NGO Center ,,Prof.Cristina Georgescu”-CMBRAE/ISMB in XXII International ,,Paul Polidor” Festival-Concurs Cultural Interferences

COMUNICAT ONG 2 mai 2022: textele de mai jos apar și pe suport hârtie tipărită în publicația periodică ,,REVISTA DE MANAGEMENT EDUCAȚIONAL ȘI CULTURAL”, Nr.19 (ISSN:2069-6302), sub egida EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA (din cadrul ONG-C.U.I.:11490102, înregistrate notarial la București), Director-fondator: Paul Polidor (Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei).

Elementele vizuale ale limbajului

Prof. logoped Neagu Gabriela Alina (CMBRAE, București)

Comunicarea este, în general, definită ca o interacțiune socială realizată pe baza unor mesaje, prin care se transmit anumite informații despre noi, despre ceilalți sau despre lumea din jur. Ea este astăzi o arie de cercetare interdisciplinară, fiind privită din perspective și domenii de analiză foarte largi și diverse. În general, se consideră că limba reprezintă sistemul de semne verbale și regulile care prescriu asocierea lor în vederea formării unor enunțuri, iar limbajul este procesul de utilizare a acestora în vederea comunicării. De cele mai multe ori cercetările asupra limbajului uman se limitează la analiza limbajului scris și vorbit. Cu toate acestea cercetările moderne au dovedit că există o importantă componentă vizuală a limbajului, ce are un rol important în transmiterea mesajului și de care trebuie ținut cont în procesele de comunicare și în activitățile pentru stimularea lor. Limbajul uman poate fi înțeles atât cu urechile, cât și cu ochii. De exemplu, înțelegerea de către adulți a vorbirii în medii zgomotoase sau liniștite este îmbunătățită semnificativ atunci când au acces la reperele vizuale transmise de fața vorbitorului.  În interacțiunile față în față întregul corp este implicat și gesturile ajută la transmiterea informației. Oamenii din întreaga lume obișnuiesc să gesticuleze atunci când vorbesc. Aceste gesturi care însoțesc discursul au fost numite și „gesturi de co-vorbire”, iar ele sunt atât de legate de procesul vorbirii, încât oamenii gesticulează chiar și atunci când nimeni nu le observă gesturile. Iar această realitate se poate observa chiar și urmărind gesturile a două persoane nevăzătoare care discută. Gesturile pot fi clasificate pe baza articulatorului care este utilizat pentru a le produce (capul, mâinile, expresia feței etc.) pe baza faptului dacă sunt sau nu însoțite de vorbire (gesturi de co-vorbire) sau pe baza faptului dacă mișcarea gesturilor este continuă sau discretă. Gesturile pot fi folosite pentru a sublinia o anumită parte a discursului, pot ajuta la organizarea informației prezentate sau pot fi o modalitate eficientă de a asigura succesul unei comunicări. Mai multe cercetări moderne au evidențiat că gesturile de co-vorbire îndeplinesc mai multe funcții cognitive. Unele studii s-au axat pe funcțiile orientate spre vorbitor, sugerând că gesturile pot ușura sarcina cognitivă a vorbitorului, promovează învățarea, ajută la planificarea conceptuală a informațiilor și discursului și facilitează accesul lexical. Copiii sunt sensibili la faptul că stimulii vizuali transmit semnificații lingvistice relevante, iar dovezile experimentale arată că gesturile sunt procesate mai devreme și mai precis decât cele lexicale. Dacă studiile viitoare vor confirma faptul că sugarii și copiii realizează primele observații prin indicii vizuali și abia mai târziu învață să proceseze informația primită prin stimulii acustici, acest lucru ar însemna că gesturile sunt esențiale în dezvoltarea categoriilor lingvistice și că nu numai preced, ci și favorizează dezvoltarea schelelor de limbaj. Mai mult, prin examinarea mai detaliată a modului în care apar, evoluează și interacționează indicii vizuali și acustici, vom putea dezvolta modele care pot anticipa și ghida intervenția în cazul dezvoltării atipice a limbajului[1]. În general se consideră că gesturile sunt o compensație pentru problemele de vorbire, dar Maria Graziano de la Universitatea Lund, în urma unei cercetări efectuate  a ajuns la concluzia că atunci când vorbirea se oprește, se opresc și gesturile, indiferent de vârstă, de limbă sau de tipul de elevi. Lipsa cursivității în exprimare este corelată cu lipsa cursivității gesturilor. Acesta arată că formarea gesturilor este strâns legată de formarea limbajul, ceea ce implică neapărat că trebuie analizate împreună.[2]    Implicațiile acestor observații recente sunt deosebit de importante în procesul dezvoltării limbajului, dar și în terapia corectării lui. Fie că este vorba de părinți, de educatori sau terapeuți, toți ar trebui să țină cont de aceste aspecte în procesul comunicării sau al terapiei. Chiar dacă studiile sunt abia la început, ele ne pot încuraja să găsim modalități eficiente de a aborda limbajul nu doar în granițele înguste ale scrisului și cititului, ci incluzând și gestica, și mimica, integrând toate aceste elemente în procesul de educație și în terapia tulburărilor de limbaj. Cu siguranță că rezultatele nu ne vor dezamăgi.

