Centrul ,,Prof.Adriana Grigorescu”(Sect.2)-Coord.Edit.On-line Polidor ONG-Fest.-Concurs/Simpozion, Ed.XXII,texte CMBRAE / ISMB & GPP.4-IȘJ-Buzău

 

POLIDOR-FEST.On-line 2021 / S-AU ÎNCHIS ÎNSCRIERILE pentru JUDEȚELE: 1.DOLJ  2.ILFOV  3.BUZĂU   4.IALOMIȚA  5.CĂLĂRAȘI   6.TULCEA   7.GORJ   8.MEHEDINȚI   9.CARAȘ-SEVERIN  10.HARGHITA  11.TIMIȘ   12.HUNEDOARA   13.SIBIU   14.BIHOR   15.ALBA    16.SATU MARE    17.SĂLAJ   18.COVASNA    19.VASLUI  20.MARAMUREȘ    21.SUCEAVA    22.BOTOȘANI    23.NEAMȚ   24.IAȘI  25.PRAHOVA  26.CLUJ  27.ARAD   28.GIURGIU  29.OLT  30.VRANCEA     31.TELEORMAN  32.BRĂILA  33.ARGEȘ  & PALATUL NAȚIONAL al COPIILOR, BUCUREȘTI & Centrul Fundației ,,Paul Polidor” (C.U.I.:11490102/ONG-București): ,,Prof.Cristina Georgescu –CMBRAE /ISMB”  & Sectoarele 3, 4 și 5 ale Capitalei  & Centrul ,,Prof.Jeanine Ionescu”(Câmpulung Muscel) al Fundației ,,Paul Polidor”(C.U.I.:11490102/ONG-București)

COMUNICAT ONG (20.12.2021): orice înscriere a unei persoane în festivalul-concurs on-line după data de 20.12.2021 din județele & instituțiile de mai sus,  România, se consideră rezervare personalizată & înscriere pentru ediția a XXIII-a din 2022 ! INTERNATIONAL POLIDOR-FEST.ON-LINE / CULTURAL INTERFERENCES (1998/1999-2021)

For INTERNATIONAL On-line POLIDOR XXII=2021 Personalized Reservations at: Solicitări înscrieri / rezervări personalizate SIMPOZION & Fest.Concurs On-line / E-mail:\ fundatia.paulpolidor@yahoo.com &  004.0740.47.48.14 & 004.0763.765.567 You can find the ,,Paul POLIDOR” Festival also at:www.fundatia-paulpolidor.ro//Mижнародна Лiтературно-Мистецька Академiя України &Internationale Akademie für Literatur, Kunst und Kommunikation / Vertretung in Deutschland – Österreich – Tschechische Republik: Pentru evoluția noastră spirituală, a copiilor  și  tinerilor  între  5 și 90 de ani: FESTIVALUL INTERNAȚIONAL de interferenţe culturale  (Ed. XXII, ON-LINE: 25.05.2021-25.05.2022)  Paul Polidor

================================================================================================================

Centrul On-line ,,Prof.ADRIANA GRIGORESCU”(Grădinița Nr.7, Sector 2) al ,,EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA”(înregistrată notarial, București) prezintă în cadrul: INTERNATIONAL ON-LINE FESTIVAL-CONCURS ,,PAUL POLIDOR”(1998-2021), Ed.XXII=2021 (Arhiva ONG) articole din aria educațională a interferențelor culturale (și diferite lucrări din străinătate, din domeniul artelor de festival-concurs) prin Centrele ONG: ,,Prof.CRISTINA GEORGESCU”(CMBRAE-ISMB); ,,Prof.LUMINIȚA TĂNASE” & I.Ș.J.BUZĂU; ,,Prof.JEANINE IONESCU / ARGEȘ” & ,,Prof.LILIANA ALECU” (Șc.Gimn.Nr.1-Grădinița Sf.Nicolae, Loc. 1 Decembrie – I.Ș.J.ILFOV) & Șc.Gimn. de Arte Nr.4-București. Precizări: Conform Articolului 206 COD PENAL, responsabilitatea juridică pentru conținutul articolelor aparține autorilor și co-autorilor concurenți sub egida Paul Polidor FESTIVAL-CONCURS Internațional de Interferențe Culturale, Ediția a XXII-a, (1998/1999-2021), Bucharest-Romania Toate drepturile asupra editărilor sub această egidă aparțin Producătorului. Producător: Paul Polidor. Copyright: Paul Polidor & Editura Cadrelor Didactice din România & Fundația ,,Paul Polidor”. Textele nepublicate nu se returnează.

