Ofelia Eniu: Abordarea ludică a conținuturilor – alternativă de învățare

Abordarea ludică a conţinuturilor – alternativă de ȋnvăţare

Ofelia Gabriela Eniu,

Şcoala Gimnazială ,, George Enescu”, Năvodari

Motto:  „Jocul este munca, este binele,

este datoria, este idealul vieţii.ˮ

Édouard Claparede

 

Caracterul creator al activităţii în orice domeniu al vieţii noastre sociale, nevoia oamenilor de a se adapta în continuu la situaţii, la procese şi probleme de muncă mereu noi, impun cu hotărâre ca şcoala alături de funcţia ei informativă să dezvolte aptitudinile intelectuale ale elevilor, flexibilitatea, independenţa şi creativitatea gândirii lor, capacitatea de a folosi cu randament maxim zestrea de cunoştinţe şi de a dobândi altele noi, în conformitate cu cerinţele progresului rapid al vieţii sociale.

În literatura de specialitate, jocul este definit şi explicat în moduri foarte diferite; tot atât de diferite sunt şi funcţiile şi sensurile care i se atribuie. Aşa cum îl defineşte J. Huizinga în Homo ludens, jocul este o acţiune specifică, încărcată de sensuri şi tensiuni, întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate de bunăvoie și în afara sferei utilităţii sau necesităţii materiale, însoţită de simţăminte de înălțare şi de încordare, de voioşie şi destindere. Sau, „jocul este manifestarea primară a atitudinii creative a copiilor faţă de ceea ce îi înconjoară. Jocul trezeşte imaginaţia, creează buna dispoziţie, activează gândireaˮ( Édouard Claparede ).

Chimia, nu neapărat ca ştiinţă bine definită, a fost prezentă din cele mai vechi timpuri în viaţa oamenilor, pornind de la foc şi cele 7 metale ale lumii antice ( Au, Cu, Ag, Sn, Fe, Pb, Hg ), pȃnă la transformarea unui metal în altul în instalaţiile nucleare precum şi multiplele influenţe şi utilizări practice ale substanţelor chimice.

Provocările lumii contemporane se convertesc de cele mai multe ori şi în provocări la adresa fenomenului educaţional. Datorită conjuncturii sociale actuale, motivaţia pentru studiu şi respectul pentru şcoală au scăzut.

Activităţile ludice, atractive pentru elevi, le dezvoltă acestora flexibilitatea, mobilitatea şi independenţa gândirii la obiectul chimie, capacitatea de a raționa, de a emite judecăți și de a sesiza corect și rapid modul de rezolvare a problemelor în scopul stabilirii unor corelaţii relevante demonstrând raţionamente deductive şi inductive.

Eficienţa învăţării depinde foarte mult de motive intrinseci cum ar fi curiozitatea, reciprocitatea, competenţa, conştiinţa valorificării în viaţă a materialului învăţat.

În cadrul activităţilor ludice desfăşurate la orele de chimie, elevii învaţă să lucreze individual şi în grup, să colaboreze permanent, să se susţină reciproc, să-şi gestioneze eficient timpul. Metodele ludice, activ-participative, conduc la dezvoltarea şi flexibilizarea gândirii, a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea aptitudinilor practice corelate cu trezirea interesului pentru descoperire, pentru întărirea convingerii că studiul chimiei deschide posibilităţi nelimitate spre cunoaşterea mediului înconjurător.

Metodele moderne de structurare a lecţiei implică momente de activitate în grupuri mici, în alternanţă cu cele individuale şi frontale. Activităţile în grupuri mici constituite ca autentice comunităţi  de învăţare – cercetare educaţionale determină: relaţii pozitive, mai profunde, mai calde între elevi prin amplificarea spiritului de echipă; motivaţie intrinsecă, implicare în sarcină, dozarea mai bună a timpului de lucru; rezultate mai bune la nivelul indivizilor, dar şi al grupurilor cooperante sau în competiţie; întărirea eu-lui şi a identităţii de sine şi implicarea fiecăruia în activitate şi prin recunoaşterea valorii contribuţiei fiecăruia la reuşita grupului; stabilirea unor scopuri, obiective şi priorităţi comune indivizilor dar şi grupurilor; dezvoltarea capacităţii de evaluare prin compararea cunoştinţelor şi competenţelor proprii cu ale celorlalţi; dezvoltarea abilităţilor de comunicare.