Bibliografie selectivă

Abrudan Elena, Prof. Univ. Dr., Comunicare vizuală, Curs, Universitatea „Babeș –Bolyai”, disponibil online https://www.academia.edu/20415712

Clark, H.H., Using Language, Cambridge University Press, Cambridge, 1996

McNeill David, So You Think Gesture Are Nonverbal? In Psyhological Review, vol. 92, no. 3, 1985, pp. 350-371

Sendler Wendey, Gullberg Marianne, Padden Carol, Ed. Visual Language, Laussane, Frontiers Media, 2019

——————————————————————————————————————————————————————————

JOCUL MUZICAL UTILIZAT ÎN TERAPIA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ (Jocul muzical între ritmuri și afecțiuni, adulți și copii)

Profesor logoped CMBRAE, Uță Mihaela-Cornelia

Dintre toate artele, cea mai apropiată de sufletul omenesc este muzica, ea fiind prezentă în viața omului în toate etapele dezvoltării sale. Accesibilă copiilor înaintea cuvântului, muzica-i impresionează de timpuriu pe aceștia. Ea le trezește în suflet stări emoționale plăcute și puternice, le dezvoltă treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor necesare dezvoltării reprezentărilor muzicale și sentimentelor estetice. Înainte de a putea cânta o melodie, copilul își manifestă simțul pentru ritm. Ritmul reprezintă mișcare și  „este elementul muzical care dă viață muzicii”. Jocul muzical prezintă o importanță covârșitoare, întrucât este o activitate care produce satisfacții și plăceri, îi atrage și îi interesează, constituind o modalitate terapeutică utilă și în ameliorarea tulburărilor de limbaj.    Ca urmare, potențialitățile educative ale jocurilor muzicale răspund și unor cerințe de bază,  precum:  *dezvoltarea  auzului muzical și a celui fonematic, important  în  diferențierea  consoanelor  surde-sonore în terapia tulburărilor de limbaj;*îmbunătățirea motricității generale;*cultivarea simțului ritmic. Jocurile didactice muzicale pot fi:*melodice: executarea unor mișcări variate după caracterul cântecelor și improvizarea mișcărilor după muzică;*ritmice: marcarea ritmului prin bătăi din palme, diferite obiecte sau instrumente muzicale;*psiho-motrice: cu mișcări sugerate de textul cântecului, mișcări de dans pe cântec sau audiție (jocuri-dans). Profesorul logoped urmărește îmbunătățirea orientării spațio-temporale și coordonarea motrică:*pentru însușirea elementelor de expresie, de formare a competențelor legate de intensitatea sunetelor și tempo-uri (variații de intensitate- tare/încet și rar/repede);*pentru diferențierea timbrelor: -diferențierea sunetelor în funcție de sursa care l-a produs. Jocurile didactice muzicale pot fi axate pe cântece și piese instrumentale, pe audiții sau pe exerciții. Jocul muzical este folosit în cazul tulburărilor de limbaj ca și exercițiu terapeutic, în cadrul metodelor și procedeelor de prevenire și corectare a tulburărilor de pronunție cu caracter general. Logopedul urmărește, prin exercițiile muzicale de tip joc, următoarele aspecte:*educarea echilibrului dintre inspir și expir, deoarece, mai ales la copiii cu deficiență mintală respirația este disritmică. Expirul și inspirul sunt neregulate, scurte, iar vorbirea acestor copii este foarte întreruptă. Majoritatea vorbesc pe inspir. Dezvoltarea auzului fonematic este indispensabilă în tratarea dislaliei. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea de diferențiere a unor sunete (ex.: siflantele între ele, siflantele de șuierătoare etc.) până la incapacitatea perceperii sunetelor, a silabelor sau chiar a cuvintelor. Dezvoltarea auzului fonematic determină creșterea capacității de diferențiere fonematică, întrucât, între auzul fonematic și mișcările articulatorii, adică între percepția auditivă și articulație există o legătură indisolubilă (sincronizarea dintre respirație-pronunție-mișcare). Jocul muzical aplicat prin diferite activități desfășurate cu elevii cu deficiență mintală contribuie la:*facilitarea comunicării cu cei din jur;*îmbunătățirea integrării sociale;*ameliorarea tulburărilor de comportament;*cultivarea dorinței de a învăța lucruri noi. Toate acestea contribuie în cadrul terapiei generale a tulburărilor de limbaj la:*dezvoltarea respirației verbale și a ritmului respirator; *stabilizarea coordonării motrice;*dezvoltarea auzului fonematic;*stimularea și îmbunătățirea exprimării verbale și a celei nonverbale-gestică;*cultivarea simțului melodic, estetic; *dezvoltarea perceptiv-motrică: însușirea și consolidarea schemei corporale;*în cadrul terapiei specifice a tulburărilor de limbaj: consolidarea și automatizarea anumitor sunete (de ex. s, ș, z, ț, j, h, r, grupuri de sunete: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi). În concluzie, după cum afirmă Doru Vlad Popovici în lucrarea Terapie ocupațională pentru persoane cu deficiențe, Editura Muntenia, Constanța, 2005, pag.168: “folosirea muzicii în munca cu copilul deficient mintal necesită cunoașterea structurilor de activitate specifice diverselor domenii ale acesteia, indiferent dacă cel chemat să le aplice este educator, profesor sau terapeut”.

Bibliografie: J. Lupu, M. Stăneci, Jocuri muzicale pentru copii mari și mici, Editura Sigma, București, 1999; Gheorghian E., M. Taiban: Metodica jocului și a altor activități la copiii preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979; Anghel E., Anghel C., Pană M., Șerban E.: Dincolo de teorie: practica logopedică prin jocuri, povești și poezii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, București, 2016.

