Ultima oră (15.11.2020): Fest.On-line ,,Polidor”(XXI) Interferences Edit. in Australia

https://confluente.org/paul_polidor_1605395473.html?fbclid=IwAR0oyJmojTDKdEP1geFXqXQ0O2kVo53zD8Fi_8RXDrWL16VE27F_P2lk5gU

========================================================================

Din studiile de culturologie:

Paul Polidor: ,,Beethoven și conflictuala sa sonată multi-media=Kreutzer (Nr.9, Op.47) ”

Reper lucrativ – interpretare de studiu (propusă participanților) în cadrul Festivalului-Concurs Internațional de Interferențe Culturale ,,Paul Polidor”(XXI=2020):

Anne Sophie Mutter / Vioară & Lambert Orkis Zohari / Pian, preluare de pe canalul Youtube, postare: 2.01.2020

(Violinist Anne-Sophie Mutter and pianist Lambert Orkis perform Beethoven’s Violin Sonata No 9, ‘Kreutzer’ in this concert filmed at the Théâtre des Champs Elysées in Paris.)

https://www.youtube.com/watch?v=v9YowLzeC0c 

I.Cu siguranță, atunci când a compus Sonata pentru Vioară și Pian Nr.9, Op.47, Beethoven, deși era conștient că va oferi posterității o piesă extrem de incitantă,  nu și-a dat seama că, de fapt, a dat naștere unui ,,monstru” mediatic  (în extindere după anul morții lui Eminescu pentru cel puțin un secol). De ce afirm acest lucru? Pentru că toate interferențele cu această piesă muzicală au condus la mocniri posibil explozive sau chiar explozii. Spuneam într-un articol despre Goethe și Beethoven că, de regulă, cei născuți în august nu ,,emit” punți de înțelegere consanguină cu Săgetătorii, lucru dovedit în inexistenta prietenie dintre cei doi. Un alt artist născut la sfârșit de august (după stilul nou ,,i se dă” 9 septembrie, dar interferența dintre Leu și Fecioară nu schimbă cu nimic relația amintită mai sus, ba, dimpotrivă, o amplifică negativ) este marele scriitor Lev Tolstoi, cel care spunea despre sine în propriul jurnal:,,Sunt irascibil, plictisitor, intolerant /…/. Sunt nestăpânit, nehotărât, nestatornic, stupid de vanitos și de expansiv, ca toți oamenii slabi./…/ Hotărât, sunt lipsit de modestie. Acesta este motivul pentru care apar timid văzut din afară, dar în sinea mea sunt orgolios.” Se pare că cel care a eliberat Cutia Pandorei, muzicologul Serghei Ivanovici Taneev (în cadrul relației sale cu Sofia Andreevna, soția scriitorului), ar fi trezit gelozia lui Tolstoi, ,,impulsionând” indirect  ,,combustia” nuvelei ,,Sonata Kreutzer”(1889). Acest produs literar a înfierbântat mințile atâtor creatori în domeniul interferențelor culturale, încât au apărut filme artistice pe tot mapamondul, picturi, studii de critică literară și, nu în ultimul rând, analize de psiho-sociologie conjugală, imprimări ale sonatei beethoveniene pe discuri de vinil, pe CD-ROM, DVD etc., o-ntreagă nebunie… Asta pentru că, după interzicerea ei în Rusia, s-a încercat interzicerea nuvelei și în America de Nord, Teddy Roosevelt, președinte al S.U.A. între 1901-1909 numindu-l pe Tolstoi cu o sintagmă greu de publicat…

II.Aria conflictuală nu a pornit, însă, de aici: însuși compozitorul a dedicat inițial sonata primului ei interpret, din păcate un violonist mulatru, George Bridgetower (căruia-i ,,zburau” ochii după dame…), în care interferau atât sângele mamei poloneze cu cel al tatălui având origini în Indiile de Vest și, nu în ultimul rând, cu ,,zgâlțâielile” dintre două zodii ,,mai proaste de gură”, cum spun românii (adică final de Fecioară cu început de Balanță), cărora, deși le pare rău după ce-au împroșcat cu noroi pe oricine intră-n raza letală a înveninatelor atacuri, maleficul este deja produs. La fel s-a întâmplat și-n cazul despre care cuvântăm. După ,,lansarea” împreună a sonatei cei doi se duc să bea: Bridgetower face o apreciere neinspirată despre moralitatea uneia din amicele lui Beethoven din acea perioadă, iar compozitorul, plin de furie, schimbă, pe manuscrisul sonatei, dedicația inițial oferită lui Bridgetower cu cea pentru Rodolphe Kreutzer.

III.Se spune că destinul unei opere este total imprevizibil, iar în tandemul Beethoven-Bridgetower-Kreutzer soarta s-a dovedit ,,apanajul” unei comedii prostești: compozitorul se entuziasmează brusc în fața unei zodii fără lacăt la gură (nu întâmpător anticii spuneau ,,Oratio est argentum, Silentium est Aureum”), care ulterior îl jignește verbal într-un moment de euforie bachică (în străfundul sufletului său Beethoven fiind un mare pudic, de multe ori subjugat de farmecele feminine), apoi schimbă dedicația dată unui artist care îi interpretase sonata unuia care n-o va interpreta niciodată pentru un motiv care nu se susține, interpretativ și chiar obiectiv. Kreutzer spunea, citez ,,contextual”, că sonata este prea dificil de executat pentru simplul motiv că, în opinia lui, Beethoven nu înțelege vioara…(afirmație ,,detronată” de mari interpreți ai lucrărilor, de acest gen, din literatura de specialitate beethoveniană, precum cei de origini evreiești și germane (Itzak Perlman, Yehudi Menuhin ori, recent, Anne-Marie Mutter).  Astfel a pornit în călătoria către posteritate sonata cunoscută doar sub numele de ,,Kreutzer”! Amuzant de stupid, nu-i așa?… De partea cealaltă, frustrările tolstoiene ale vieții intime au numit surzenia lui Beethoven drept ,,vinovatul” pentru care sonata este psihotic-abisală și de neînțeles, efectele ei bolnave asupra vieții înseși purtând melomanii către granițe și bariere unde zăgazurile s-ar putea rupe năvalnic, umbrele amintirilor din irizările  geloziilor spasmodic autosfâșiindu-se…

Paul Polidor

Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei

8.11.2020