Integrarea metodelor activ – participative, ludice, la orele de chimie este benefică pentru elevi deoarece îi motivează să se implice voluntari şi cu plăcere în activitate, îi activează cognitiv, afectiv şi psihomotor, le dezvoltă gândirea logică şi creativă, spiritul de  iniţiativă, de observare, de cooperare.

Folosirea acestor metode îl ajută pe profesor să-i îndrume pe elevi în procesul de învăţare deoarece nu contează atât de mult ce anume se predă spre a se învăţa şi reproduce cât mai fidel de către elev, ci cum se predă pentru a se învăţa eficient şi durabil.

În cadrul diferitelor forme ale activităţii umane (joc, învăţare, muncă, creaţie) este importantă valoarea motivaţiei lor în relaţie cu performanţa obţinută. Relaţia între intensitatea motivaţiei şi nivelul performanţei este dependentă de complexitatea sarcinii de îndeplinit de către elev. În sarcinile complexe ( în special cele creative ) creşterea intensităţii motivaţiei se asociază, până la un punct, cu creşterea performanţei, după care aceasta scade. Eficienţa activităţii depinde şi de relaţia dintre intensitatea motivaţiei şi gradul de dificultate al sarcinii.

Metodele numite ,,activ-participative’’, ludice, sunt de regulă metode formative. Aceasta înseamnă că în practica educativă la nivelul relaţiei profesor-elev se produce o schimbare radicală de accent. Cel care învaţă devine centrul activităţii.

Antrenarea permanentă a elevilor în activităţi de învăţare ce presupun creativitate, spirit de observaţie, descoperirea unor adevăruri ştiinţifice pe baza studiului experimental şi înarmarea acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă cea mai eficientă modalitate de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active, oferă prilejul de a stârni curiozitatea, de a dezvolta dragostea pentru ştiinţă, pentru adevăr,               toate având ca scop prioritar dezvoltarea gândirii convergente, a spiritului de competiţie, dar şi al celui de cooperare şi întrajutorare, participarea activă şi conştientă la toate momentele lecţiei.

Rezultatele experimentului didactic au evidenţiat dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea unor operaţii logico – matematice (ca de exemplu – capacităţile de a compara şi a opune, de a categorisi şi a organiza, de a calcula şi verifica); a unor operaţii ştiinţifice (capacităţile de a explica diferitele cauze, de a corela, de a stabili relaţii funcţionale, de a prevedea rezultatele); a capacităţii de a strânge, sintetiza, organiza, asocia şi comunica informaţii, elevii şi-au însuşit cunoştinţe, şi-au format capacităţi, aptitudini şi atitudini, şi-au format priceperi şi deprinderi de muncă independentă, au devenit mai receptivi şi mai interesaţi de orele de chimie. mai motivaţi, mai toleranţi cu colegii şi mai puţin stresaţi.

Însuşirea algoritmilor specifici metodologiei didactice abordate pe parcursul experimentului didactic a vizat doi factori: ritmul individual de lucru, nivelul achiziţiilor anterioare şi nivelul de dezvoltare intelectuală pentru fiecare elev. În majoritatea cazurilor depăşirea timpului alocat sau randamentul necorespunzător au avut drept cauză lipsa deprinderilor de lucru în echipă, ritmul de lucru diferenţiat, dar şi nerespectarea normelor de lucru total diferite faţă de cele din lecţiile tradiţionale, în sensul că se creează o aparentă dezordine şi un nivel mai ridicat de agitaţie.

Jocurile didactice sunt o bună alegere pentru realizarea feed-back-ului, dar au efectul scontat doar acolo unde elevii au capacitatea de corelare a informaţiilor primite cu cele cunoscute deoarece aceştia se regăsesc printre elevii care au manifestat constanţă în pregătirea lecţiilor şi interes deosebit faţă de obiectul chimie.

Am reuşit ca prin metode activ-participative, atractive elevilor, să le dezvolt acestora flexibilitatea, mobilitatea şi independenţa  gândirii la obiectul chimie, capacitatea de a raționa, de a emite judecăți și de a sesiza corect și rapid un mod de rezolvare a problemelor în scopul stabilirii unor corelaţii relevante demonstrând raţionamente deductive şi inductive.

Pentru o mai bună eficientizare a procesului educativ, privind comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor am promovat un comportament asertiv între elevi construind relaţii de colaborare şi am dezvoltat spiritul de echipă şi imaginaţia creativă a elevilor.

