Editura Cadrelor Didactice din România:,,Paul Polidor” Festival-Concurs XXII-On-line: Prof.logoped Chiriac Mariana:,,Cum corectăm dislalia? / Ce pot face trei mȃini unite?”

Precizări: Conform Articolului 206 COD PENAL, responsabilitatea juridică pentru conținutul articolelor aparține participanților-concurenți sub egida Paul Polidor FESTIVAL-CONCURS Internațional de Interferențe Culturale, Ediția a XXII-a, Bucharest-Romania Toate drepturile asupra editărilor sub această egidă aparțin Producătorului. Producător: Paul Polidor. Copyright: Paul Polidor & Editura Cadrelor Didactice din România & Fundația ,,Paul Polidor”. Textele nepublicate nu se returnează.

Cum corectăm dislalia? / Ce pot face trei mȃini unite ? Strategii și metode de  lucru utile părinților și cadrelor didactice

Prof.logoped Chiriac Mariana / CMBRAE

Lector, corector, DTP-editor: Paul POLIDOR – Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei / Mижнародна Лiтературно-Мистецька Академiя України & Laureat / Medaliat: Akademie für Literatur, Kunst und Kommunikation / Vertretung in Deutschland – Österreich – Tschechische Republik

Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă ȋn imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete. În primii ani greșelile de pronunție sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate tulburări. Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularități ale vorbirii copilului mic, care se atenuează treptat pe măsură ce copilul crește. Numai când aceste greșeli de pronunție se mențin și după vârsta de cinci ani putem vorbi de o dificultate propriu-zisă. Claritatea pronunției și vorbirii copilului se bazează pe: respirație corectă; dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii aparatului articulator; mișcări articulatorii coordonate și precise; auz fonematic bine dezvoltat, de aceea, ȋn corectarea pronunției copilului, urmărim două tipuri de metode și procedee: a.)-unele generale,care se referă la: educarea respirației verbale și nonverbale; dezvoltarea motricității generale și a elementelor aparatului fonoarticulator; dezvoltarea auzului fonematic;  b.)-altele specifice, care vizează: emiterea sunetului deficitar; consolidarea sunetului corect impostat ȋn silabe directe și inverse, logatomi, cuvinte ȋn care sunetul se află intervocalic și apoi consonantic, ȋn cele trei poziții (inițială, mediană și finală); diferențierea sunetului corectat ȋn silabe și cuvinte paronime; automatizarea sunetului corectat ȋn propoziții simple și complexe, poezii, ghicitori, povestiri și repovestiri după imagini etc. Părinții și cadrele didactice pot deveni parteneri activi ȋn intervenția logopedică, fiind de un real sprijin logopedului și copilului logopat atȃt ȋn ceea ce privește  aplicarea metodelor și procedeelor cu caracter general, dar și ȋn exersarea sunetului corectat ȋn diverse contexte recomandate de către logoped. Ȋn cadrul intervenției logopedice, punem foarte mare accent pe jocul didactic, pe jocul organizat ȋn direcția obținerii rezultatelor scontate. Logopedul, părinții și cadrele didactice pot alege jocuri speciale, atractive pentru copii, după cum urmează:

Jocuri pentru dezvoltarea respirației nonverbale, ce poate fi realizată prin:

E1: Exerciții pentru expirație: se suflă nasul ȋn batistă sau ȋn șervețel; suflăm aerul pe dosul mȃinii, ca și cum am dori să ținem ȋn aer un fulg imaginar; suflăm să stingem lumȃnarea din tortul aniversar; umflăm baloane colorate; suflăm ȋn apă cu paiul, făcȃnd valuri ȋn pahar; pentru copiii mai mari se poate utiliza spirometrul. // E2: Exerciții pentru inspirație: mirosim florile; mirosim parfumul; adulmecăm urma, ca și cum am fi cȃini de vȃnătoare;

Jocuri pentru educarea auzului fonematic:

„Cine ȋl strigă pe Martinel?”=Copilul ascultă o ȋnregistrare ȋn care diferiți membri ai familiei sale strigă ”Martinel!…”, fiind rugat apoi să recunoască pe rȃnd vocea mamei, a tatălui, fratelui etc.// „Deschide urechea bine!”=Copilul are ochii acoperiți cu o eșarfă și este rugat să indice unde sună clopoțelul, din ce direcție se aude sunetul; „Ascultă și alege!”=Logopedul/părintele/cadrul didactic imită zgomotul mașinii, de exemplu se oferă copilului trei jetoane cu imagini (o mașină, o oaie și un tren). Copilul este rugat să identifice care dintre cele trei poate fi asociat cu  sunetul respectiv; „Cum face?”=Se prezintă copiilor cartonașe cu imagini ale unor animale domestice sau sălbatice, se solicită acestora să denumească imaginile și să reproducă sunetele pe care le fac acestea;  „Repetă ce auzi!”=Copilul așezat cu spatele către logoped este rugat să reproducă cȃteva cuvinte sau versuri haioase după logoped; „Spune ca mine!”=Copilul va pronunța ȋn mod reflectat sunetele alfabetului limbii romȃne, sesizȃnd diferențele dintre acestea; #Denumește imaginea și spune ce  sunet auzi la ȋnceput!; #Cȃte silabe are cuvȃntul?; #Ascultă și completează cu ceva care rimează! (recomandat, mai ales, școlarilor).

