Centrul On-line,,Prof.A.Grigorescu”Ed.CDR-Concurs/Litere:,,Comoara cunoașterii”Brăila

Text primit în cadrul: INTERNATIONAL ON-LINE FEST.POLIDOR -NGO of CULTURAL INTERFERENCES,

1998-2020, realizat sub egida EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA (înregistrată notarial)-București

Director fondator:Paul Polidor (membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei) 

COMOARA CUNOAȘTERII

În sufrageria casei de la colțul străzii se afla familia Popescu, o familie care își îngrijea copilul ca pe ochii din cap. Copilul lor visa la haine și adidași de firmă de mii și mii de lei, pe când părinții lui se sacrificau ca el să aibă acces la învățătură. Pe acest băiat îl chema Jonas și era de statură medie, dar foarte îndrăzneț.

Duminică dimineață era un moment al zilei foarte agitat. Familia Popescu urma să se pregătească să meargă la biserică, așa că trebuiau să se grăbească.

-Robert! Trezește-te! E duminică!, zise mama.

-Deja? Off…. Dar mi-e așa de somn! Nu pot să rămân acasă?, spuse băiatul.

-Am discutat deja asta! Toți mergem la biserică, așa că ridică-te și spală-te pe dinți!, zise mama.

După cum ați observat deja, Robert era un copil mofturos căruia nu-i plăcea să meargă la biserică. Se spălă pe dinți, își făcu patul și se îmbrăcă de dragul mamei, dar fără nicio urmă de chef. Tata era deja la masă și privea nedumerit carnetul de note al lui Robert în timp ce își savura cafeaua și cornul cu ciocolată.

-Nu înțeleg! Cum de ai note de 8+ dacă ai meditații săptămânal și pregătiri după școală?, verbaliză într-un final tata ceea ce gândea și se vedea deja pe chipul lui.

Robert ridică din umeri. Nu știa ce să spună. Nu știa, mai ales, pentru că nu se gândise niciodată la asta. El mergea la școală și lucra ceea ce i se dădea, se străduia puțin pe la teste doar pentru că mama insista mereu și mereu să se țină de școală, ca să-i fie mai ușor în viață – așa spunea ea. Nu a înțeles niciodată, dacă ar fi să fie sincer, ce înseamnă cuvintele acestea. Și acum îi era ușor: nu-i lipsea nimic, avea de toate, iar, dacă nu va avea în viitor același confort, o să găsească el metode să le obțină cumva. Prin urmare nu-i răspunse tatălui său care se ridică și spuse:

-Ia și mănâncă și să plecăm!

După   ce    mâncă, Robert se duse la mașina lor, Mecedes-Benz Clasa C. Admira foarte mult mașina pentru că el știa toate felurile de mașini din lume – era pasionat! Dacă la școală le-ar da un test despre mașini, ar ști de nota zece! Au ajuns la biserică unde, în timpul predicii, adormi. În vis, creierul său continuă să imagineze, după cum îi dictau gândurile, mașini luxoase, haine și adidași de firmă perindându-se prin fața lui. Alergă spre ele, dar chiar în clipa aceea o ușă de gratii căzu între el și comori. Părinții lui luară comorile și le aruncară la coș. Se trezi din vis și începură să-i curgă lacrimi pe obraji. Era în mașină, în drum spre casă, dar gândul îi rămase la acel vis dureros în care s-a văzut despărțit brusc și brutal de ceea ce îi plăcea așa de mult!

A doua zi Robert avea meditații la matematică. Se așeză fără tragere de inimă la masa de lucru și-și scoase caietele și cărțile. În timp ce lucra ceea ce îi cerea profesoara,  se gândea la visul pe care îl avusese la biserică.

-De ce părinții mei nu îmi cumpără haine și adidași de firmă?, se trezi Robert întrebând cu voce tare.

-Pentru că te iubesc și aleg să cheltuie acei bani, dar într-un mod mult mai folositor pentru tine. Te pregătesc pentru viitor, te ajută să fii pregătit pentru viața de adult!, răspunse natural doamna profesoară cu care lucra, de parcă așteptase dintotdeauna ca această întrebare să-i fie adresată, iar ea era pregătită.

Robert căzu pe gânduri, dar  continuă să rezolve exercițiile care i se dădeau. Doar jumătate din creierul lui era atent la ceea ce făcea, cealaltă jumătate era preocupată de mașini și mărcile lor, ca în fiecare zi.