Lector, corector, DTP-editor: Paul POLIDOR – Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei / Mижнародна Лiтературно-Мистецька Академiя України & Laureat / Medaliat: Akademie für Literatur, Kunst und Kommunikation / Vertretung in Deutschland – Österreich – Tschechische Republik

Rolul poveștilor și povestirilor ȋn dezvoltarea limbajului /Simpozion ONG Polidor-Fest.Concurs, 31 mai 2021, G.P.P.4-Buzău // Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse și Asistență Educațională / Profesor-logoped Chiriac Mariana Corina

Activitatea de povestire are valenţe informative și formative. Copiii asimilează diverse informaţii, dar, în același timp, prin povestiri, povești și basme li se satisface nevoia de cunoaștere și afectivitate, se stimulează imaginaţia și se constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Astfel, povestirea dezvoltă:*limbajul – ca mijloc fundamental de receptare și comunicare;**gândirea logică – datorită succesiunii evenimentelor din povestire;***memoria voluntară – prin reţinerea desfășurării evenimentelor și expunerea lor pe baza unor procedee și mijloace specifice (pe baza întrebărilor formulate de către cadrul didactic, pe baza unor planșe sau ilustraţii etc.);****atenţia – prin memorarea numelor personajelor, a unor elemente ce apar înpovești ,a succesiunii întâmplărilor, a unor expresii sau versuri reprezentative ;*****imaginaţia – prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrării reprezentărilor și a experienţei cognitive. Prin varietatea, bogăţia şi noutatea ideilor pe care le cuprind, povestirile contribuie la lărgirea orizontului copiilor, la dezvoltarea proceselor lor psihice (a gândirii, a memoriei, a imaginaţiei şi a atenţiei), a limbajului sub toate aspectele sale, la educaţia morală şi estetică a copiilor. Poveștile sunt alese cu grijă pentru a corespunde particularităţilor  de  vârstă  ale copiilor, asigurându-se astfel înţelegerea şi însuşirea sub diferitele aspecte (intelectual, moral şi estetic) a conţinutului poveştilor. Un alt rol important pe care îl joacă poveştile în viaţa copiilor este acela că le dezvoltă limbajul şi le facilitează accesul la cuvinte şi expresii noi. Aşadar, poveştile dezvoltă vocabularul, prin intermediul lor crescând bagajul de cuvinte la care copilul poate apela în diverse situaţii pentru a comunica. Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preșcolarilor, permiţându-le astfel să se exprime cu ușurinţă atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar și cu adulţii. Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul și realizează trecerea de la o etapă stereotipă la o etapă care permite găsirea de soluţii pentru aceeași temă. Ei sunt puși astfel în situaţia de a realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte și întâmplări și de a găsi forma de prezentare adecvată. Prin activităţile de povestire se realizează nu numai îmbogăţirea vocabularului prin stocare de cuvinte, ci şi utilizarea cuvintelor noi în contexte diferite, operarea cu aceste cuvinte. Pentru dezvoltarea limbajului şi comunicării copiilor preşcolari este necesar ca însuşi copilul să vorbească mai mult şi cât mai corect. De aceea, crearea unei atmosfere stimulative pentru comunicarea verbală este de natură să favorizeze atât cunoaşterea de către cadrul didactic a exprimării naturale, neformalizate dintre copii, cât şi cooperarea dintre ei. Basmele şi poveştile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect gramatical, fonetic şi lexical. Ascultând poveşti, copiii descoperă expresii şi cuvinte noi pe care şi le însuşesc. Pronunţă, de asemenea, sunete, utilizează vorbirea dialogată, povestesc şi repovestesc. Plecând de la poveşti, se pot desfașura o serie de jocuri-exerciţiu cu scopul pronunţării corecte a sunetelor, pentru exersarea vorbirii dialogate sau pentru dezvoltarea unei exprimări orale corecte. Jocurile ”Oglinda fermecată”, ”Căsuţa poveştilor” sau „În lumea poveştilor” verifică însuşirea corectă a conţinutului unor poveşti, dar oferă şi prilejul vorbirii dialogate, posibilitatea de-a formula propoziţii corecte gramatical, utilizarea sinonimiei, antonimiei, omonimiei etc.  