ONG(2014): Călin Georgescu(4): ,,Axa Berlin-Moscova=şahul mare…”

ARHIVA ONG (2014) Fragment (4) din interviul realizat de Polidor Sommer
Preluare din „RĂZBOAIE, LIDERI ȘI CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERĂ”
Revistă internațională de culturologie istorică și psihologie politică
Anul II, Nr.5 – ISSN:2344-276X

& S.U.A. Revista CLIPA (Ediția:1163 – 7 martie 2015)

http://www.clipa.com/a13020-INTERVIU-CU-DOMNUL-CALIN-GEORGESCU-PRESEDINTELE-CLUBULUI-DE-LA-ROMA-PENTRU-EUROPA.aspx

CLIPA, cea mai veche revistă românească din Statele Unite în circulație! CLIPA, revistă independentă de informație socio-politică și cultură, editată săptămânal în Statele Unite ale Americii

P.S.: Mi-am exprimat încă din 2008 rezervele profunde faţă de mult trâmbiţatul parcurs al resurselor energetice caspice către Occident prin teritoriul României – aşa numitul proiect Nabucco. Cum vi se pare acest caz? Cine are interes ca adevărul privind viitorul energetic al României să fie ucis în faşă?  C.G.: Incompetenţa profesională poate fi în acest caz asociată cu crima. // P.S.: În contextul enunţat mai sus, de ce deţinătorii puterii în România de azi nu doresc o colaborare mai „nuanţată“ şi mai inteligentă cu Federaţia Rusă ?    C.G.: Este o împrejurare fericită că atât poporul român, cât şi cel rus se împărtăşesc cu apa marelui fluviu al spiritualităţii creştin-ortodoxe, care va curge în veşnicie. Trebuie să ştim de unde este bine să bem apa sfântă aducătoare de linişte şi pace pentru a realiza construcţii spirituale care dăinuiesc în timp. Rusia actuală nu este antioccidentală, ci doar antiglobalistă. Şi este deschisă către nou. Iar axa solidă Berlin-Moscova este o realitate de necontestat, oferind teme de reflecţie importante pentru cine înţelege şahul mare, diplomatic şi economic. Rusia este o piaţă uriaşă, care are cerinţe uriaşe de infrastructură şi proiecte, îşi are locul său bine stabilit în economia globală şi se află instalată pe un parcurs de dezvoltare, în conjuncţie cu vastul spaţiu eurasiatic. Sunt convins că Rusia nu doreşte conflicte, de nici un fel, ci dezvoltare. Ea oferă o zonă de oportunităţi în plan economic pentru toţi, cu condiţia să nu ne lăsăm sugrumaţi de mituri şi prejudecăţi. // P.S.: Cum comentaţi afirmaţia fostului ministru de externe al României, Adrian Severin, în cadrul unui interviu acordat revistei noastre în această vară, răspuns vizând influenţa nefastă a interferenţelor culturale asupra destinului încercat al românismului: „România nu este ameninţată de explozie, ci de implozie. Pentru că nu au putut să o dezmembreze, arhitecţii ordinii europene şi euro-atlantice, care s-au autoinvestit cu responsabilitatea structurării universului post-bipolar, au încercat să o micşoreze. Nu teritorial, ci ca putere – economică, demografică, culturală, morală, socială etc. Ceea ce au reuşit cu sprijinul românilor înşişi“. De aceea, nu întâmplător a emis şi un enunţ în conivenţă cu ideile şi speranţele dvs., reîntoarcerea în ţară a elitelor forţate să stea în exil, departe de aspiraţiile şi dorinţele neamului din care se trag. Cât de departe este acest deziderat naţional?             C.G.: Este un enunţ bun, dar cel care îl rosteşte trebuie să aibă şi verticalitate morală ca să-l pronunţe şi, mai ales, tăria de caracter să acţioneze în consecinţă. Dacă vorbim de micşorarea României, oare cât a contribuit la aceasta semnarea nefastului Tratat cu Ucraina din 1997? În plus, atunci când vede o lume întreagă că te-ai vândut pe 30 de arginţi şi nu recunoşti asta nici în ceasul al doisprezecelea, rămâne un gust amar. Ernst Strasser, parlamentarul european prins şi filmat cu aceeaşi mită, a fost judecat în Austria şi a primit 4 ani cu executare imediată. Motivul: a făcut naţia austriacă de ruşine. Sigur, asta s-a întâmplat într-o ţară care are un stat funcţional! // P.S.: Care sunt, în opinia dvs., cele mai mari nenorociri ale leadership-ului autohton, care s-au răsfrânt catastrofal în îngenuncherea ţării: economică, socială, culturală şi, mai presus de toate, morală?    C.G.: Cum am spus, nu există leadership, există doar deţinători de putere. Aceşti deţinători de putere nu folosesc puterea pentru ţară, ci doar pentru grupurile mafiote din care fac parte, adică partidele politice. Noi am pierdut comunitatea iubirii şi, în mod egal, verticalitatea. Supremaţia politicului în România este un semn al pierderii orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica rămâne singura armă de apărare. A avut loc o corupere a conştiinţei – iar asta este cel mai grav. Dar neamul rămâne credincios idealurilor nobile strămoşeşti, va renaşte din această cenuşă a lăcomiei, în care se zbate azi şi care i-a sugrumat viaţa.