Polidor Fest.On-lineXXII:03.01-Happy Birthday to Writer Elena Buică!(Toronto-Canada)

PAUL POLIDOR – LAUREAT AL PREMIULUI INTERNAȚIONAL PENTRU  LITERATURĂ

,,GOGOL,, PE 2017  de Elena Buică (Toronto-Canada)

I.

Reper:,,Adversarii nu numai că îţi stau împotrivă, ci lovesc, ard, îşi înfig colţii, te fac harcea-parcea, te golesc de toată esenţa cu care ai fost înzestrat, chiar dacă unii dintre ei nu sunt capabili să-şi limpezească gândurile în vreo scriere, fără să se împotmolească într-o logică cu bolovani.,,(E.Buică)

Adept al înnoirilor, artistul Paul Polidor a reuşit să-şi impună sonoritatea numelui în lumea artelor şi a culturii nu numai în ţara noastră, căci, aşa cum se vede, mai mult chiar în alte părţi ale lumii, conform zicalei despre filosoful în satul lui. El a intuit direcţia de dezvoltare a omenirii datorată uluitorului salt al evoluţiei ştiinţei şi tehnicii, cu precădere internetul. Acum altele sunt datele spaţio-temporale în care trăim,  iar  cultura  trebuia  şi  ea să se urnească din loc; era imposibil să nu fie atinsă într-un fel sau altul şi ea de noile prefaceri. În zilele noastre,  tabloul  artei  arată altfel, s-au spart clişeele cunoscute, chiar dacă sunt voci care se ridică împotrivă. Astăzi capătă spaţii tot mai largi o nouă primenire în artă prin interferenţe interdisciplinare, încât adesea muzica se însoţeşte cu literatura, în special cu poezia, se îmbină plăcut cu imaginile vizuale, cu pictura, cu diverse reproduceri, cu imagini filmate, cu jurnalismul sau uneori cu coregrafia. Paul Polidor, respirând prin mai mulţi plămâni, având apetenţă pentru înnoiri, şi-a ales această direcţie şi, iată că după un sfert de veac, îşi culege roadele. Ca să poată merge pe drumul ales de el, i-au trebuit multă cheltuială de energie şi multă cutezanţă pentru a înlătura pe cei aflaţi pe contrasens. Adversităţile sunt asemenea umbrelor care apar ca o lege a firii, acolo unde este soarele mai luminos. Adversarii nu numai că îţi stau împotrivă, ci lovesc, ard, îşi înfig colţii, te fac harcea-parcea, te golesc de toată esenţa cu care ai fost înzestrat, chiar dacă unii dintre ei nu sunt capabili să-şi limpezească gândurile în vreo scriere fără să se împotmolească într-o logică cu bolovani. Dar artistul Paul Polidor a crezut că poate face artă.  Şi  a  făcut-o, iar impactul cu publicul îl arată ca învingător, l-a situat în rândurile de sus ale artiştilor noştri. E cunoscut ca “poet al interferenţelor culturale”. Este, în acelaşi timp, prozator, politolog, traducător, interpret, textier, iar discursul său muzical te cucereşte. Parcurgerea lucrării Lideri în film: curs opțional de jurnalism vizual şi psihosociologie politică a lui Paul Polidor este un fel de exerciţiu de igienă mentală. Poeziile sociale din volumele Cobai în Ţara Dezamăgirilor (cu texte interzise radio-tv, precum cel intitulat ,,Păsărica-i la putere”), cele din articolul „Poemul ca o vindecare” sau Poezii zglobii doar pentru copii cu CD-Rom, au ecou. Mai multe personalităţi ale literaturii noastre au spus frumoase cuvinte despre arta sa. Amintesc doar câteva cuvinte ale apreciatei scriitoare Melania Cuc: „Puţini sunt poeţii din lumea asta mare, care reuşesc să întrunească într-un vers atâta durere şi bucurie, îngemănare, ca într-un trup de porumbel două aripi ce ştiu să bată sincronic până la ultima suflare. Paul Polidor este un poet mare. Este poet prin fiecare respiraţie prin care pleacă şi revine, revine şi pleacă din şi în lumea înconjurătoare”. Ca traducător, a primit multe aprecieri. Se poate considera o măiestrie deplină activitatea sa ca traducător. A ales din cele mai frumoase poezii ale literaturii universale texte pe care le-a tradus sau le-a compus melodii făcându-le să circule în formă nouă. E apreciat pentru că a redat fidel textul autorilor din Rusia, Ucraina, Azerbaigean, Israel etc. Îi este apreciată elogios arta de a însufleţi slova din textul original şi de a o transpune în mesaj.