Din povești copiii află care sunt consecințele defectelor și calităților umane, care sunt efectele faptelor bune și rele. Antitezele atotprezente ȋn basme ȋi ajută să facă diferența ȋntre bine și rău, ȋntre minciună și adevăr, ȋntre lașitate și curaj, ȋi ȋnvață care sunt calitățile pozitive și care sunt defectele cele mai comune oamenilor. Trăind alături de personajul preferat ȋntȃmplările basmului, copilul ȋnvață despre lumea din jur fără să fie el ȋnsuși pus ȋn situații periculoase sau dificile. Pe lȃngă efectul benefic asupra copilului, să nu uităm de rolul poveștilor ȋn relația părinți – copil. Lipsa timpului ȋi face pe mulți dintre noi să își abandoneze copiii în fața televizorului (la desene animate) sau ȋn fața calculatorului (la jocuri). Cȃte un basm spus măcar o dată la cȃteva zile  creează ȋntre părinți și copil acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleași senzații, au aceleași sentimente și își imaginează aceleași scenarii. Complicitatea creată și limbajul comun construit de părinte și copil ȋmbunătățește mult relația dintre cei doi. Momentul poveștii este unul special și poate să se păstreze peste ani, cȃnd nu va mai fi nevoie de povești, dar va fi nevoie de discuții ca ȋntre prieteni. Ȋn terapia logopedică, ȋn activitatea de corectare a pronunției sunetelor deficitare o etapă importantă este cea de automatizare a sunetelor. Automatizarea sunetelor corectate se face prin repetare/exersare de propoziții simple și complexe, recitări, memorizări, dar și prin citirea de povești, povestiri ale unor ȋntȃmplări. Perioada de automatizare, care are un rol deosebit de important ȋn terapia dislaliei, este etapa ȋn care deprinderile noi, corecte, de pronunție se transformă ȋn obișnuințe. Aflat la capătul acestei etape, copilul nu numai că poate vorbi corect, dar și simte nevoia să o facă, are deja suportul interior, motivația intrinsecă necesară. La finele acestui proces complex și de durată copilul respinge vechiul mod de vorbire, cel defectuos, pentru că ȋl deranjează, nu-l mai suportă. Dezvoltarea capacității de verbaliza ȋntȃmplările trăite și cunoștințele ȋnsușite  se realizează și prin relatarea unor povești cunoscute cu și fără ajutorul imaginilor, ordonarea imaginilor dintr-o povestire ascultată, povestirea unor ȋntȃmplări sau activități desfășurate. Prin intermediul povestirilor expuse de către educatoare copiii sunt familiarizaţi cu structura limbii române, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbajului, ceea ce contribuie la dezvoltarea vorbirii şi a gândirii lor. Preşcolarii sunt fermecaţi de lumea fantastică a basmelor şi povestirilor, le ascultă cu aceeaşi plăcere (chiar dacă sunt repetate) şi îşi manifestă întotdeauna dorinţa ca ele să dureze cât mai mult. Prin poveşti copiii reuşesc să se elibereze de impresiile nemijlocite şi au posibilitatea să-şi reprezinte obiecte şi fenomene pe care nu le-au perceput  niciodată. Poveştile oferă copilului posibilitatea de a se identifica cu personajele prezentate, de a se recunoaşte în ele şi de a identifica unele trăsături ale persoanelor din jurul lui. Prin intermediul poveştilor copilul poate fi oricine îşi doreşte, poate experimenta roluri diverse: de părinte, de bătrân sau de vrăjitoare, de zână, de zmeu sau de dragon, de orice alt personaj pe care îl îndrăgeşte sau în care se redescoperă. Poveştile reprezintă un mijloc de cunoaştere care le creează copiilor trăiri contradictorii, prin intermediul lor ei putând experimenta sentimente de iubire, ură, teamă, fericire, tristeţe sau pot asista la confruntarea dintre bine şi rău. Aceste redări ale sentimentelor sunt uneori greu de înţeles la vârsta preşcolară, însă tocmai acesta este rolul poveştilor în grădiniţă: să îmbogăţească viaţa afectivă a copiilor oferindu-le oportunitatea, prin intermediul lecturii, de a experimenta, alături de personajele prezentate, diverse circumstanţe desfăşurate în cele mai diverse ipostaze. În concluzie, se poate reţine că rolul şi importanţa povestirilor – ca activităţi organizate – rezidă în valoarea lor cognitivă, etică şi estetică, prin care se exercită o puternică înrâurire asupra întregii personalităţi a copiilor, astfel în cadrul activităţilor de povestire se exersează vorbirea copiilor, se formează deprinderea de a povesti independent, ceea ce contribuie la mărirea posibilităţilor de exprimare corectă, coerentă şi expresivă. Bibliografie (parțial):Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, EDP, 1987;          Vrășmaş E., Stănică C., Terapia tulburărilor de limbaj-intervenții logopedice, E.D.P., București, 1997; Verza, E.(1997), Dislalia şi terapia ei, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1997.

