din 1983 de Paul Polidor)

Zilele-mi aspre ţi le-apropiai,

Bătrână doică, simplu – , cu regret;

Prin pinii reci şi mângâiaţi încet

Cu-atâta nerăbdare m-aşteptai !…

Sub geamul cămăruţei părăsite

Plângeai durerea-ţi aruncată-n scrum;

Zbârcite mâini şi înecate-n fum

Torceau un timp prin àcele-nvechite.

În porţile uitate-adânc priveşti

Fără să simţi întunecatul drum;

Şi griji, şi doruri îţi apasă-acum

Neliniştea că, iată,-mbătrâneşti…

——————————————————————————————————————————

Alte materiale din Festivalul-Concurs ,,PAUL POLIDOR”(Editare:21 oct.2020):

Adaptarea curriculară şi planul de intervenţie individualizat pentru elevii cu CES

Prof. logoped Şc. nr. 197, București =UŢAN GABRIELA

Procesul de integrare educaţională a elevilor cu CES include elaborarea  unui plan de intervenţie individualizat, în cadrul căruia, folosirea unor modalităţi eficiente de adaptare curriculară joacă rolul esenţial. Problemele de adaptare curriculară se pun în mod diferit atunci când dorim să integrăm elevi numai cu tulburări de învăţare, faţă de situaţia în care integrăm elevi care posedă suplimentar, diverse categorii de deficiente mintale, senzoriale sau fizice. Pentru prima categorie menţionată, adeseori este suficient să introducem elevul cu tulburări de învăţare, în cadrul unui program suplimentar, la disciplina sau grupul de discipline de învăţământ la care întâmpină dificultăţi sau este rămas în urmă. În cazul celei de-a doua categorii, a elevilor cu dizabilități, principalele modalităţi ce pot fi folosite, constau în: 1.Selectarea unor părţi din curriculum-ul general pentru elevii normali, ce pot fi parcurse de elevii cu dizabilități şi renunţarea la altele, de obicei cele mai complexe;// 2.Accesibilitatea prin simplificare a tuturor părţilor din curriculum, pentru a putea fi înţelese şi învăţate de elevii cu dizabilități;3.Completarea curriculum-ului general cu elemente noi care constă în introducerea elevilor cu dizabilități, într-o serie largă de activităţi individuale, compensator-terapeutice, destinate recuperării acestora şi asigurării restabilirii participării lor, în mod eficient, la procesul de învăţământ pentru normali. În planul dezvoltării curriculare pentru elevii cu dizabilități, are loc o mişcare în sensuri diferite. Pe de o parte, curriculum-ul acestora se restrânge, iar pe altă parte se amplifică prin introducerea unor activităţi suplimentare individualizate, destinate compensării şi recuperării. Pentru elevii cu deficit de intelect, planul de învăţământ se reduce atât din punct de vedere al numărului de discipline de studiu, cât şi din punct de vedere al conţinutului informaţional, ce urmează a fi însuşit la fiecare capitol în parte, dar creşte numărul de activităţi individuale suplimentare, în care urmează să fie inclus elevul cu deficit de intelect, în scopul recuperării acestuia. În cazul şcolii speciale româneşti, astfel de activităţi sunt cele logopedice, de corectare a deficienţelor fizice, de socializare etc. Terapia ocupaţională, formarea deprinderilor de viaţă cotidiană şi autonomă interferează prin modul de organizare, materialele didactice folosite şi locul de desfăşurare al majorităţii acestor activităţi.  În ţările  scandinave, de exemplu, sprijinul destinat elevilor cu deficiențe se acordă sub forma unor activităţi individuale suplimentare, desfăşurate în instituţia de învăţământ obişnuit. Activităţile cu elevii (cu deficienţe) integraţi, proiectarea curriculară trebuie să ţină seama, în primul rând, de tipul şi gradul deficienței, apoi de posibilităţile fiecărei şcoli de a asigura ajutorul fiecărui elev în parte. Pentru elevii cu dizabilităţi severe sau polihandicapuri, majoritatea specialiştilor recunosc necesitatea şcolarizării acestora în instituţii separate, unde să fie instruiţi după un curriculum propriu şi beneficiind de tehnologii didactice adaptate. Aşa este cazul elevilor cu handicap mintal profund sau a celor care au deficienţe mintale asociate cu deficienţe senzoriale şi fizice, ceea ce îi face dificil de şcolarizat în instituţii obişnuite de învăţământ. Până în prezent, integrarea realizată prin intermediul adaptării a dat rezultate, cu precădere la elevii cu deficiențe uşoare sau moderate. Rezultate notabile s-au obţinut, în acest sens, în realizarea unui curriculum individualizat şi simplificat, pentru elevii deficienți mintal integraţi în şcoala obişnuită. În cazul elevilor cu deficienţe senzoriale (surzi sau hipoacuzici, orbi sau ambliopi) şi a celor cu deficiențe  fizice, adaptarea curriculară s-a realizat, mai ales, prin extensiune. Pentru aceştia nu există probleme deosebite privind parcurgerea aceluiaşi curriculum destinat normalilor, deoarece aceştia au un intelect normal dezvoltat. În această situaţie, în curriculum-ul comun tuturor categoriilor de elevi au fost introduse o serie de activităţi suplimentare, specifice. Acestea vizează, cu precădere, aspecte legate de orientarea spaţială, demutizarea, socializarea, comunicarea, însuşirea unor limbaje adiţionale (limbajul semnelor, dactil, Braille etc.) sau activităţi practice, destinate pregătirii în profesii adecvate  tipului de dizabilități respective. Toate acestea determină o mai bună adaptare la mediul social. Adeseori, în cazul  integrării educaţionale a elevilor cu diverse dizabilităţi severe, nu este suficientă doar adaptarea curriculară, ci este necesar să se realizeze pentru aceştia un plan sau program de intervenţie individualizat sau un „curriculum propriu”. Acesta este destinat recuperării, pe toate planurile, a personalităţii elevului cu dizabilități. Într-un astfel de plan se pune accent, în special, pe latura formativă şi mai puţin pe cea informativă. Componentele esenţiale ale unui plan de intervenţie individual sunt: evaluarea şi reevaluarea, stabilirea obiectivelor pe termen scurt şi lung, selectarea metodelor şi activităţilor folosite în intervenţie, stabilirea instituţiilor şi echipelor interdisciplinare participante şi cooperarea cu familia elevului cu dizabilităţi.==========================================================