II.

,,Lumii zilelor noastre, răvășite şi  lipsite de coerență (o lume în care nu dăinuie spiritul dreptății și al adevărului, o lume ieşită din istorie), Paul Polidor îi opune o istorie adevărată şi profundă.,,(E.Buică)

Activitatea sa întinsă, pe mai multe planuri, ni-l impune ca iniţiator al publicaţiilor Fundaţiei „Paul Polidor” pentru „Unesco”, având ca scop promovarea ideilor şi concepţiilor despre cultură, despre istoria şi lumea în care trăim. Ideea este excelentă, fiindcă schimbul de opinii este întotdeauna instructiv şi benefic. În publicaţiile sale, „Războaie, lideri și criminalitate transfrontalieră”(ISSN:2344-276X) sau  „Personalități în aria interferențelor internaționale”(ISSN:2286-2110) invită personalităţi de seamă şi oameni pricepuţi, români de pretutindeni (și nu numai) pentru a apăra o idee sau a pune întrebări, uneori ironice, incomode, despre credință și suflet batjocorit, despre lipsa demnității și verticalității morale în istoria contemporană, despre relațiile externe ale României, prost gândite, despre România furată și îngenuncheată etc.(interviuri cu Mihai-Răzvan Ungureanu, Adrian Severin, Dan-Matei Agathon, Ioan Scurtu, Ioan N.Roșca, Călin Georgescu, Polidor Bratu, Corneliu Vlad ș.a.)  Pune în dezbateri istoria recentă, faptele care se desfășoară sub ochii noştri. De reţinut este faptul că lumii zilelor noastre, răvășite şi  lipsite de coerență (o lume în care nu dăinuie spiritul dreptății și al adevărului, o lume ieşită din istorie), Paul Polidor îi opune o istorie adevărată şi profundă. Prin Fundaţia sa organizează Festivaluri pluri-disciplinare, încurajează tinere talente, publică volume de proză şi poezie, organizează spectacole, înfiinţează centre artistice în şcoli şi grădiniţe, ajutând la educaţia copiilor şi pregăteşte activităţi cu un mare impact emoţional, mai ales pentru cei mici. Un cuvânt de apreciere i se cuvine şi pentru că a dat viaţă revistei internaţionale de manageriat şi culturologie ”Afaceri, Diaspora, Artişti”(ISSN:2360-1647). Titlul e grăitor, subliniază o largă paletă de preocupări, impunându-l pe autor ca pe un om dinamic, omniprezent, omul faptelor. Despre forţa lăuntrică a lui Paul Polidor nu poţi să scrii cu uşurinţă, fiindcă prin dinamismul, talentul şi priceperea sa pune în mișcare ramificaţii ale culturii mult mai ample, sociale, psihologice, educaţionale (interviuri cu Eugen Cristea, Dumitru Balan, Marina Almășan, Tudorel Filimon, Adriana Grigorescu, Mihail Sinelnikov, Cristina Deleanu, Antoaneta Olteanu, Dumitru Copilu-Copillin ș.a.). Câte ceva despre activitatea sa remarcabila scriitoare Victoria Milescu notează cu admiraţie: “El scrie poezie, cântă, compune, având destinul tipic al artistului român. E mai cunoscut în străinătate decât în ţară. Cântă în vreo 12 limbi străine, a lansat conceptul interferenţelor muzicale, organizează turnee, festivaluri, îşi editează opera sa,  dar  şi  a   altor   creatori;  a   înregistrat  o serie de audio-book-uri în lectura unor autori contemporani – adevărate documente de istorie literară (I.Heliade Rădulescu, Iulia Hasdeu, Gh.Pituț, V.Milescu, Crina Bocșan-Decusară, E.Buică etc.). El contrazice ideea greşită că poetul ar fi cu capul în nori, dimpotrivă, poetul reacţionează lucid la evenimentele timpului său cu arma cuvântului. A vibrat la drama Basarabiei, dacă ar fi să menţionăm doar caseta ,,Basarabia, dragostea mea‘‘, dar şi la multe alte drame, mai mari sau mai mici ale României postdecembriste”.