————————————————————————————————————————————————————————————————

FACTORI DETERMINANȚI ȊN  ȊNTÂRZIEREA LIMBAJULUI LA COPII

Prof. Logoped Lorena Mincu-CLI 1*, Bucureşti

Considerat „un blocaj al ritmului de evoluție, care se abate de la normal”, întârzierea de limbaj desemnează o întârziere în apariția și dezvoltarea vorbirii copilului, care devine simptomatică în jurul vârstei de 3 ani și se distinge prin numărul redus de unități lingvistice pronunțate alterat și care nu sunt utilizate în propoziții simple, în condițiile în care analizatorul auditiv este dezvoltat normal,  complexul fono-articulator este în limitele normalității, iar nivelul de dezvoltare intelectuală corespunde vârstei cronologice. Vorbirea este o activitate care implică  participarea și coordonarea unui complex de procese psihice și componente constituționale, pornind de la zonele corticale de proiecție, traseele neuronale responsabile cu transmiterea sinaptică a impulsurilor nervoase, starea generală de sănătate, particularități constituționale ale complexului fono-articulator, nivelul de dezvoltare al analizatorilor. De aceea, etiologia întârzierii de limbaj identifică factori ce aparțin unor cauze prenatale, perinatale sau postnatale, identificând patru categorii: factorii neurogeni, somatogeni, psihogeni și constituționali.

Factorii neurogeni. Încadrați în categoria de condiții care pot apărea prenatal, perinatal sau postnatal, factorii neurogeni definesc acele afecțiuni de tipul leziunilor cerebrale care determină intensitatea sindromului în funcție de gradul de atingere cerebrală. Aceste situații de risc apar în urma unei boli a gravidei, care poate acționa asupra copilului atât în stadiul intrauterin, cât și la naștere sau post-partum. Tipul de tulburări, care au fost identificate ca având un impact negativ asupra evoluției vorbirii sunt:-A: hipoxia cu hemoragii difuze care provoacă consecințe neurologice, precum debilitatea motorie sau strabismul, și -B:  întârzierea în mielinizarea căilor motorii și asociative, determinând o pondere mai mare a sindromului în cazul băieților, deoarece mielinizarea se produce mai repede la fete, fapt observat în progresul mai rapid al acestora față de al sexului masculin. Pe de altă parte, consecințele neurologice ale unor leziuni cerebrale pot avea un impact semnificativ în întârzierea debutului și dezvoltării limbajului prin afectarea procesului de organizare a vorbirii în structurile cerebrale.

Factori somatogeni. Condițiile, care determină tulburări ale organismului ca urmare a unor mutații în celulele somatice, având consecințe  în dezvoltarea somato-neuropsihică, precum bolile infecțioase recurente sau bolile cronice cu evoluție îndelungată, au un efect debilitant asupra debutului vorbirii, studiile indicând posibilitatea ca afecțiunile survenite în primele șase luni de viață să determine „atingeri cerebrale” care ar putea afecta segmentul asociat producerii vorbirii. Printre bolile care sunt susceptibile de a provoca consecințe în plan cerebral sunt bronhopneumonia, otita, distrofia, rahitismul. Probabil că vor mai fi incluse și alte condiții medicale care influențează evoluția vorbirii, în timp.