Strategii interactive în activitatea integrată – Prof.Tutunea Mădălina, G.P.P Nr.10 Buzău

„Scopul  educaţiei si instrucţiei este de a scoate din ce în ce mai multe informaţii de la individ, decât de a introduce din ce în ce mai multe informaţii în mintea acestuia.” – F. Froebel

Prezenta metodologie didactică, adecvată obiectivelor învățământului actual, necesită o repoziţionare a metodelor și mijloacelor de învățământ existente, astfel încât să conducă la activizarea optimă a copiilor, să asigure cultivarea atitudinii euristice, investigatoare, formarea spiritului de iniţiativă. Este necesar ca în activitatea cu preşcolarii educatoarea să dea dovadă de flexibilitate și creativitate în abordarea situaţiilor didactice pentru a evita rutina și a acţiona pentru transformarea învățământului într-un învățământ integrat și creativ, bazat pe educaţie, pe formare. Ştiind că jocul este principala formă de organizare, metodă și procedeu în activitatea instructiv-educativă din grădiniţă, oricare din metodele interactive este un joc cu multiple valenţe formativ-informative ce se răsfrâng asupra personalităţii copilului. Prin urmare, educatoarea își pune în valoare competențele pentru a obţine de la copii performanțe în funcţie de parametrii individuali de dezvoltare (cognitivi, creativi, afectiv-emoţionali) care într-un grup mai mic sau mai mare contribuie la reuşita muncii în grup. În continuare voi face referire la un proiect tematic mult îndrăgit de copii (“Animale pe cale de dispariţie”) din cadrul temei anuale: “Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ”, în care voi încadra câteva din metodele interactive aplicabile în învățământul preşcolar. Fiind stabilită tema, copiii strâng materialele de informare (cu ajutorul părinţilor, educatoarei, specialiştilor) și, cooperând, expun verbal informaţiile. Astfel, copiii își formează deprinderi de muncă intelectuală, își formulează probleme și caută soluţii. Proiectul poate începe prin tehnica “Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învățat”, prin care copiii vor completa cu ajutorul educatoarei tabelul cu cele trei rubrici: ce ştiu despre animalele pe cale de dispariţie, ce vor să afle despre acest subiect și, la final, în etapa de evaluare, tabelul va fi completat cu informaţiile pe care copiii le-au descoperit în timpul cercetării. O dată stabilite obiectivele, se vor strânge materialele necesare, se fac vizite pentru realizarea obiectivelor propuse (vizită la grădina zoologică); sunt invitaţi specialişti cărora li se pun întrebări despre subiect, iar finalitatea se materializează în fotografii, albume, expoziţii, dramatizări cu participarea și implicarea directă a tuturor resurselor umane menţionate. Se poate aplica metoda Ciorchinele, prin care, pornind de la imaginea din mijlocul fișei, copiii vor aranja imaginile care au legătură cu tema centrală. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a ajuns la limita de timp.