III.

Îmi doresc doar atât: să ne lumineze Dumnezeu să mai salvăm ce se mai poate salva din resursele energetice ale țării, din pământul sfânt al țării și să putem păstra în demnitate morală sufletul nostru chinuit, în condițiile în care se dorește fărâmițarea României în piese cu care să se joace hochei sau biliard…(Paul Polidor)

Întrebându-l zilele trecute ce-a mai făcut în ultimul timp, fiindcă pierdusem legătura cu el, mi-a răspuns simplu şi firesc, aşa… ca printre altele: “Am filmat de curând în televiziune atât cântece proprii, precum Iubirea mea, bună dimineaţa!(pe versurile poetului din diaspora Germaniei, Petru Jipa) ori Moja matj (pe versurile poetului național al Azerbaigeanului care mi-a scris câteva scrisori înainte de moarte, Bahtiar Vahabzade /1925-2009/, piese internaţionale, ca Marina, Besame, Help me make it through the night ori cântece populare, precum Dacă dai de-o supărare (alături la filmări de interpreți renumiți, precum Alexandru Mica sau Ion Fănescu). În martie anul acesta am primit un nou premiu literar al Ucrainei pentru promovarea păcii între popoare, iar începând cu 2 aprilie 2017 am devenit laureat al Premiului Internaţional Literar  TRIUMF,,-GOGOL (se pare că acest premiu a venit pentru prima oară în România, după spusele organizatorilor, acordat pentru, citez din actul oficial emis pe 2 aprilie 2017:,,Poetul, compozitorul, autorul unor cântece de poezie cântată universală răspândite în lume, editor, traducător, președinte al unei academii de interferențe internaționale de literatură și arte, Paul Polidor (București, România), pentru excepționala sa activitate civică și de creație, pentru promovarea literaturii, culturii și istoriei Ucrainei, dragostei și păcii între popoare; pentru publicațiile sale pe tema libertății cuvântului și memoriei jurnalistului Gheorghi Gongadze”. ,,Aici trebuie o explicație: în articolele și interviurile mele am atras de nenumărate ori atenția (am publicat chiar fotografia monumentului) autorităților că în Ucraina există chiar un Memorial al ziariștilor intimidați și, nu în ultimul rând, uciși cu bestialitate, precum cazul jurnalistului de origine gruzină  Gongadze,  a   cărui   văduvă   a   solicitat   azil   politic  pe   continentul nord-american, unde, de altfel, se și află alături de copiii soțului ei omorât din motive politice. Prin urmare, DEDIC acest premiu românilor de pretutindeni, sufletului românesc nu o dată chinuit de dor… prin limba română literară și, nu în ultimul rând, jurnaliștilor care, precum ucraineanul Gheorghi Gongadze, pentru apărarea adevărului și dreptății sociale, au fost șantajați, atacați, bătuți, ostracizați sau uciși de forme,   mai   mult   nevăzute,   ale autoritarismului și intereselor politice.