Acasă Robert se așeză la orgă și începu să clămpăne tare o melodie lipsită de armonie.

-Robert! Dă mai încet, sora ta doarme! Mâine are examen, nu uita că este a douăsprezecea!

Robert oftă și se trânti în pat. Nu înțelegea de ce părinții au acum mai multă grijă de sora lui, Alexandra, decât de el. De ce își ocupă aproape tot timpul lor cu Alexandra decât cu el? Oare au uitat de el?

În următoarea zi, dimineața, se spălă pe dinți și coborî pentru micul dejun. Mama s-a uitat puțin la el, l-a privit și l-a întrebat:

-Robert, de ce ești trist?

-Nu sunt trist.

-Offf. Spune, Robert, știu că ești trist.

-Bine!, se lăsă Robert convins, mai mult pentru că voia să spună cu voce tare ceea ce gândea. Spune-mi, de ce vă ocupați mai mult de Alexandra decât de mine? De ce vă petreceți mai mult timpul cu ea decât cu mine?

În momentul acela avea o mie de întrebari de adresat mamei. Se simțea înconjurat de o mie de întrebari diferite și de o mie de răspunsuri la fel. Nu le putea da decât un singur răspuns: Au uitat de el! Robert se simțea ca și cum ar fi într-o pustietate, stând și gândindu-se la fel de fel de fețe. Nu știa ce să zică. Era înfricoșat. Simțea teamă. Durere. Slăbiciune…

Mama atunci îi zice:

-Robert, dragule, noi nu am uitat de tine, ci doar ne ocupăm mai mult de Alexandra pentru că are un test foarte important care influențează viitorul ei. Acum este la școală și dă acel test. Să știi că părinții nu-și uită niciodată copiii! Din contră, s-ar sacrifica pentru ei. Omul, cât trăiește, aleargă după tot felul de comori. Unii cred că banii, casele și mașinile sunt adevăratele comori. Alții consideră călătoriile adevăratele bogății. Și noi alergăm după comori, să știi! Dar comoara pe care noi o căutăm este cunoașterea, dragostea, pacea, înțelepciunea de a trăi o viață împlinită cu adevărat fără să ne facem robii unor dorințe care nu au nicio legătură cu nevoile noastre. Știu că  tu  nu  înțelegi  acum  importanța  studiului  și  crezi că noi exagerăm încurajându-vă să învățați. Îți promit că în 10-15 ani vei înțelege. Eu sunt gata să am răbdare cu tine până atunci. Dar să știi că ceea ce vei putea ajunge într-o zi va fi meritat tot efortul de acum și toate sacrificiile. Marele și înțeleptul împărat Solomon spunea în cartea Proverbelor: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate să stea lângă împărați, nu lângă oamenii de rând”, deci merită să înveți și să fii priceput într-o meserie anume! Aceasta va fi comoara pe care noi, ca părinți, dorim să ți-o dăruim. Indiferent de ce se va întâmpla cu lumea acesta, comoara științei și a înțelepciunii de a face ceva folositor nu ți-o va putea lua nimeni. Și o altă comoară la fel de valoroasă este dragostea noastră și pacea că deții tot ceea ce ai nevoie în viață.

În timp ce mama vorbea Robert fu cuprins de imagini cu niște copii zâmbind, râzând, jucându-se, iar acei copii erau el și sora lui. Simți emoții: Bunătate, Fericire, Iubire, Veselie. Toate veneau ca un adaos la cuvintele mamei. Atunci înțelese că părinții lui aveau alte valori decât el, că ei prețuiau dragostea și el nu le-o prea arătase în ultimul timp. Îi păru rău că irosise timpul cu gândurile lui și că fusese destul de egoist. Cuvintele mamei curgeau în inima lui ca un reproș. Trecuse mult timp de când o îmbrățișase ultima dată, dar tot el fusese supărat că nu i se acordă atenție. O luă pe mama în brațe și își promisee să fie mai atent la sfaturile ei. Nu întotdeauna înțelegea ceea ce îi spunea, dar a reținut că într-o zi totul va deveni clar și pentru el. Trebuia doar să aibă răbdare! Nu prea avea, dar va învăța și acest lucru de la părinții lui…

Vîlcea Marius Adrian

Șc.Gimn.,,Mihail Sadoveanu”-Brăila

Cond.art.:Prof.Violeta Ion

Pin It on Pinterest