1.Popescu-Neveanu Paul,  Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.
2.. Șchiopu Ursula,  Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1970, p. 200—————————————————————————————————————–

Lumea copilăriei – Prof.înv.preșcolar Dan Anișoara – Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu”-Buzău

Îmi place să trăiesc aici,

În lumea frumoasă a copilăriei.

Să întâlnesc prințese, zâne și pitici,

Să fiu mereu în preajma celor mici.

În această lume minunată

Nu ai motiv să fii îmgrijorat,

Privești în jur și fața-ți luminează

Un zâmbet de copil mult așteptat.

E minunat să fii aici

În lumea dragă a celor mici!

Să crezi, să speri în visul lor,

În  lumea copiilor.————————————————————————————————————

Starea de bine a preşcolarului în contextul actual al izolării – Prof. Popa Georgeta,  G.P.P Nr.10 Buzău

Contextul actual a adus schimbări pe toate planurile în viaţa noastră, cu precădere în viaţa celor mici, a căror posibilitate de înţelegere este limitată. În acest sens, părintele se află în faţa unor noi provocări, iar cadrul didactic, prin intermediul diferitelor căi de comunicare, continuă să îi fie partener în educarea preşcolarului. Articolul prezintă realităţi frecvent întâlnite şi oferă câteva sugestii de abordare a preşcolarului şi de acţiune cu acesta. Educaţia preşcolarului continuă acasă în această perioadă. Cu toate schimbările survenite în viaţa fiecăruia, adult sau copil, familiile au fost supuse unor noi provocări. Atitudinea şi reacţia fiecăruia este diferită în perioada de stres. De multe ori le pretindem copiilor anumite comportamente, cu toate că şi adultului îi este dificil să reacţioneze conform normelor în aceste situaţii; cu atât mai mult, copilul nu este pregătit emoţional şi nici biologic să facă faţă stresului. Ştim că fiecare copil are la baza comportamentului modelul părintelui, reacţiile adultului, pe care le preia prin imitaţie şi le internalizează. De aceea, adultul-model, în cazul acesta părintele, trebuie să fie mai atent ca niciodată la propriile acţiuni. Se întâmplă ca părintele să fie mult mai solicitat decât în trecut şi aici mă refer la presiunea exercitată de atribuţiile de serviciu care se îndeplinesc acasă şi nu la locul de muncă, de respectarea nevoilor celorlalţi membri ai familiei aflaţi în contact direct 24/24, de gândurile şi nesiguranţa generate de pandemie, de schimbările survenite pe toate planurile. Copilul, prin fragilitatea vârstei, nu înţelege aceste schimbări. Îi este neclar de ce petrece atât de mult timp în casă, de ce este restricţionat doar la plimbarea în jurul locuinţei, de ce nu îşi poate întâlni colegii de grădiniţă sau bunicii, de ce nu poate alerga în părculeţul copiilor. O privire atentă sau dezinteresată, o îmbrăţisare sau un zâmbet, un gest de afecţiune sau de nervozitate completează mesajul verbal, îi conferă altă valoare. Părinţii trebuie să fie calmi şi să îşi controleze primul impuls când copilul se comportă greşit. Copilul înţelege când îi este criticat comportamentul, de aceea trebuie să evităm a-l critica pe el ca persoană, atenţia noastră să se axeze asupra faptei greşite. Copiii încep să realizeze ce reacţie emoţională urmează unui ton ridicat al unui adult sau ce expresie facială pot observa la o persoană care râde puternic. Prin intermediul condiţionării, al empatiei sau al contagiunii emoţionale, copilul reuşeşte să înţeleagă emoţiile celorlalţi. Un context emoţional optim (conceput pentru a stimula) favorizează stabilirea unui climat propice copilului, care îi oferă încredere şi stabilitate, îi asigură o stare de bine.