Am observat că folosesc mai coerent şi mai corect limbajul chimic şi termenii specifici datorită jocurilor didactice la care au participat, activităţi ce i-au incitat să comunice pe marginea acestora şi în afara orelor de curs. Şi-au dezvoltat stima de sine şi încrederea, spiritul de observaţie şi  capacitatea de transfer, au reuşit să devină autonomi, capabili de a problematiza, de a-şi adresa întrebări, de a căuta alternative şi de a exploata profunzimile  cunoaşterii.

Fiind conştiente de importanţa fenomenelor psihice profunde, gândirea, înţelegerea, creativitatea, prin activităţile ludice, activ – participative desfăşurate, am încercat incitarea elevilor la rezolvarea unor situaţii de viaţă reale şi cu probleme concrete ale vieţii, de a crea condiţiile care să favorizeze dezvoltarea şi implicarea unor asemenea capacităţi în actul învăţării, pentru ca aceştia să poată evalua realist consecinţele proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului, să facă faţă cu uşurinţă oricăror probleme ivite în activitatea de zi cu zi.

Metodele de învăţare activ-participative, ludice,  izbutesc să amelioreze considerabil motivaţia elevilor, stimulându-le interesul pentru succesul grupului din care fac parte. Ele conduc la rezultate deosebite în acceptarea elevilor mai puţin avansaţi, a celor cu probleme emoţionale, precum şi a celor provenind din rândurile minorităţilor etnice sau sociale.

Scopul metodelor ludice, activ – participative este acela de a aduce elevii în contact nemijlocit cu situaţii de viaţă reale şi cu probleme concrete ale vieţii, de a crea condiţiile care să favorizeze dezvoltarea şi implicarea unor asemenea capacităţi în actul învăţării, de a contribui semnificativ la îmbunătăţirea performanţelor de învăţare ale elevilor.

              Cum învăţarea trebuie astfel pusă la cale încât să ghideze dezvoltarea elevului în raport cu interesele şi abilităţile sale, metodele activ – participative, ludice,  au un impact incontestabil, au ameliorat considerabil motivaţia elevilor, condiţie esenţială de care depinde producerea învăţării eficiente, a implicării, a angajării celui care învaţă în actul învăţării.

TITLUL JOCULUI : ,,Jocul sărurilor”

Un joc chimic asemănător dominoului, la care, pentru a ieşi învingător, trebuie să ai cunoştinţe temeinice de chimie.

Scopul jocului:

Este aprofundarea cunoştinţelor însuşite despre săruri, deprinderea de a opera cu acestea în situaţii noi, într-un mod distractiv.

Sarcina didactică:

-Precizarea unor noţiuni legate de cuvântul „sare”

-Respectarea regulilor jocului.

Material didactic: 56 cartonaşe.

Regulile jocului:

Clasa se împarte în patru grupuri omogene adică cu abilităţi egale; vor fi punctate grupurile care îşi termină primele stocul.

Desfășurarea jocului:

                   Introducerea în activitate:

Se poartă o discuţie cu elevii despre ce le sugerează noţiunea de „sare” (definiţie, radicalul  acid, caracterul chimic al primului element care intră în compoziţia sărurilor).

                   Captarea atenției:

Voi prezenta materialele (cartonaşele) pe care le vom folosi în timpul jocului.

Seria celor 56 cartonaşe: Na; Na; Na; Na₂; Na₂; Na₃; Li; Li; Li; Li₂; Li₂; Li₃; Ca; Ca; Ca; Ca₃; Mg; Mg₃; Al; Al; Al₂; Zn; Zn₃; Fe; Cu; Ag; Ba; Ba₃; NO₃; (NO₃)₂; (NO₃)₃; NO₂; (NO₂)₂; (NO₂)₃; Cl; Cl₂; Cl₃; Br; Br₂;  F; F₂; I; I₂; CN; (CN)₂; S; CO₃; (CO₃)₃; SO₃; (SO₃)₃; SO₄; (SO₄)₃; PO₃; (PO₃)₂; PO₄; (PO₄)₂.

                   Anunțarea jocului:

La activitatea „joc chimic” vom desfăşura jocul „sărurilor”.

                   Anunțarea obiectivelor:

Jocul va fi un concurs între cele patru grupuri şi vom verifica ceea ce am învăţat despre săruri.

