Textul și autenticitatea
Profesor Safta Mariana Alina
Noțiunea de autenticitate a fost introdusă în literatura română de Mircea Eliade, Camil Petrescu și foarte mulți au îmbrățișat acest curent. Aceasta implică trei straturi semantice, toate bine definite. Referitor la origine, are un sens predominant etic, implicând buna credință, fidelitatea față de sine, consecvența, sinceritatea, onestitatea interioară: ,,Fii tu însuți”, ,,Fii credincios ție însuți”. Eul scriitorului devine în felul acesta obiect de observație, introspectivă directă, nefalsificată, autentică. Pătrunde și se răspândește investigația autobiografică, autoanaliza, scrutarea ființei morale a scriitorului, în zonele interioare. Poeții se dezvăluire în totalitate prin trăiri, iar creația lor să traducă ,,cele mai ascunse și interioare aspecte ale autorului” (după Joachim du Belllay, La De′fense et illustration de la langue franḉaise, 1549, L. I, Ch. VIII).
Alături de sentimentul integrității și nefalsificării interioare, apare conștiința unicității.
Sunt importante și sensurile obiective, toate în sfera noțiunii de adevărat, veridic. Valoarea documentul ia amploare în această perioadă a autenticității. Adevărat, profund ,,autentic” ar fi, în accepția naturistă-raționalistă a secolului al XVIII-lea, ceea ce este ,,în armonie cu natura și cu rațiunea pură” (Goethe), iar în concepția tradițional-simbolică, fondul esențial, ontologic, criptic, al realității, ,,numenul” și ,,ideea” care ar sta în spatele sau în miezul fenomenelor. În același timp, autenticitatea exprimă calitatea fundamentală a existenței, esența, ființa.
Se vorbește despre operă literară autentică, atunci când ea oferă documente de orice tip ( psihologice, morale, sociale, etc.), ,,felii de viață”. Autenticitatea extrage esențe, cristalizează tipuri, ridică particularul la general. Ea este ,,clasică și realistă”, cu tendința transmiterii acestor calități artei în general. Esența unui personaj, autor, epoci etc. nu poate fi decât autentică.
Autenticitatea reprezintă triumful naturii asupra culturii și civilizației, dar și originalitate, spontaneitate.
O poezie în care autenticitatea, trăirea, trăirea supremă ia amploarea dramaticului, este cea care s-a născut în mijlocul închisorii. Mărturisiri, trăiri, sentimente, îndemnuri, suferințe, toate se împletesc în creația scrisă sau nescrisă. Poezia a fost hrana spirituală, întărire și izvor de trăire. Valoarea ei nu este în primul rând literară, ci aceea de mărturisire a suferințelor și condițiilor de teribilă detenție.
Primele cinci volume de poezii intitulate Poeți după gratii, au fost coordonate de Constantin Aurel Dragodan, publicate între anii 1993 și 1997 .
Poeții care apar în volumul republicat în 2010, în cadrul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru Vodă, se numără: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ionel Zeană, Bucur Stănescu, Bucur Stănescu, Virgil Maxim, Aurel Pastramagiu, Ion Mărăcineanu, Andrei Ciurunga, Emanoil Paraschivaș, Simion Giurgeca, Fronea Bădulescu, Gabriel Țepelea, Șfefan Vlădoianu, Aurel Dragodan, Nicolae Nicolau, Eugen Măgirescu, Petru Baciu, Demostene Andronescu, Ion Păunescu –Daia, Dumitru Radu –Udar, Tiberiu Hentea, Costin Dacus Florescu, Gheorghe Popescu –Vâlcea, Marin Cioabă, Simion Lefter, Petre Strihan, Pr. Ilie Imbrescu, Gheorghe Gorunescu –Penciu, Gheorghe Ardeleanu, Petre Baicu, Vasile Blănaru- Cezar Flamură, Mihai Buracu, Corneliu Deneșan, Luca Dumitrescu, Ion Florescu, Viorel Gheorghiță, Aurelian Guță, Grigore Lechințan, Ana Maria Marin, Virgil Mateiaș, Gheorghe Năstase, Dumitru Oniga, Ion Paragină, Vasile Pânzaru, Ioan Victor Pica, Gheorghe Stănescu, Virgil Vasiliu, Deliu Iulian Bălan, Mihai Dragodan, Valeriu Gafencu, Paul Găleșanu, Ion Golea, Sergiu Aurel Mandinescu, Vasile Militaru, Dragoș Morărescu, Despa Olariu, Gheorghe Olteanu, Ion Omescu, Constantin Oprișan, Zahu Pană, Traian Popescu, Valerian Turtureanu, Petre Grigore Anastasis-Puiu Năstase, Dumitru Bacu, Nicolae Călinescu, Corneliu Coposu, Zorica Lațcu-Maica Teodosia, Teofil Lianu, Vasile Tacu, Ștefan Tumurug, Eugenia Indreica –Damian.
Probabil că numărul celor care au scris este mult mai mare, dar doar creațiile acestora sunt publicate în volum. Un alt scriitor este și Valeriu Anania, ale căror creații sunt de o valoare incontestabilă.
Tematica acestor poezii este foarte ușor de sintetizat: trăirea, înălțarea sufletească, dorința de libertate, demnitate, înfrângerea suferinței fizice, lumina.
Emoționante sunt chiar și cele câteva enunțuri de la începutul cărții, prin care o deținută prezintă cartea: ,,Bună dimineața, Românie profundă! Azi ți se face un dar deosebit pe care, după smerita mea părere, ar trebui să-l primești cu emoționantele tale bătăi de inimă, drept aplauze pentru cei care în bezna temnițelor flămânde au făurit din flăcările durerii, pe nicovala suferinței, candele de lumină pentru un veac românesc.”
De-a lungul versurilor, se evidențiază tonul de revoltă, dar și adresarea directă către cititori, cei dragi sau urmași.
Cuvintele sunt simple, fără prea multe mijloace expresive, ele redau doar trăiri, durerea fizică și psihică resimțită de cei de după gratii care luptă pentru lumină, libertate, demnitate. Semnificative pentru mesajul tuturor poeziilor sunt versurile scrise de Radu Gyr, din poezia Ne vom întoarce într-o zi: Ne vom întoarce ca un fum,/ ușori, ținându-ne de mâini,/ toți cei de ieri în cei de-acum,/cum trec fântânile-n fântâni. Scriitorii mărturisesc că idealurile lor se vor regăsi în cele ale generațiilor viitoare.
Autenticitatea în cazul acestor poezii înseamnă trăire, sacrificiu suprem pentru idealuri nobile, credință și versurile îmbracă aceste teme.
Adrian Marino, Dicționar de idei literare, vol. I, Editura Eminescu, 1973
Poeți după gratii, Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Mănăstirea Petru Vodă, 2010.