Factori psihogeni. Vorbirea este activitatea care începe să fie învățată încă în primele momente ale vieții, când copilul își ascultă părinții, îi urmărește cu ochișorii, le testează reacțiile la diverse sunete pe care le emite. Așadar, totul pornește de la ascultat, de la relația pe care adultul o construiește cu micuța făptură care îl urmărește cu curiozitate și încredere. Când această legătură nu există sau este saracă, vorbirea nu poate fi învățată cu ușurință, iar copilul începe să se simtă abandonat și se retrage în lumea fragilă și lacunară pe care și-a proiectat-o în singurătate. Aceste semne, alături de lipsa îngrijirii de bază, definesc un mediu defavorabil dezvoltării atât intelectuale, cât și a limbajului. Lipsa stimulării copilului determină întârziere în dezvoltarea deprinderilor senzoriale, iar atașamentul nesigur pe care îl simte acesta provoacă  inhibiție în explorarea mediului și în motivația pentru exprimare verbală.  O altă cauză psihogenă care determină întârziere în dezvoltarea vorbirii este suprasolicitarea verbală de tip „bilingvist” în perioada antepreșcolară, condiție a instalării unei tulburări de opoziție, ce se poate manifesta prin mutism voluntar.

Așadar, factorii de tip psihogen pot fi grupați astfel: –factori dismaturativi, cu rol frenator în evoluția vorbirii: lipsa atenției, afectivităţii și a grijii de bază față de copil;-factori nevrozanți, care survin pe fondul unei situații conflictuale, ca urmare a unei tulburări a relațiilor dintre părinte și copil, care generează un comportament de „recul” manifestat prin opozanța față de adult și mediu;-factori constitutivi, care există în structura de personalitate ca urmare a unor condiții medicale anterioare invalidante, precum deficitul intelectual.

Factori constituționali. Implicarea unor condiții constituțional-ereditare în apariția întârzierii în vorbire determină un anumit grad de „debilitate de limbaj”, definită ca o trăsătură înnăscută de tip constituțional care are impact la toate nivelurile limbajului și care se manifestă sub forma întârzierilor în vorbire,  a dislaliilor- până în 3 ani, și a tulburărilor articulatorii grave, după 5 ani, degenerând până la forme de agramatism și dificultăți în învățarea cititului și a scrisului. Trebuie menționat faptul că aceste tulburări nu au ca și condiție existența unor leziuni neurologice. În concluzie, o bună cunoaștere a etiologiei retardului de limbaj este o condiție necesară în înțelegerea particularităților manifestării simptomatologiei în fiecare caz și identifică direcțiile de intervenție în etapa terapeutică.

*CLI-1=Centrul Logopedic Interșcolar, Nr.1, București-România (CMBRAE)

—————————————————————————————————————————————————————————————————

Relația dintre mobilitatea sufletească, verbală și mobilitatea corporală

Centrul ONG  CRISTINA GEORGESCU (PROF. LOGOPED – CMBRAE / ISMB)

