Fest.Polidor(2020)Dr.Dumitru Balan:,,Mi-am luat soție o canibală!”(trad.din Vâsoțki)

Traduceri de Dr.DUMITRU BALAN (preluare din volumul ORFEU RUS PE PLAI ROMÂNESC, Editura Cadrelor Didactice din România-București, 2019, pag.183-186). Traducerile apar în Festivalul On-line ,,PAUL POLIDOR”(Ed.XXI) cu prilejul comemorării a 40 de ani de la moartea marelui artist VLADIMIR VÂSOȚKI (1980-2020). În imagine: fosta soție a poetului și cantautorului, actrița MARINA VLADY (n.1938).

VLADIMIR  VÂSOȚKI (1938-1980)

CÂNTEC DESPRE TURNĂTOR

În grupul nostru mic nu oricine a ajuns

Dar o dată s-a întâmplat – blestemată dată!

L-am adus cu mine și tuturor clar le-am spus:

„El e cu mine, umpleți-i paharul, îndată!”

 

Bău cu toți și parcă bucuros era,

Iar noi, lucru normal, l-am primit ca pe un frate,

Dar el în următoarea zi pe toți ne vindea –

Grav am greșit, amici, iertați-mă, de se poate!

 

De proces nu-mi amintesc – îndepărtate fapte –

A urmat apoi baraca, rece ca un mormânt,

Mi se părea că-n jurul meu e deasă noapte,

Mai ales că totul așa a fost, pe crezământ.

 

Voi conserva măcar o parte din putere,

El crede că de aici nimeni nu se întoarce

(Prea devreme ne dorește morți fără vrere), —

S-a înșelat, credeți-mă, amici, fiți pe pace!

 

Și veni-va ziua – noaptea nu-i fără sfârșit –

Voi cere răspicat când va sosi răsplata grea:

„Că doar eu atunci la voi, eu cu el am venit

Și acuma, dragi amici, lăsați-l pe mâna mea!”  (1964)

—————————————————————————————————————————–

KATERINA

Katerina, Katia, Katerina!

Îmi placi, totu-i la tine măreț!

Ești ca un brad – ruble o duzină,

Frumos îmbrăcate – crești la preț.

 

Te voi îmbrăca doar în catifea

Ce nici chiar Parisul n-a văzut!

Nu vei fi mai rău decât Tamarka,

Ce viața i-am răpus anul trecut.

 

Nu te teme, Katia, Katerina,

Viața ne va fi un râu baban!

Viața vom avea precum pralina!

Că nu tai femei an după an.

 

Katerina, nu șovăi bizar –

Rupe-voi cămașa de pe piept:

Să vadă toți! Haide la patinoar!

Cu parastasul mai pot s-aștept… (Cam prin 1965)

——————————————————————————————————————————- 

FAMILIA ÎN EPOCA DE PIATRĂ

Ia, haida, dă-mi toporul meu de piatră

Și blana de pe șold nu mi-o atinge!

Mai taci acolo-n umbră, lângă vatră,

Și întețește focul, că se stinge!

 

Nu căuta să tragi folos din fleacuri,

Respectă tot ce te-a-nvățat bărbatul!

N-ai măturat prin peșteră de veacuri

Prea mult te-a răsfățat matriarhatul!

 

Ține-ți pentru tine orice părere

Eu sunt șeful, ești în cămin captivă!

Respectă aste reguli, ești muiere

În epoca de piatră, primitivă.

 

Acolo mamutul se ucide, e foarte bine,

Și prada-n mod egal la toți se-mparte,

Dar eu n-am să trăiesc numai cu tine

Și-aș vrea să duc pe cineva la moarte!

 

Bătrânii șefi, de vor veni cumva, spontan,

Fără veșmânt să nu le stai în față;

În epoca de piatră să n-am bolovan –

Mă fac de râs pe-ntreaga viață!

 

Puteam să am vreo cinci femei, probabil,

Mă descurcam, mai multe puteam să am,

Dar nu câștig de-ajuns, deși-s capabil,

Mare-i beleaua că sunt monogam!

 

De vină sunt doar rudele-ți infame!

Rupt de mistreț, un unchi îmi făcu morală:

Că de aceea rabd mereu de foame,

Că mi-am luat soție o canibală!

 

Și nu mai băga intrigi în comună,

Nu te preface că ești o sihastră!

Pe tineri nu-i bârfi, că nu-i a bună, imagine:

Că doar în tineri e speranța noastră.

 

Ei, ce te uiți, că acuma nu te bat

Și dă-mi toporul, iute, fără cântec!

Și blănurile unde-s? Mă simt fentat

Hai, număr pân′ la trei, apoi te spintec!         ‹1969›