Bibliografie:
1. Ştefan, C. A., Kallay, E. (2007). Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolar – Ghid practic pentru educatori, Cluj-Napoca: Ed. ASCR.
2. Schaffer, R., (2005). Introducere în psihologia copilului. Cluj-Napoca: Editura ASCR.

————————————————————————————————————————————

Bune practici pentru promovarea lecturii în grădiniță – Prof. Fătu Corina, G.P.P Nr.10 Buzău

Într-o lume în care tehnologia este cea în jurul căreia ne conturăm viețile, într-o lume în care „Șotronul” , „Rațele și vânătorii” sunt doar jocuri din vremea când nu existau tabletele, în vremurile în care „Nicolae Grigorescu” este doar numele ce apare pe replica (sau cum spun tinerii din ziua de azi… fake-ul) de pe peretele sufrageriei din casa mătușii de la țară, în vremea în care „nu am timp acum!” stă pe buzele tuturor, este cazul să încercăm să schimbăm ceva, atât cât putem. Lecturile sunt cele care ne ajută la îmbogățirea vocabularului, ne dezvoltă gândirea logică, ne solicită imaginația, ne oferă informații prețioase, dar, mai ales, cele care ne deschid orizonturi unde cu greu putem ajunge. În momentul în care copiii pășesc dincolo de ușa grădiniței, pentru o parte dintre ei înseamnă pătrunderea într-o lume în care adulții abia dacă au timp să le spună „noapte bună” înainte de a-i adormi, iar pentru alții o lume în care adulții se transformă și ei în copii și petrec timp alături de copiii lor. În grădiniţe cadrele didactice încearcă să utilizeze metode cât mai moderne, încearcă să ţină pasul cu noile tehnologii, pentru că observă că micuţii preşcolari nu mai sunt foarte atraşi de ceea ce odată ne captiva şi ne lăsa cu gura căscată la propriu. Este foarte bine să încercăm să evoluăm, să fim la curent cu noutăţile, însă părerea mea este că trebuie să fim într-atât de creative, încât să îmbinăm elementele noi cu cele tradiţionale astfel încât scopul propus să se materializeze. Grădiniţa este locul în care preşcolarul are primele experienţe în domeniul cititului şi scrisului prin contactul cu poezia, lectura, povestea, cu cartea… Aceasta trebuie să conţină imagini sugestive, deoarece imaginile, desenele sunt foarte importante la vârsta preşcolară, ele nu reprezintă doar imagini, ci şi acte pline de semnificaţie. Un desen devine astfel un simbol care evocă un obiect, o imagine, o idee sau un sentiment care îl face pe copil să acţioneze instinctiv, însă un copil care începe să asculte poveşti abia când ajunge la grădiniţă este foarte încântat la început, dar nu reuşeşte să îşi menţină atenţia activă până la sfârşit, oboseşte repede şi este perturbat de orice zgomot sau mişcare din jurul lui, neavând obişnuinţa de a urmări o lectură. În concluzie, prezenţa cărţilor încă din primul an al copilului este foarte importantă, pentru că îl apropie de lumea cuvintelor şi a poveştilor, îl determină să îndrăgească lectura şi să o aleagă în detrimentul altor modalităţi de a-şi petrece timpul liber, activitate care îl va ajuta ulterior să se dezvolte armonios din punct de vedere al personalităţii.

Bibliografie:
1. Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, vol.I şi II, Ed.Compania, Bucureşti, 1999, 2001;
2. Dumitrana, Magdalena – Copilul, familia şi grădiniţa, Ed. Compania, Bucureşti, 2000;
3. Mitu, Florica – Metodica activităţilor de educare a limbajului, Ed.Pro Humanitas, Bucureşti.

Lector, corector, editor: PAUL POLIDOR – Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei & Director-fondator al EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA-București

Coordonator editorial: Centrul ,,PROF.LUMINIȚA TĂNASE”(G.P.P.Nr.4-Buzău)

 

 

 

 

Pin It on Pinterest