„Euritmia este un fel de vorbire vizibilă”(Rudolph Steiner, Euritmia, vorbire vizibilă, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1999, p. 20) este o afirmație curajoasă pentru orice ființă umană care își iubește limba ca pe un dat fix, imuabil. Însă orice personalitate care posedă calități artistice înțelege că exprimarea corporală pornește de la cuvânt, iar complexitatea mișcărilor relevă întocmai reflecția lumii interioare umane exprimate prin percepții, sentimente, gânduri. Pornind de la sugarul care depinde total de adultul relevant până la persoana matură care acționează voluntar, ființa umană parcurge „metamorfoze extraordinare”, după cum afirma Steiner, etape ontologice în care dezvoltarea fizică secondează evoluția conștiinței copilului, adică acea mișcarea a sinelui către exterior, pe care euritmia o descoperă și o stimulează și pe care o aplică pedagogia Waldorf sau arta educației inițiată de antroposof.  Așadar, fiecare mișcare euritmică este originată în emoții, iar fiecare parte a corpului este percepută ca însuși întregul la scară minimală, de aceea toate secțiunile trupului sunt esențiale în această artă a motricității. Pornind de la postura de echilibru între greutate și imponderabilitate, dintre conștiența sinelui și conștiența mediului până la mișcarea membrelor care, prin dispunerea lor generoasă pe ambele laturi ale corpului, oferă libertate de expresie corporală, euritmia transpune în mișcare gestul care se află în spatele cuvântului rostit. Relația omului cu fonemele nu a fost întotdeauna o simplă vehiculare în unități lexicale precum astăzi, întrucât în zorii civilizației sunetele erau învestite cu însușiri spirituale. Spre exemplu, limba ebraică conținea sunete care erau incantate doar în ceremonii religioase. În culturile străvechi ale popoarelor există descântece sau binecuvântări construite prin succesiuni de foneme care rezonează cu undele cerebrale, în special cu undele de relaxare alpha, potențând efectul anumitor stări afective. Magia frecvențelor create de sunete este utilizată și astăzi în terapiile prin joc, meloterapie sau în terapia spiritual-religioasă.  Vorbirea combină  sunetele, făcând ca fiecare fonem să dispară în unitatea lexicală și să-și piardă din „magie”. Steiner afirmă că atunci când omul rostește un sunet, el imprimă o formă aerului care îl înconjoară (Rudolph Steiner, Euritmia, vorbire vizibilă, 1999). De aceea fiecărui fonem sau fiecărei note muzicale cântate îi corespunde o atitudine ce încorporează o suită de acte ideomotorii imperceptibile. Sursa euritmiei constă în acea „mișcare ascunsă în vorbire și cântec” și asta o face o artă în care „limbajul și cântecul sunt făcute vizibile”(Rudolph Steiner, Euritmia, vorbire vizibilă, 1999, p. 22).  Așadar, Rudolph Steiner dezvoltă euritmia pornind de la aserțiunea că limba este o „metamorfoză a întregului om”. În concepția lui, sunetele au rezonanță când sunt rostite și pot fi citite când sunt scrise. De aceea, acestea pot fi vizibile ca mișcare prin arta euritmică. Odată spuse, sunetele parcurg traseul fono-articulator: laringele, cerul gurii, limba, dinții și organele respiratorii care, fiind în conexiune cu celelalte părți ale corpului, generează mișcări corporale ritmate în cadențele date de frecvența fonemelor. Și aceasta este trăirea vorbirii, adică arta euritmică. Când Steiner dă indicații pentru exersare, el demonstrează mișcarea care poate fi citită în forma corpului uman ce reprezintă sunetul. Antroposoful consideră că practicantul euritmiei trebuie să-și mărească receptivitatea spre perceperea și simțirea gestului corporal acordând atenție echilibrului și propriei motricități, întrucât el conectează mișcarea cu tonul sunetului și, astfel, cuvântul rostit din simțirea fiecărui sunet constitutiv creează acea vorbire conștientă de muzica interioară a fonemelor și duce la o responsabilizare a comunicării prin echilibrul creat între corporalitate și exprimarea orală.

—————————————————————————————————————————————————————————–

GRĂDINIŢA VIITORULUI – Chiricioiu Oana Cristina – G.P.P. nr.4, Buzău

Cadrele didactice sunt cele care cunosc foarte bine plusurile, dar și neajunsurile din sistemul de învățământ și sunt în măsură să propună măsuri și să proiecteze aspecte care să conducă la o evoluție. În urma analizei răspunsurilor primite, ca urmare a aplicării unui chestionar referitor la grădinița viitorului, putem identifica mai multe idei care conturează portretul acesteia. În primul rând, existența unei dotări moderne, care să permită realizarea unor activități atractive; apoi laboratoare pentru temele anuale de studiu. Este ideal un număr de maxim 15 copii la grupă și existența unui ajutor de educatoare și a personalului de sprijin pentru copiii cu CES. În acest fel sunt acoperite nevoile individuale ale preșcolarilor.”Grădinița viitorului este una adaptată nevoilor copiilor. O grădiniță în aer liber sau cu mult spațiu verde, în care copiii să fie conectați cu natura și îndepărtați de tehnologie”. În același timp, deși gadget-urile ar trebui să lipsească în primii ani ai copilului, trebuie să recunoaștem că tehnologia este prezentă în viața noastră, așadar ar fi bine să o folosim doar în beneficiul nostru/al copiilor noștri. Raportându-ne la contextul actual, grădinița viitorului este cea în care copiii se joacă și învață, în același timp, folosind tablete și calculatoare (folosirea în actul didactic a jucăriilor ,,inteligente”). Ar trebui să se asigure accesul la tehnologie modernă prin existența unor cursuri de robotică pentru preșcolari. ”O grădiniță a viitorului implică, în primul rând, cadre didactice care își exercită profesia cu responsabilitate, la un nivel cât mai înalt de profesionalism. Ulterior, de o importanță crescută, ar putea fi menționate: un manager profesionist în unitate, cele mai bune condiții materiale, o bună colaborare cu comunitatea locală”. Accentul ar trebui mutat de pe dezvoltarea cognitivă pe cea emoțională, ar trebui să se țină mai mult cont de nevoia de mișcare și de exprimare a celor mici și mai puțin de respectarea unor reguli (în lipsa interiorizării lor). Educarea inteligenței emoționale va reprezenta principala finalitate. O importanță deosebită ar trebui acordată dezvoltării armonioase a copilului, în funcție de cerințele și nevoile sale individuale, acestea clasându-se pe primul loc într-o grădiniță destinată cunoașterii și învățării prin descoperire. Activitățile outdoor au rol foarte important în acest sens. Să se ofere libertatea copiilor de a descoperi, învăța și de a se juca liber, oriunde aceștia doresc, fără limite și impuneri din partea adulților. Cadrele didactice au o bună relație cu părinții, deciziile sunt luate împreună, grădinița reprezintă o ”prelungire a familiei cu toate responsabilitățile și conflictele acesteia”. Alte elemente primordiale (formulări de infinitiv): -a se respecta nivelul de dezvoltare al fiecărui copil; -a se pune accent pe calitate, nu pe cantitate; -a se urmări dezvoltarea copilului din punct de vedere emoțional și social; -a se debirocratiza sistemul de învățământ,  sistem în care profesorii ar trebui să se concentreze pe actul didactic, nu pe completarea portofoliilor.

