Adrian Manu: Grigore Moisil, un savant cu simțul umorului

Text din programele inter-culturale (aniversări/comemorări) ale Academiei de Interferențe Internaționale ,,Paul Polidor”: 45 de ani de la decesul la Otawa-Canada al savantului român Grigore Moisil (1973-2018)

Adrian Manu:

Grigore Moisil, un savant cu simțul umorului

Marele matematician s-a născut la Tulcea în data de 10 ianuarie 1906. Tatăl său, Constantin Moisil (1867–1958), a fost profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru al acestei Academii. Mama sa, Elena (1863–1949) a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii „Maidanul Dulapului”, azi „Enăchiță Văcărescu” din București. Sora sa, Florica Moisil, a fost mama profesoarei Zoe Petre, decan al Facultății de Istorie a Universității din București, iar fratele său George C. Moisil (1917-1989) a fost profesor la Catedra de fizică a Institutului/Universitații Politehnice din  București. Străbunicul său, Grigore Moisil (1814–1891), a fost paroh la Năsăud și vicar episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Moisil urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui și București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secția construcții, dar o chemare mai puternică îl îndrepta spre Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. Așa se face că Grigore C. Moisil a fost în același timp student al Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică devine prioritar, astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV; în același an își susține teza de doctorat, Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență cu lucrarea Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique, este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. Pleacă la Roma cu o bursă de studii Rockefeller.

Moisil publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei și logicii matematice. A extins în spațiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu și a studiat funcțiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicații la mecanică. A introdus algebre numite de el Łukasiewicz trivalente și polivalente (numite astăzi algebre Łukasiewicz-Moisil) și le-a întrebuințat în logica și în studiul circuitelor de comutație.  A elaborat metode noi de analiză și sinteză a automatelor finite și a avut contribuții valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Moisil a insistat și ajutat mult la realizarea primelor calculatoare românești. A avut contribuții remarcabile la dezvoltarea informaticii și la formarea primelor generații de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societății IEEE, în 1996 (post-mortem). Viața sa dedicată matematicii și informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de știință și profesor. Era înzestrat cu un deosebit simț al umorului. Există multe vorbe de duh și anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărțile pe care le-a scris  sau în cele care s-au scris despre el. A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filosofie. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România  începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. După al doilea război mondial, guvernul comunist l-a numit în 1946 ambasador al României la Ankara. A fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Române și i s-a decernat în 1964, prin decret al Consiliului de Stat, titlul ”Om de știință emerit”. În „clanul“ Moisil n-a lipsit niciodată umorul. Cum se poate altfel interpreta replica lui Grigore Moisil către sora lui, Florica Moisil, mama lui Zoe Petre (73 de ani), căreia i-a spus, la un moment dat, că, dacă n-ar fi fost înrudiţi, ar fi invitat-o la o prăjitură în oraş? „Chiar crezi că aş fi acceptat?“, îl aţâţa ea înapoi. Şi când era în spatele catedrei, profesorul Moisil s-a amuzat atunci când un elev i-a spus: „Să mă pupi în fund!“. „Asta e foarte simplu!“, i-a răspuns el, aşa că l-a sărutat pe frunte. Zoe Petre povesteşte în acest interviu despre un Grigore Moisil mai apropiat, unchiul Grigri, cu toate slăbiciunile şi calităţile sale: un om blând, cu o minte sclipitoare, care-şi iubea nebuneşte mama. El va deceda pe data de 21 mai 1973 în Ottawa, Canada. Pot fi spuse foarte multe despre  fricosul de zbor, fumătorul înrăit şi pisălogul peste măsură,dar ceea ce rămâne cu adevărat este faptul că Moisil a fost un mare savant. Din cercetările mele există licee sau școli care îi poartă numele în marile orașe ale țării noastre Onești, Deva, Buzău, Tulcea, Iași, Brașov sau  Timișoara.

Prof.Manu Adrian

Member of:

Academy of International Interferences ,,Paul Polidor”