[1]NuriaEsteve-Gibert și Bahia Guellai, Prosody in theAuditoryand Visual Domains: A Developmental Perspective, în Frontiers in Psychology, 9/2018, pp.218 – 223

[2]Graziano Maria, GullbergMarianne, When Speech Stops, GestureStops: EvidenceFromDevelopmentalandCrosslinguisticComparisons, Frontiers in Psyhology, 9/2018, p. 286

===============================================================================================================

Relația grădiniță-școală-familie-societate

Prof. înv. preșcolar Ghimiș Maria – Grãdiniţa Nr. 246, Bucureṣti

,,Ne naștem slabi și avem nevoie de putere; ne naștem neputincioși și avem nevoie de ajutor; ne naștem mărginiţi și avem nevoie de judecată; ceea ce ne lipsește când venim pe lume și de care avem nevoie mai târziu ne este oferit prin educaţie”.

(Emil sau Despre educație – Jean-Jacques Rousseau)

Necesitatea abordării parteneriatului dintre cele patru mari „instituţii”: grădiniţă,  școală, familie şi societate atrage după sine o mare colaborare şi responsabilitate din partea fiecăreia. Implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de cerinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţionarea problemelor inerente care apar.  Grădinița. Grădinița este tărâmul zâmbetelor, al momentelor magice de bucurie, de uimire, de descoperire a unor miracole, este locul creaţiei şi al fanteziei pentru fiecare copil.  Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Fiind prima verigă a sistemului de învăţământ, ea reprezintă un element crucial în procesul, dar şi în dezvoltarea fizică, psihică şi emoţională a copilului. Grădinița nu îl pregătește doar pentru școală sau îl învață să socializeze sau să comunice, ci contribuie și la dezvoltarea intelectului, a limbajului, a abilităților motorii și la dezvoltarea personală. Grădinița este un mediu foarte creativ care pune bazele educației copilului. Mergând la grădiniță, copiii au ocazia de a descoperi o mulțime de lucruri noi și de a-și dezvolta abilitățile necesare pentru viața de zi cu zi.   Școala. Școala este unul dintre principalii factori care contribuie, prin influențele sale specifice, la educația omului. Ea este o instituție educativă, special organizată de societate pentru instruirea și educarea tinerilor, și nu numai. Școala urmărește să contribuie la dezvoltarea fizică a omului, să-i formeze orizontul cultural, să-i cultive înclinația către frumos, să-l învețe să gândească, să-i formeze deprinderi de muncă și de comportare corectă în societate. Ea dispune de cadre tot mai bine pregătite pentru a îndruma procesul instructiv-educativ, creează un mediu educativ propice atât dezvoltării fizice, cât și  celei intelectuale a tinerilor, și are la îndemână mijloace tot mai bune, prin care este stimulată și ajutată formarea omului.   Familia. Familia ocupă locul central în viaţa copilului: aici el îşi trăieşte primii ani, află informaţiile iniţiale, însuşeşte valorile, începe să descopere lumea şi pe sine, acumulează şi simulează modele de comportament, care îi determină ulterior personalitatea. Familia este considerată nu drept un grup independent, ci un subsistem al societăţii – “celula ei de bază”. Prin familie indivizii se integrează în societate, familia constituind, în esenţă, temelia acesteia. Familia este instanţa de bază a societăţii, în cadrul căreia se experimentează şi se organizează procesul devenirii individuale.   Societatea. Este un spaţiu unde copilul poate experimenta o imagine de sine mai realistă (care nu este prea încărcată de afectiv) şi poate stabili relaţii pe care el însuşi să le gestioneze. Tot prin societate copilul poate adera la un model de grup, poate obţine opusul individualităţii: starea de apartenenţă. Încă Platon în „Protagor” şi Aristotel în „Politica”, iar mai tảrziu Jan Amos Comenius menţionau că actul educaţional va fi eficient doar atunci cảnd familia, şcoala şi societatea îşi vor unifica eforturile.

Bibliografie: Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani)-2008; Boroṣ, M. (1992), Părinţi şi copii,  Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti; Baran-Petrescu, A. (2004), Parteneriat în educaţie, Editura Aramis, Bucureşti; Şerbănescu, D., Exemplul în educaţia copiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967; Andreescu, F., Copilul și mediul social, București, Revista de pedagogie, 1976.

=============================================================================================================== 

Zece modalități de stimulare și dezvoltare a atenției

Necula Mihaela, Liceul Teoretic ,,Marin Preda”, București

Părinții și profesorii le amintesc în mod frecvent copiilor că trebuie să fie atenți. Atenția este o abilitate ce se dezvoltă în timp și este vulnerabilă la factori precum oboseala și starea de sănătate fizică și psihică a copilului, echilibrul său emoțional, climatul familial și școlar. În literatura de specialitate găsim numeroase definiții ale atenției. Atenția este un proces psihic prin care se realizează semnificația, importanța și ierarhizarea unor evenimente, obiecte și fenomene care ne influențează existența (acordăm atenție lucrurilor care ne interesează și o menținem prin scopul urmărit). Putem spune că atenția  definește  concentrarea  prin  care  activăm cele cinci simțuri (văz, auz, gust, auz, pipăit). Apoi atenția se referă, de asemenea, și la calitatea activităților mentale puse în funcțiune la procesarea informațiilor primite prin simțuri. Fie că urmezi indicațiile unui profesor, fie că îndeplinești niște sarcini, fie că citești o carte, un manual sau îți faci temele pentru acasă, atenția este implicată în aproape tóate activitățile pe care le desfășurăm. A-i acorda unui om prețuirea cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale, este una din modalitățile de a-i indica faptul că îl prețuiești. Când un profesor acordă timp  și concentrare unui elev care vorbește, el îl motivează să fie din ce în ce mai atent. Atenția este adesea greu de păstrat și evidențiat. Dacă inteligența este considerată o funcție psihică complexă, care asigură într-o formă superioară adaptarea între organism și mediu, atenția este un factor activ al investigării mediului înconjurător cu efecte favorabile asupra activității de cunoaștere. Concentrarea atenției pe parcursul unei sarcini nu este un lucru simplu. Rar trece o zi fără să le spunem copiilor noștri: Fii atent!. Când petrecem timp în mașină cu cei mici putem să dedicăm aceste momente jocurilor simple ce dezvoltă atenția copilului, concentrarea, dar și întărirea relației dintre părinte și copil. Dacă dorim să implicăm copilul în astfel de activități, e recomandat să alegem jocuri scurte, atractive și distractive. La școală jocurile de atenție se desfășoară preponderent în primele clase, dar nu este o regulă având în vedere numărul mare de copii care prezintă deficit de atenție. Copiii sunt bombardați cu prea mulți stimuli sau nu au un program  echilibrat. Alte cauze posibile ale lipsei de concentrare și atenție: activitatea nu este interesantă pentru copii sau e prea dificilă, sarcinile monotone, neantrenante. Unii copii trec mai greu de la o activitate la alta sau au atenția instabilă, fiind influențată de stimulii din jur. Gradul de distragere a atenției depinde de motivația, de interesul pe care îl avem pentru activitatea desfășurată și de noutatea și varietatea acesteia. Iată zece modalități de stimulare a atenției, ușor de aplicat și atractive pentru copii:

1.Pune mâna dreaptă pe urechea dreaptă!  Îi spunem copilului diferite instrucțiuni pe care el trebuie să le îndeplinească. Pe parcursul jocului micuțul trebuie să integreze două tipuri de informație. Acest tip de activitate contribuie la stimularea mobilității atenției, deoarece copilul trebuie să realizeze trecerea de la focalizarea asupra unui aspect, la concentrarea asupra altuia (pune mâna stângă pe genunchiul drept, pune arătătorul de la mâna dreaptă pe nas etc). Jocul este distractiv și antrenant.

  1. Spune ce culoare are ? Rugăm copilul să índice culoarea diferitelor obiecte din jur: ce culoare are paltonul persoanei din stația de autobuz, ce culoare are a treia mașină ce va trece pe lângă noi. Copilul trebuie să-și concentreze atenția și să ignore distractorii pentru a putea da răspunsul corect.

3.Eu spionez.  Cine va alege un obiect, dar păstrează secret numele acestuia ? Restul clasei pune întrebări cu răspuns “da” sau “nu” pentru a obține indicii care să-l ajute să descopere despre ce obiect este vorba. De exemplu: Profesorul : “Spionez ceva albastru.”  Elevul: “Este rochița Mariei ? ” Profesorul: “Nu.”   Elevul: “Este cerul care se observă pe fereastră.”   Profesorul: “Da!”

  1. Simt ritmul. Copiii sunt așezați în cerc. Vor fi atenți la colegul din stânga lor. Unul dintre copii va începe să bată din palme într-un anumit ritm, iar cel din dreapta va imita același ritm. Va continua până ritmul parcurge întregul cerc. Este de subliniat faptul că e important să asculte bine ritmul și să nu înceapă până când cel dinainte nu l-a terminat.
  2. Doar o privire. Lasă elevii să privească o imagine timp de 10-15 secunde, apoi depărtează imaginea. Întreabă-i câte amănunte din imagine își pot aminti.
  3. Exerciții de memorare. Voi privi la profesor / Ca un bun ascultător, / Voi ședea sau sta mai drept /

Ca soldatul în pichet. / Eu voi sta cuminte-acum / Nu voi fi distras nicicum./ Eu învăț ca să întreb / Ca mai bine să-nțeleg.

  1. Comenzi non-verbale. Un deget ridicat înseamnă: stați drept, jos sau în picioare ! Două degete ridicate înseamnă: nu mai vorbiți între voi, nu mai râdeți sau nu vă mai foiți ! Trei degete ridicate înseamnă: zâmbiți !
  2. Sunt atent ! Copiii sunt informați să stea într-o poziție incorectă în bancă, să vorbească între ei, să râdă sau să se încrunte. Ei trebuie să rămână, totuși, atenți la comenzile non-verbale date la intervale scurte de timp de către profesor.
  3. Dacă ești atent… Copiii sunt așezați în cerc, iar în mijlocul cercului se află un coșuleț cu obiecte diferite, acoperit. La semnalul profesorului se descoperă coșulețul, iar copiii rețin, din ceea ce văd, cât mai multe obiecte. Câștigă acela care le numește primul pe toate.
  4. Exemple de laudă. “Sunt uimită de cât de precis mi-ai urmat instrucțiunile. Cred că ai fost foarte atent în timpul orei.”//„Am apreciat mult atenția pe care le-ați arătat-o invitaților noștri.”// „Mulțumesc că ai fost atent! Exemplul tău îi va stimula și pe alții să fie mai atenți.” Un profesor bun formulează enunțuri clare, concentrează mesajul, administrează eficient timpul, își coordonează gesturile cu cuvintele, stârnește curiozitatea, vorbește cu entuziasm, prezintă conținuturile într-o formă diversă, atractivă și câștigă atenția elevilor, interesul acestora pentru învățare.================================================================================================

 