Jocuri de analiză și sinteză fonematică

Tot pentru școlari se recomandă jocuri de analiză și sinteză fonematică, copiii denumesc imaginea, apoi  despart ȋn silabe precizȃnd numărul silabelor, pentru ca mai departe să precizeze numărul de sunete din fiecare silabă: impostarea sunetului deficitar se face după explicarea și demonstrația articulatorie la oglindă de către logoped (pentru fiecare sunet ȋn parte limba adoptă o poziție corespunzătoare ȋn raport cu palatul, cu buzele și cu dinții); consolidarea sunetului corectat se face ȋn silabe, ȋn cuvinte ȋn care sunetul corectat se află în  cele trei poziții (inițial, median și final).

Ȋn acest sens se pot desfășura o serie de jocuri amuzante: „Săculețul fermecat”=Copilul este rugat să extragă  din săculeț imagini și să le aleagă pe cele ȋn care se aude sunetul corectat; „Jocul ȋntrebărilor!”=I se adresează copilului ȋntrebări, al căror răspuns ar fi concretizat ȋn cuvinte care conțin sunetul corectat; „Eu spun una, tu spui multe!”=Logopedul /părintele/cadrul didactic pronunță un cuvȃnt la singular, copilul fiind rugat să pronunțe pluralul (se pot folosi și imagini ilustrative); „Să alintăm cuvinte!”=Logopedul/părintele/cadrul didactic pronunță un cuvȃnt, copilul fiind rugat să ȋl alinte și să pronunțe corect denumirea; „Cuvinte corecte și cuvinte greșite!”=Se oferă copilului două cuvinte, unul corect și altul greșit și i se cere să spună care este corect și unde este greșeala; „De-a magazinul!”=Joc  care stimulează pronunția copilului, acesta alegȃnd  și denumind din elementele prezentate ceea ce dorește să cumpere; „Poștașul”=Copilul oferă colegilor de grupă și acasă fratelui/sorei un plic ȋn care se găsesc cȃte trei imagini care ilustrează obiecte necesare plecării, de exemplu, ȋn vacanță (sunt denumite acele imagini și copilul poate completa lista și cu alte lucruri necesare pentru vacanța la bunici).

Pentru școlarii care știu să citească și să scrie se pot folosi și jocuri de completare de cuvinte (se prezintă cuvinte din care lipsește un sunet, școlarul fiind rugat să adauge sunetul care lipsește și să citească cuvȃntul nou format).// Pentru școlari pot fi folosite și jocuri cu cuvinte omonime, care se scriu la fel, dar care au ȋnțeles diferit (ex.: coș, șiret, toc etc), copilul fiind rugat să pronunțe cuvintele, să le explice sensul utilizȃndu-le ȋn contexte variate. Un alt joc ce poate fi desfășurat cu școlarii este numit „Spune opusul!”=Se aleg cuvinte  pentru care copilul va găsi opusul fiecăruia, va explica ȋnțelesul acestora și va formula  cȃte un enunț.// Diferențierea sunetului se poate face sub forma unor jocuri: „Deschide urechea bine!”=Logopedul/cadrul didactic/părintele pronunță o serie de silabe, copilul este rugat să spună ce sunete aude: ṢA-SA, ṢE-SE, ṢI-SI, JA-ZA, JI-ZI, CE-SE, CI-SI etc.// „Cuvintele buclucașe!”=Se prezintă copilului imagini cu cuvinte paronime, acesta este rugat să le denumească, să precizeze ce sunete se aud, să spună ce ȋnseamnă fiecare și, eventual, să compună o propoziție cu fiecare.// Automatizarea sunetului se face tot sub formă de joc: „Denumește și spune cȃte ceva despre fiecare!”=Se oferă imagini pe care copilul le va denumi și apoi va formula o scurtă propoziție despre fiecare (ex.: Piersica: Piersica este fruct. Piersica este dulce.// Ṣarpe: Ṣarpele este lung. Ṣarpele șuieră.)// „Spune ce face!”=Se aleg imagini cu acțiuni: Elevul observă imaginea și spune ce reprezintă, ce se ȋntâmplă, pronunțȃnd astfel sunetele corectate.// „Continuă propoziția!”=Se oferă o imagine cu un copil, de exemplu se alege un nume pentru copil și apoi se enumeră cȃteva acțiuni pe care le poate face copilul din imagine (sintagme cu partea inițială constantă).// Pentru școlarii care știu să citească se pot folosi propoziții neterminate, ȋn finalul cărora se regăsește cȃte o imagine care ar finaliza propoziția, copilul citește propoziția denumind și imaginea.// Tot pentru școlari se pot exersa cuvintele buclucașe și ȋn scriere pentru a asigura corespondența fonem-grafem.(Aranjează ȋn ordinea corectă imaginile/secvențele unei povești, apoi citește imaginile reconstruind povestea!)//Povestește după imagini o ȋntȃmplare sau poveste! // „Ghici ce este?”= I se citesc copilului ghicitori și i se cere să găsească răspunsul corect.// Repetă după mine!=Se exersează mici poezioare ritmate și amuzante, ȋn care se regăsește de mai multe ori sunetul corectat.

Bibliografie: Boșcaiu, E., Prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj în grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973; Burlea, Georgeta, Tulburările limbajului scris – citit, Editura Polirom, Iași, 2007; Ciofu, C., Interacțiunea părinți-copii, ediția a II-a, Editura Medicală Amaltea, București, 1998; Vrăsmaș, Ecaterina, Intervenția socioeducațională ca sprijin pentru părinți, Editura Aramis Print, București, 2008.