Fest.Polidor(XXI=2020):Titu Maiorescu invocat în scrierile eminescologului Copillin

Postare On-line (3=10.11.2020): Fragment din ,,DECALOGUL la 90 de ani” despre opera culturală a eminescologului DUMITRU COPILU-COPILLIN (în curs de apariție în diverse publicații periodice, atât On-line, cât și pe suport de hârtie tipărită) la Editura Fundației ,,PAUL POLIDOR” din Capitală (Lector, corector, editor: Paul Polidor):

În ceea ce privește „poporul daco-rumân” (cu „u”, cum se pronunță și acum în majoritatea limbilor lumii): este singurul popor din arealul european care a trăit – și va trăi – numai în vatra/pe pământul în care s-a născut, în principal  pe  actualul teritoriu al României (demult numit și „Grădina Maicii Domnului”, așa cum – în Ierusalim, nu departe de Mormântul Mântuitorului – un anonim, nu se știe când, a zugrăvit-o pe o nișe românească, în apropierea Mormântului Mântuitorului din Ierusalim, granițele ei fiind marcate cu tricolor (culorile identitare ale geto- dacilor, la mijloc Maica Domnului cu pruncul în brațe, ambii purtând în mâna liberă o panglică tricolor, și sub hartă câte o strofă din  poeziile „Rugăciune” și „Ce-ți doresc eu ție, Românie”,  autor Eminescu).

În istoria poporului care trăia pe acest străvechi teritoriu, tocmai limba este considerată de către filozoful și eminescologul notoriu, Constantin Barbu, „cea mai mare minune care a avut loc în istoria poporului român”. Însuși eruditul Eminescu s-a pronunțat asupra adevărului despre această „minune” – într-o discuție purtată cu cine?, cu medicul său la Ober-Döbling din Viena – precizând că această limbă este „astăzi cea mai veche [deoarece] e urmașa celei dacice, care a fost cea mai veche”. De evidențiat că matricea actuală  a limbii române literare moderneetalon, de aceea devenită limbă națională – ne-a lăsat-o moștenire nouă, românilor de pretutindeni, prin opera sa scrisă, Mihai Eminescu. Primul care a atestat adevărul privind limba scrierilor eminesciene, încă în secolul al XIX-lea, a fost cea mai mare notorietate culturală a vremii, Titu Maiorescu (n.15.02.1840-d.18.06.1917, origini aromâne; festivalul on-line ,,Paul Polidor” marchează, prin această postare din 2020, 180 de ani de la nașterea autorului ,,teoriei formelor fără fond”; ,,consanguinități” culturale: autorul textului de față, eminescologul Dumitru Copilu-Copillin este născut la diferență de o zi de Titu Maiorescu, la jumătatea lunii februarie -n.edit.): „Literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti”. Aceasta este și limba în care noi, cei de azi, acasă învățăm să vorbim românește, la școală învățăm să citim și să scriem românește, iar în viață (precum confirmă Blaga, Arghezi, Sorescu, Nichita că scriu în limba lui Eminescu, dar) fiecare în stilul și după puterile proprii (iar, dacă l-am și citi pe Eminescu,  am învăța să și simțim românește).

Prof.Univ.Dr.DUMITRU COPILU-COPILLIN

Pin It on Pinterest