Metode și strаtеgii didасtiсе în рrеdаrеa sресiеi litеrаrе – bаsmul

Prof.Înv.Preșcolar Grădilă Ștefania

Lесturа еstе un асt dе сomрlеxitаtе се рrеsuрunе nu numаi un сititor și un tеxt, сi și intеrасțiunеа lor, fiind influеnțаt dе сontеxtul în саrе sе реtrесе. În сomрlеtаrеa асеstеi dеfiniții сritiса dе sресiаlitаtе vorbеștе dеsрrе lесtură „са un рroсеs реrsonаl dе сonstituirе dе sеns, un рroсеs се imрliсă, dеoрotrivă, сunoștințе аntеrioаrе, rеасții аfесtivе, dаr și sсoрuri binе рrесizаtе, sсoрuri се рot fi dеfinitе dе intеrеsеlе реrsonаlе din реrsресtivа сărorа сititorul раrсurgе tеxtul”. (Pamfil, 2000, p. 81). Din рunсt dе vеdеrе аl dеmеrsului didасtiс, сеа mаi imрortаntă сomрonеntă а triunghiului lесturii еstе сititorul: Аtunсi сând сitim un tеxt, асеstа еstе liniаr: сuvânt, рroрozițiе, sсеnă și ерisod саrе duсе lа următorul ерisod, însă, o dаtă tеrminаtă lесturа, nе рutеm întoаrсе lа tеxt, саrе dеvinе аstfеl un întrеg: сеvа rotund, сu tеmе, imаgini și асțiuni саrе rаdiаză. Сând tеxtul а fost сitit рrеdаrеа urmărеștе să аjutе сititorul să sе distаnțеzе într-o oаrесаrе măsură dе еxреriеnțа lесturii, să еxаminеzе sеnsul ре саrе tеxtul îl аrе реntru еl și să сântărеаsсă аdеvărаtul сonținut în lumеа unor саtеgorii mаi gеnеrаlе. Асеstе lесții îi сonduс ре еlеvi рrin сеlе раtru fаzе аlе lесturii: intrаrеа în tеxt; аvаnsаrеа; distаnțаrеа și rеflесțiа; iеșirеа și obiесtivitаtеа еxреriеnțеi. Rесерtаrеа tеxtului раrсurgе mаi multе еtаре, аstfеl:

  1. Lесturа întâi / еxрliсаtivă / аntiсiраtivă:

Lесturа еxрliсаtivă еstе рroсеsul рrin саrе sе аsigură două асhiziții în lеgătură сu tеxtul litеrаr: а-l înțеlеgе și а-l арrесiа. Din rеаlitаtеа dеsfășurării еi sе сonstаtă сă sunt imрliсаtе mаi multе mеtodе (Molan, 2014, p. 133):*Рovеstirеа;*Dеmonstrаțiа;*Сonvеrsаțiа;*Еxрliсаțiа.

Еtареlе dе dеsfășurаrе а unеi lесții dе сitirе еxрliсаtivе sunt:

  1. -рrеgătirеа еlеvilor реntru intеrрrеtаrеа tеxtului (în саdrul  асеstеi  еtаре urmărindu-sе stimulаrеа intеrеsului еlеvilor реntru tеxt și introduсеrеа lor în рroblеmаtiса tеxtului рrin сâmрuri sеmаntiсе (prеgătirеа sе fасе рrin сonvеrsаțiе, рrin intuirеа unor tаblouri еtс.);
  2. -rесерtаrеа tеxtului (în саdrul асеstеi еtаре еlеvii сitеsс în gând tеxtul се urmеаză а fi intеrрrеtаt, iаr, рrin intеrmеdiul асеstеi еtаре, iаu сunoștință сu сonținutul tеxtului, аstfеl idеntifiсând еlеmеntеlе lеxiсаlе sаu аrtistiсе nесunosсutе); Tеxtul еstе сitit dе сătrе învățător сu timbrul voсii, ritmul și intonаțiа аdесvаtе, рrilеj реntru еlеvi să-și сonsolidеzе реrсерțiа аsuрrа tеxtului. Еstе rесomаndаbil са, în timрul сitirii modеl, сitirе еfесtuаtă dе obiсеi dе сătrе învățător, еlеvii să аibă сărțilе înсhisе. Sе rеiа tеxtul în lесturа а doi – trеi еlеvi, dеsеmnаți dintrе сеi саrе știu să сitеаsсă, iаr învățătorul soliсită еlеvilor să numеаsсă struсturilе sаu сuvintеlе nеînțеlеsе. Binеînțеlеs сă, dасă tеxtul а fost аlеs сu rеsресtаrеа раrtiсulаrităților dе vârstă аle еlеvilor, аtunсi nu аr trеbui să еxistе рrеа multе сuvintе nесunosсutе (Nuță, 2000, p. 63). Реntru еxрliсаrеа сuvintеlor sаu еxрrеsiilor nесunosсutе еxistă mаi multе рroсеdее:*mеtodа intuitivă – sе рrеzintă obiесtul sаu sе rесurgе lа mimiсă, gеstiсă; *mеtodа indirесtă – sе rесurgе lа o imаginе sаu lа un dеsеn; *mеtodа еtimologiсă – sе fасе lеgăturа întrе un dеrivаt și сuvântul bаză. Раrtеа рrinсiраlă а lесțiеi еstе intеrрrеtаtă dе intеrрrеtаrеа tеxtului, аvând două сomрonеntе:*аnаlizа fondului – sе orgаnizеаză ре bаză dе întrеbări, рrеgătitе din timр dе învățător; *аnаlizа formеi – рrеsuрunе dеsсoреrirеа fеlului în саrе сuvintеlе sеrvеsс еxрrimării fondului. Ре bаzа intеrрrеtării frаgmеntеlor sе еlаborеаză рlаnul dе idеi, sе рoаrtă сonvеrsаțiе ре bаzа сonținutului tеxtului și sе rерroduсе tеxtul ре bаzа рlаnului dе idеi.

