Paul Polidor: ,,Jesus of Nazareth”, actorul Robert Powell, a împlinit 75 de ani.

Trebuie făcută o precizare de la început: vom vorbi despre ,,omul din actor”, și nu despre ,,Hristosul din actor”. Născut la 1 iunie 1944 în Salford, Lancashire, actorul britanic Robert Powell a împlinit trei sferturi de secol de viață. De ce este o veste importantă în Vinerea Mare? Pentru că în fiecare an, de Sărbătorile Pascale, mulți oameni de pe întreg mapamondul revăd filmul marelui Franco Zeffirelli și imaginea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, prin chipul actorului Robert Powell. Între lectura cărții regizorului, Il Mio Gesu, tradusă în românește cu titlul Iisus. Povestea unei capodopere (la editura Orizonturi) și ultimele știri despre Zeffirelli-Powell, am reflectat la existența unor elemente stranii în aria interferențelor culturale: le voi enunța, asumându-mi-le în totalitate. Actorul a filmat (fiind ateu declarat) în ,,Jesus of Nazareth” când avea 33 de ani, vârsta Răstignirii lui Hristos. Cel mai expresiv film despre Iisus a fost realizat de un regizor romano-catolic, nu de un ortodox. În opinia mea, dacă jurnaliștii și criticii de cinema au preluat corect datele din biografiile celor doi, regizorul ar fi un pic ipocrit să-și mărturisească, spre finalul vieții, înclinațiile homosexuale, în schimb să-l oblige pe actor să se însoare cu iubita de-atunci ca filmările să nu fie făcute de un om care trăiește în păcat.  Deși pentru rolul titular îi luase în calcul pe Dustin Hoffmann sau Al Pacino (alegeri neinspirate, deși sunt mari actori în alt gen de interpretări sui-generis) Zeffirelli consideră un semn divin ,,trimiterea” ochilor albaștri ai lui Powell, de aceea l-a rugat ca în timpul filmării scenelor proprii să nu clipească pentru ca efectul estetic să rămână intens și peren, aspect dovedit de peliculă. În momentul probelor de imagine croitoreasa care s-a ocupat de ,,hainele rolului”, când a văzut chipul actorului, nu știa dacă să-și continue lucrul ori să îngenuncheze în fața Divinității. Mă gândeam că, într-un fel, și pământul Tunisiei maghrebiene este un pământ atins de aripa sfințeniei, din moment ce majoritatea exterioarelor au fost turnate acolo. Robert Powell nu dorea să dea probă pentru film (își amintește: ,,nici măcar nu m-am dus la preselecție, dintr-o aroganță a celor de vârsta mea”), însă după ce a făcut pasul, uitându-se în oglindă, exclamă:,,A fost ceva magic. De la păr și până la siluetă eram Iisus Hristos.”(dintr-un interviu pentru ,,The Express” după 23 de ani de la terminarea filmului). Cu toate acestea, regizorul l-a distribuit, inițial, în rolul lui Iuda Iscariotul. Final: o ploaie rece se dezlănțuie biciuind cerul tunisian înnegrit. Este turnată scena Răstignirii. Imaginea  plânge pe Cruce alături de ceilalți actori și întreaga echipă de filmare: cumplitul episod biblic din Vinerea Neagră intra definitiv din sufletul peliculei în sufletul dreptcredincioșilor din lumea întreagă. Către locul celestului Vis din istoria pământenilor…(Paul Polidor, în Vinerea Mare, 17 aprilie 2020, sub blestem-covid-19)