                   Executarea jocului:

Pe nişte cartonaşe (28 bucăţi) se scriu denumirile unor metale. Pe un număr egal de cartonaşe se vor înscrie formulele şi denumirile radicalilor acizi precum şi numărul de grupări.

Jucătorii primesc un număr egal de cartonaşe apoi jucătorii de la primul grup pun unul din cartonaşe la mijlocul mesei cu faţa în sus; jucătorii de la următorul grup trebuie să pună deasupra un cartonaş care să corespundă unei combinaţii chimice existente. De exemplu: peste Na ei pot pune NO₃; NO₂ ; Cl; Br; F sau I. Dacă nu au un astfel de cartonaş, intervin jucătorii de la grupul următor. Jocul continuă în acelaşi fel.

                   Evaluarea jocului:

Câştigă jucătorii grupului care îşi termină primul „stocul” de cartonaşe. Orice greşeală se penalizează prin pierderea unui „tur”. Se fac aprecieri iar câştigătorii vor primi laude din partea profesorului şi aplauze din partea celorlalţi jucători. Pentru a feri jucătorii de încurcătură contabilizarea greşelilor şi a punctajului obţinut se face alegând un „arbitru” aprovizionat cu o listă a combinaţiilor chimice posibile şi corecte.

                   Asigurarea transferului de cunoștințe:

Li se cere elevilor să alcătuiască jocuri similare având ca subiect şi alte combinaţii chimice (Exemplu: „jocul valenţelor”, ,,jocul sărurilor oxigenate”, ,,jocul sărurilor neoxigenate”, ,,jocul sărurilor neutre”, ,,jocul sărurilor acide” ).

 

De ce să folosim strategii de ‘‘prezentare’’ activă, ludică?

• Toate studiile arată că ȋnvăţarea vine ȋn urma exerciţiului, adică punȃnd ȋn practică ceea ce am ȋnvăţat pentru a putea, de exemplu, formula ȋntrebări sau a răspunde la ȋntrebări. Acest lucru ȋi determină pe elevi să prelucreze informaţia şi să ȋi confere un sens găsit de ei. Acest proces este numit “constructivism“.
• Studiile subliniază faptul că metodele active creează o ȋnvăţare mai profunda şi o mai buna aplicare a cunoştinţelor.
• Jocul prilejuieşte o refacere energetică, o relaxare, o odihnă activă evidentă, pe când munca se realizează printr-un important consum de energie care trebuie refăcut.
• Elevii dau dovadă de o mai bună memorare.
• Elevii dezvoltă aptitudini de gȃndire mai bune.
• Sunt mai apreciate de elevi.
• Ȋnvăţarea activă ȋi determină pe elevi să-şi formeze propria lor ȋnţelegere a materialului şi propria perspectivă.

 

Verifică nivelul de ȋnvăţare

• Se poate obţine feedback asupra măsurii ȋn care elevii ȋnţeleg materialul şi se pot corecta aspectele ȋnţelese greşit.
• Elevii ȋşi dezvoltă propriile aptitudini de gȃndire şi de ȋnţelegere propriu-zisă a temei, exersȃnd ȋn acelaşi timp şi aptitudinile care le vor fi verificate.
• Prin joc elevul își afirmă personalitatea, calitățile sale psihice, voința, inteligența, gândirea.

 

Ne uşurează munca :

• Sporeşte participarea activă, constructivă a elevilor.
• Lecţiile vor avea un impact mai puternic şi vor fi mult mai interesante
• Asigură trecerea de la “educaţia prin efort… la educarea efortului”.
• Poate oferi o clipă de răgaz şi posibilitatea de a nota!

Cele prezentate în investigaţia pedagogică nu au pretenţia de a epuiza modalităţile de abordare teoretică şi practică a predării-învăţării, ci de a sugera noi contribuţii în studierea oricărei teme prin abordarea activ-participativă, ludică.

 

Bibliografie:

• Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
• Colan L., Învăţarea integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
• Enăchescu E., Cercetarea ştiinţifică în educaţie şi învăţământ, Editura Universitară, 2012;
• Iucu R., Instruirea şcolară – Perspective teoretice şi aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2008
• Oprea, Crenguţa-L., Strategii didactice interactive, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., ed. a IV-a, 2009;
• Stoica A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2003;
• Centrul Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Ghid 4 Analiza curriculum si manuale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2012;
• http://www.curriculum2012.edu.ro/