==================================================================================================================

METODE ȘI PROCEDEE INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Iordache Manda, Pârcălabu Mariana – G.P.P. Nr. 4, Buzău

Metodele inovative presupun o învățare prin comunicare, prin colaborare, care produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea directă și activă, pe influența   reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. În învățământul preșcolar sunt utilizate o multitudine de metode moderne însoțite de tehnici specifice și resurse materiale, dintre care amintim: explozia stelară, bula dublă, ciorchinele, cubul, piramida, diamantul  (utilizate cel mai des în activitățile desfășurate cu copiii). Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a  copiilor și se bazează pe formulare de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme și noi descoperiri. Obiective: formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune și individual  pentru rezolvarea unei probleme. Descrierea metodei.Copiii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau desenează ideea centrală. Pe cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul: ce, cine, unde, de ce, când, iar cinci copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare copil din cei cinci își alege câte trei-patru colegi, organizându-i în cinci grupe. Grupele colaborează pentru elaborarea întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în cerc în  jurul steluței mari și pun întrebările elaborate fie individual, fie de către un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări. Bula dublă grupează asemănările și deosebirile între două obiecte, procedee, fenomene, idei, concepte. Bula dublă se reprezintă grafic prin două cercuri mari în care se așează imaginea care denumește obiectul. Exemple: -animale/păsări; -fructe/legume; -copii/părinți. În cercurile mici (așezate între cele două cercuri mari) se desenează sau se așează simbolurile ce reprezintă asemănările dintre cei doi termeni-cheie.  În cercurile situate în exterior la dreapta și la stânga termenilor-cheie se înscriu caracteristicile, particularitățile sau deosebirile. Ciorchinele stimulează realizarea unor asociații noi de idei, permite cunoașterea propriului mod de a înțelege o anumită temă. Etape:-se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tabloului/foii de hârtie;-copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei prin cuvinte sau desene, jetoane legate de tema dată;-se fac conexiuni, de la titlu la lucrările copiilor (acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile copiilor sau grupurilor). Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se realizează individual. Cubul este o strategie de predare-învățare ce unește un algoritm ce vizează descrierea, compararea, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații  privite din mai multe perspective. Etape:-se formează grupuri de 4-5 copii;-fiecare copil din grup interpretează un rol în funcție de sarcina primită (rostogolici, istețel, știe tot, cronometrul);-copiii rezolvă sarcinile individual sau în grup într-un timp dat și prezintă pe rând răspunsul formulat. Piramida și diamantul dezvoltă capacități de sintetizare a principalelor probleme, informații, idei, ale unei teme date sau unui text literar.  // Bibliografie:Bocoș Mușata, Avram Iftinia, Catalan Horațiu,  Someșan Eugenia, Pedagogia învățământului preșcolar. Instrumente didactice“, Presă Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009;Breban Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, ,,Metode și tehnici interactive de grup” sursa: www.scrib.com