3 -сitirеа dе înсhеiеrе:Dаtorită divеrsității dе сonținut și dе еxрrеsiе аrtistiсă а tеxtеlor dе сitirе, nu sе рoаtе арliса un tiраr dе dеsfășurаrе а lor. Dасă lесțiа s-а dеsfășurаt în bunе сondiții, lа sfârșitul еi еlеvii vor fi сараbili să сitеаsсă tеxtul еxрrеsiv, să răsрundă lа сâtеvа întrеbări рusе dе învățător, să-și еxрrimе аtitudinеа lui fаță dе tеxt (Molan, 2014, p. 146):-се lе-а рlăсut? -се i-а imрrеsionаt? -се sеntimеntе lе-а trеzit? -се аr fi făсut într-o situаțiе similаră?  Сititul рoаtе îndерlini rolul dе instrumеnt аl асtivității intеlесtuаlе сând îndерlinеștе аnumitе еxigеnțе, а сăror rеаlizаrе trеbuiе urmărită сonstаnt dе сătrе învățător: сorесtitudinеа, ritmiсitаtеа, înțеlеgеrеа, еxрrеsivitаtеа еtс.  Lесturа еxрliсаtivă еstе рroсеsul рrin саrе sе аsigură două асhiziții în lеgătură сu tеxtul litеrаr: а-l înțеlеgе și а-l арrесiа. Асеst fеl dе lесtură еstе o mеtodă sресifiсă реntru fаmiliаrizаrеа еlеvilor сu tеhniсi dе luсru сu саrtеа și rерrеzintă un сomрlеx dе mеtodе: lесturа, еxрliсаțiа, сonvеrsаțiа, рovеstirеа, dеmonstrаțiа еxеrсițiul – toаtе сonduсând lа înțеlеgеrеа tеxtului (Nuță, 2000, p. 59).

  1. Lесturа а douа / сomрrеhеnsivă / hеrmеnеutiсă

Еstе un рroсеs реrsonаl dе сonstituirе dе sеns, un рroсеs се imрliсă сunoștințе аntеrioаrе, rеасții аfесtivе, dаr și sсoрuri binе рrесizаtе, се рot fi difеritе dе intеrеsеlе реrsonаlе din реrsресtivа сărorа miсul сititor раrсurgе tеxtul. Lесturа еstе un асt dе mаrе сomрlеxitаtе се рrеsuрunе nu numаi un сititor și un tеxt, сi și intеrасțiunеа lor, lесturа fiind influеnțаtă dе сontеxtul în саrе sе реtrесе. Сoordonаtеlе сontеxtului sunt rерrеzеntаtе dе сomрonеntа рsihologiсă, сеа soсiаlă și сеа fiziсă (Nuță, 2000, p. 65): *dimеnsiunеа рsihologiсă sе еxрrimă în intеrеsul реntru tеxt аl еlеvului și în intеnțiа саrе oriеntеаză lесturа. Totuși nu toаtе tеxtеlе rеușеsс să сарtеzе аtеnțiа еlеvilor din рrimеlе rânduri. Аstfеl, o mаrе imрortаnță o аrе dеsсhidеrеа lесțiеi сu аjutorul unor întrеbări: Се știu dеsрrе subiесt? sаu Dе се еstе imрortаntă lесturа tеxtului? s. а.//*dimеnsiunеа soсiаlă а сontеxtului vizеаză toаtе formеlе dе intеrасțiunе: învățător – еlеv și еlеv – сolеgi, се рot аvеа loс în timрul lесturii. Аstfеl рutеm аșеzа аiсi: situаțiilе dе lесtură individuаlă silеnțioаsă și сеlе în саrе lесturа еstе rеаlizаtă în fаțа unui gruр, lесturilе ghidаtе și сеlе fără fișе suрort еtс.  Сontеxtul fiziс sе rеfеră lа аsресtеlе сonсrеtе се dеtеrmină lесturа: liniștеа, саlitаtеа tiрăriturii, аntiсiраrеа сorесtă а durаtеi lесturii, саlitаtеа сomрrеhеnsiunii рroсеsului dе рrеdаrе – învățаrе s. а. Nеînțеlеgеrеа tеxtului sе рoаtе еvitа раrсurgând сâtеvа еtаре еsеnțiаlе аlе lесturii еxрliсаtivе, rеluаtе în timрul lесturii а douа: еxрliсаrеа сuvintеlor și еxрrеsiilor nесunosсutе, înаintе dе înсереrеа lесturii (sеlесtаrеа асеstorа sе fасе dе сătrе învățător); duрă рrimа lесtură (idеntifiсаrеа o rеаlizеаză еlеvii); o раrtе înаintе și o раrtе duрă рrimа lесtură (Molan, 2014, p. 150). Sintаgmа „idее рrinсiраlă” dеsеmnеаză informаțiа сеа mаi imрortаntă ре саrе аutorul а furnizаt-o реntru а еxрliса subiесtul.

Lа асеаstа sе рoаtе аjungе рrin întrеbări са: „Саrе еstе luсrul сеl mаi imрortаnt рrеzеntаt dе аutor/ nаrаtor în tеxt, frаgmеnt sаu раrаgrаf ?”. Рlаnul dе idеi sе vа notа lа tаblă și în саiеtе și vа сonstitui suрortul dе oriеntаrе реntru сonvеrsаțiа gеnеrаlizаtoаrе сu рrivirе lа сonținutul tеxtului.  Еtара сomрrеhеnsiunii inсludе рrimеlе două sаu trеi lесturi și асtivitățilе се lе însoțеsс. Fiесаrе  dintrе  rе-lесturi  sе  rеorgаnizеаză  în  jurul lесturii аntеrioаrе са un sistеm în sрirаlă, dе lесturi suссеsivе – раrаlеlе, ordonаtе în jurul асеluiаși сеntru.

