Centrul On-line ,,A.Grigorescu”: D.Copillin, destin lângă ,,semnul” Eminescu-Arghezi…

Centrul On-line ,,Prof.Adriana Grigorescu” al Editurii Cadrelor Didactice din România-București și al Festivalului Internațional On-line ,,Paul Polidor” de Interferențe Culturale / ONG  marchează ,,90 de preprimăveri” ale eminescologului și profesorului universitar Dumitru Copilu-Copillin, destin inter-cultural lângă ,,semnul” EMINESCU-ARHEZI. Prof.Univ.Dr.DUMITRU COPILU-COPILLIN este membru al Dept.Onorific ONG:,,INTERNATIONAL ACADEMY of CULTURAL INTERFERENCES PAUL POLIDOR” din 2016:,,La mulți ani!”

COPILLIN:,,90=AN DE BILANȚ”

90-An de bilanț, înghesuit într-o frază imperativă, care  s-ar  putea  exprima  printr-o  pictogramă  sacră, – UUIOOó!, – uluitor!, la întâlnirea cu două evenimente mult așteptate, dar ivite parcă din neant și pe neașteptate, ca două valuri uriașe pe maréea vieții mele dulce-amară…

Primul simbolizează anul astral 2000, al doilea anul biologic 90, ambele consemnând un orizont de viață râvnit. Unul  a marcat trecerea peste pragul dintre două milenii, celălalt atinge vârsta de copil  nonagenar, trezind mândria de a fi rezistent și farmecul odihnitor al împlinirii, acum, în deplinătatea puterilor fizice și intelectuale. Din fericire, azi sunt alături de cei parcă predestinați să fim împreună, deopotrivă martori și colaboratori la lucrarea de taină ziditoare a neamului daco-român, care poartă numele sfântului Eminescu, al cărui mesaj de vrednicie și dăruire totală cauzei naționale ni-l asumăm, fiecare în stilul și după puterile proprii: Parcă nu ai făcut nimic, dacă a mai rămas ceva de făcut. Alt mesaj îmi revine numai mie, în grai ardelenesc, de la  stră-strămoșii primordiali, care mă îndeamnă  să mă grăbesc, ca să mai fac câteceva din ce mi-a fost hărăzit să mai adaug la ce mi-o fost dat să fac, ca tot omul, moștenitori, un pom și încă ceva, un nume al meu, ca să fiu eu și nu unul al nu știu cui, un nume mai potrivit de pus pe o carte, așa cum Arghezi, nașul meu literar, în urmă cu 60 de ani, îmi șoptea: ca să nu mai fiu un Copil al nuștiucui, să am și eu un nume al meu, Copillin, pe care l-am adoptat imediat, predând la Editura Albatros două cărți, sub acest nume de pe copertă, în care am pus ce-am scris pe tema discutată atunci la Mărțișor, adică rezultatul unei anchete literare internaționale, la care au participat 100 dintre cele mai cunoscute personalități ale lumii literar-artistice, și un roman pe tema aceasta, ”Tinerețea unui Geniu”. Deranjând politic (anul 1964 fiind unul fatidic), ambele cărți au fost interzise, fără să le mai pot recupera vreodată.

Mai departe,  pare-se c-aș fi uitat ce am mai publicat sub acest nume  și  las  de-acum pe alții s-o facă dacă o fi meritând. Azi, însă, îmi vine sub ochiul minții un aforism ardelenesc: „Tătă zâua trece-o zi, până-i lumea n-oi trăi”. La acest prag de vârstă, aforismul parcă mă întreabă: oare cât încă şi cum anume voi trăi pentru a mă putea înfăţişa împăcat în faţa destinului care, cu voie, fără voie, după nouă decenii trăite, înclină spre un amurg fără întoarcere… Aforismul pare, însă, și un îndemn la a-mi trăi omeneşte şi până la capăt, cum se cuvine, viaţa cea de toate zilele (pentru măcar urarea de La mulți ani! mi-ar fi de mare folos). Mulțumiri…”

Dumitru Copilu-Copillin

17 febr.2021

Pin It on Pinterest