Nu este un premiu comod sau liniștitor: multă lume nu știe, însă în 1997, acum două decenii (după ce ani în șir cântecul meu, ,,Ilie Ilașcu Românul” pe versurile actualului viceguvernator al Băncii Naționale a României // azi reprezentantul României la F.M.I.-n.edit.), Liviu Voinea, fusese interzis radio-TV în România) eram pe punctul de a fi reținut sau arestat de reprezentanții Tiraspolului la Chișinău pentru că avusesem curaj să cânt ,,Ilie Ilașcu Românul” în fața autorităților Republicii Moldova la finalul Centenarului ,,Gavriil Musicescu”. Și dacă tot vorbim de probleme de sorginte orientală, caucaziană, cartea mea (din 2009), ,,Relațiile dintre România și Azerbaigean în aria interferențelor(1992-2008)”, pentru că previziona falimentul proiectului energetic Nabucco cu conducta de gaze caspice trecând prin Turcia și România către Ungaria, Austria și Occident (deznodământ trist anunțat oficial chiar de fostul președinte Traian Băsescu pe 26 iunie 2013), a fost scoasă din librării și dată spre ardere (ca momentul naziștilor din 1933, probabil s-au gândit și la o mică parte a originii mele evreiești, pe unul dintre bunici chemându-l Carol Sommer), deci nu este un premiu sau o recunoaștere apărute din senin și, repet, nu este o fericire acest premiu… Îmi doresc doar atât: să ne lumineze Dumnezeu în a salva ce se mai poate salva din resursele energetice ale țării, din pământul sfânt al țării și să putem păstra în demnitate morală sufletul nostru chinuit, în condițiile în care se dorește fărâmițarea României în piese cu care să se joace hochei sau biliard… Oricum, mulțumesc, Elena Buică, pentru că ai reamintit preceptul biblic, conform căruia s-au derulat nu o dată  destinele  noastre,  al  meu  sau  al  altui român, și anume că Nimeni nu este profet în țara sa!…”

Locul lui Paul Polidor în cultura noastră este unul deosebit. Trăind cu fervoare pe mai multe planuri, visul şi fantezia îi dau aripi care-l poartă la înălţimi, picioarele îl poartă printre faptele desprinse din noua istorie pe care o trăim, ochii îl poartă printre semenii săi, ca să-i descopere pe cei mai valoroşi, pentru a-i arăta ca model, şi inima îi deschide calea iubirii de oameni.  “Exemplul său şi al celor ca el ne dau speranţe, ne înnobilează pe toţi, ne ajută să devenim mai buni”, sunt doar câteva cuvinte de apreciere notate  într-un articol semnat de Florin-Silviu Ursulescu (n.1945-d.2019).

Îmi face plăcere să închei cu un eveniment deosebit care nu numai că întărește pe deplin afirmaţiile mele, dar adaugă un plus de aură binemeritată: în timpul elaborării acestor însemnări, am primit un email  din care aflu că Paul Polidor a fost primit membru al Academiei de Literatură şi Arte a Ucrainei. Pe lângă diploma acordată, prof. univ. dr. Crina Bocșan-Decusară, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Preşedintă a Asociaţiei Culturale „Iulia Hasdeu”, adaugă cuvinte de deosebită apreciere: „Nu sunt rare cazurile când recunoaşterea meritelor unui concetăţean de-al nostru vine de peste hotare. De data aceasta, am în faţă actul prin care i se acordă titlul de academician al Academiei Internaţionale de Literatură şi Arte a Ucrainei distinsului (citez): „Poet, compozitor, autor de cântece şi editor, traducător şi promotor public pe tărâm social, Paul Polidor”, prin care i se recunosc meritele, faptul că şi-a dedicat întreaga activitate educaţiei estetice, cunoaşterii realizărilor literare din alte ţări prin intermediul limbii ruse. Spiritualitatea înaltă a personalităţilor culturale îşi află locul în creaţiile artistice ale lui Paul Polidor.”

ELENA  BUICĂ,

12  aprilie 2017, Canada

Pin It on Pinterest