С. Lесturа intеrрrеtаtivă / сritiсă:Vizеаză sраțiul nеsрusului, аl sеnsurilor insinuаrе sаu рoаtе rерrimаte аlе tеxtului. Intеrрrеtаrеа însеаmnă rеаlizаrеа unor rарorturi intrа-tеxtuаlе, dаr și а unor рosibilе сorеlаții intеr-tеxtuаlе, еstе formа dе zbor а înțеlеgеrii tеxtului.Viziunеа intеrрrеtаtivă sе situеаză intеgrаl sub sеmnul diаlogului și аl реrsuаdării, funсții аlе  рrаgmаtiсii  /  rеtoriсii dе аzi, аstfеl аvеm (Nuță, 2000, p. 69):*сomuniсаrеа  simеtriсă  și  dirесtă  în  сonvеrsаțiа рrofеsor – еlеv, еlеv- еlеv//*сomuniсаrеа аsimеtriсă рrеzеntă în rеlаțiа ре саrе lесturа / intеrрrеtаrеа și rеdасtаrеа dе tеxt o рrеsuрun. Lесturа а trеiа са disсurs didасtiс soliсită арliсаții tеxtuаlе în situаții trаns-tеxtuаlе: *арrofundаrе / gеnеrаlizаrе – oрortunități dе învățаrе oriеntаtе sрrе dobândirеа сomреtеnțеlor funсționаlе bаzаtе ре аtitudini, imрrimаrеа unui stil рroрriu dе lесtură, сu ассеnt dе originаlitаtе. Lесturа intеrрrеtаtivă idеntifiсă рroblеmаtiса tеxtului în oрozițiа dintrе două tiрuri difеritе dе intеligеnță. Еtара intеrрrеtării / lесturа сritiсă vizеаză, sесvеnțеlе се urmărеsс сonturаrеа sеmnifiсаțiilor tеxtului sunt mеnitе să сomрună sеriilе dе есhivаlеnță și să lе сonfеrе sеns. Diаlogul сu еlеvii еstе mеnit să fixеzе mеsаjul tеxtului, să рună în еvidеnță idеilе dе bаză și să рătrundă dinсolo dе сеlе еvidеnțiаtе dе аutor. Еstе imрortаnt са învățătorul să nu-și sрună рunсtul dе vеdеrе, сi să ассерtе oрiniilе еlеvilor сu аrgumеntе dе rigoаrе. Еtара rеflесțiеi рoаtе сuрrindе disсuții mеnitе să рună în еvidеnță раșii раrсurși, рlurаritаtеа intеrрrеtărilor și / sаu difiсultățilе întimрinаtе în сonfigurаrеа sеnsului. Сu рrеzеntаrеа сonținutului în mod originаl ре bаzа рlаnului dе idеi înсере еtара а trеiа, саrе vizеаză o înțеlеgеrе mаi рrofundă а tеxtului și dеzvoltаrеа сарасității dе еxрrimаrе сorесtă, еxрrеsivă, сu intonаțiе și ritm сorесt. Сitirеа dе înсhеiеrе sе subsсriе асеlеiаși еtаре și рoаtе îmbrăса formа unor еxеrсiții dе (Molan, 2014, p. 152):*сitirе intеgrаlă а tеxtului; *сitirе sеlесtivă;*сitirе ре roluri;*сitirеа unui tеxt аsеmănător, аlеs dе învățător sаu dе еlеv. În сonсluziе lесturа unеi oреrе litеrаrе trеbuiе аbordаtă în triрlа sа iрostаză:*inoсеntă / рrеdiсаtivă / еxрliсаtivă;*сomрrеhеnsivă / hеrmеnеutiсă;*сritiсă/ intеrрrеtаtivă. Fiесаrе tiр își аrе рroрriul său dеmеrs, iаr арliсаrеа grаdаtă și rеsресtаrеа fiесăruiа dintrе еlе арroрiе еlеvul dе tеxtul litеrаr, рrovoсând o рutеrniсă rеасțiе аfесtivă.

BIBLIOGRAFIE:Pamfil, A. (2000). Didactica limbii și literaturii române. Cluj-Napoca, Ed.Dacia.// Molan, V. (2014). Didactica disciplinelor „Comunicare în limba română” și „Limba și literatura română” din învățământul primar . București, Ed.Miniped.//Nuță, S. (2000). Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. II,  București: Ed. Aramis.

==============================================================================================================

Cum corectăm dislalia? / Ce pot face trei mȃini unite ? Strategii și metode de  lucru utile părinților și cadrelor didactice

Prof. logoped Chiriac Mariana / CMBRAE

Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă ȋn imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete. În primii ani greșelile de pronunție sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate tulburări. Deformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularități ale vorbirii copilului mic, care se atenuează treptat pe măsură ce copilul crește. Numai când aceste greșeli de pronunție se mențin și după vârsta de cinci ani putem vorbi de o dificultate propriu-zisă. Claritatea pronunției și vorbirii copilului se bazează pe: respirație corectă; dezvoltarea corespunzătoare a musculaturii aparatului articulator; mișcări articulatorii coordonate și precise; auz fonematic bine dezvoltat, de aceea, ȋn corectarea pronunției copilului, urmărim două tipuri de metode și procedee: a.)-unele generale,care se referă la: educarea respirației verbale și nonverbale; dezvoltarea motricității generale și a elementelor aparatului fonoarticulator; dezvoltarea auzului fonematic;  b.)-altele specifice, care vizează: emiterea sunetului deficitar; consolidarea sunetului corect impostat ȋn silabe directe și inverse, logatomi, cuvinte ȋn care sunetul se află intervocalic și apoi consonantic, ȋn cele trei poziții (inițială, mediană și finală); diferențierea sunetului corectat ȋn silabe și cuvinte paronime; automatizarea sunetului corectat ȋn propoziții simple și complexe, poezii, ghicitori, povestiri și repovestiri după imagini etc. Părinții și cadrele didactice pot deveni parteneri activi ȋn intervenția logopedică, fiind de un real sprijin logopedului și copilului logopat atȃt ȋn ceea ce privește  aplicarea metodelor și procedeelor cu caracter general, dar și ȋn exersarea sunetului corectat ȋn diverse contexte recomandate de către logoped. Ȋn cadrul intervenției logopedice, punem foarte mare accent pe jocul didactic, pe jocul organizat ȋn direcția obținerii rezultatelor scontate. Logopedul, părinții și cadrele didactice pot alege jocuri speciale, atractive pentru copii, după cum urmează:

Jocuri pentru dezvoltarea respirației nonverbale, ce poate fi realizată prin:

E1: Exerciții pentru expirație: se suflă nasul ȋn batistă sau ȋn șervețel; suflăm aerul pe dosul mȃinii, ca și cum am dori să ținem ȋn aer un fulg imaginar; suflăm să stingem lumȃnarea din tortul aniversar; umflăm baloane colorate; suflăm ȋn apă cu paiul, făcȃnd valuri ȋn pahar; pentru copiii mai mari se poate utiliza spirometrul. // E2: Exerciții pentru inspirație: mirosim florile; mirosim parfumul; adulmecăm urma, ca și cum am fi cȃini de vȃnătoare;

Jocuri pentru educarea auzului fonematic:

„Cine ȋl strigă pe Martinel?”=Copilul ascultă o ȋnregistrare ȋn care diferiți membri ai familiei sale strigă ”Martinel!…”, fiind rugat apoi să recunoască pe rȃnd vocea mamei, a tatălui, fratelui etc.// „Deschide urechea bine!”=Copilul are ochii acoperiți cu o eșarfă și este rugat să indice unde sună clopoțelul, din ce direcție se aude sunetul; „Ascultă și alege!”=Logopedul/părintele/cadrul didactic imită zgomotul mașinii, de exemplu se oferă copilului trei jetoane cu imagini (o mașină, o oaie și un tren). Copilul este rugat să identifice care dintre cele trei poate fi asociat cu  sunetul respectiv; „Cum face?”=Se prezintă copiilor cartonașe cu imagini ale unor animale domestice sau sălbatice, se solicită acestora să denumească imaginile și să reproducă sunetele pe care le fac acestea;  „Repetă ce auzi!”=Copilul așezat cu spatele către logoped este rugat să reproducă cȃteva cuvinte sau versuri haioase după logoped; „Spune ca mine!”=Copilul va pronunța ȋn mod reflectat sunetele alfabetului limbii romȃne, sesizȃnd diferențele dintre acestea; #Denumește imaginea și spune ce  sunet auzi la ȋnceput!; #Cȃte silabe are cuvȃntul?; #Ascultă și completează cu ceva care rimează! (recomandat, mai ales, școlarilor).

Jocuri de analiză și sinteză fonematică

Tot pentru școlari se recomandă jocuri de analiză și sinteză fonematică, copiii denumesc imaginea, apoi  despart ȋn silabe precizȃnd numărul silabelor, pentru ca mai departe să precizeze numărul de sunete din fiecare silabă: impostarea sunetului deficitar se face după explicarea și demonstrația articulatorie la oglindă de către logoped (pentru fiecare sunet ȋn parte limba adoptă o poziție corespunzătoare ȋn raport cu palatul, cu buzele și cu dinții); consolidarea sunetului corectat se face ȋn silabe, ȋn cuvinte ȋn care sunetul corectat se află în  cele trei poziții (inițial, median și final). Ȋn acest sens se pot desfășura o serie de jocuri amuzante: „Săculețul fermecat”=Copilul este rugat să extragă  din săculeț imagini și să le aleagă pe cele ȋn care se aude sunetul corectat; „Jocul ȋntrebărilor!”=I se adresează copilului ȋntrebări, al căror răspuns ar fi concretizat ȋn cuvinte care conțin sunetul corectat; „Eu spun una, tu spui multe!”=Logopedul /părintele/cadrul didactic pronunță un cuvȃnt la singular, copilul fiind rugat să pronunțe pluralul (se pot folosi și imagini ilustrative); „Să alintăm cuvinte!”=Logopedul/părintele/cadrul didactic pronunță un cuvȃnt, copilul fiind rugat să ȋl alinte și să pronunțe corect denumirea; „Cuvinte corecte și cuvinte greșite!”=Se oferă copilului două cuvinte, unul corect și altul greșit și i se cere să spună care este corect și unde este greșeala; „De-a magazinul!”=Joc  care stimulează pronunția copilului, acesta alegȃnd  și denumind din elementele prezentate ceea ce dorește să cumpere; „Poștașul”=Copilul oferă colegilor de grupă și acasă fratelui/sorei un plic ȋn care se găsesc cȃte trei imagini care ilustrează obiecte necesare plecării, de exemplu, ȋn vacanță (sunt denumite acele imagini și copilul poate completa lista și cu alte lucruri necesare pentru vacanța la bunici). Pentru școlarii care știu să citească și să scrie se pot folosi și jocuri de completare de cuvinte (se prezintă cuvinte din care lipsește un sunet, școlarul fiind rugat să adauge sunetul care lipsește și să citească cuvȃntul nou format).// Pentru școlari pot fi folosite și jocuri cu cuvinte omonime, care se scriu la fel, dar care au ȋnțeles diferit (ex.: coș, șiret, toc etc), copilul fiind rugat să pronunțe cuvintele, să le explice sensul utilizȃndu-le ȋn contexte variate. Un alt joc ce poate fi desfășurat cu școlarii este numit „Spune opusul!”=Se aleg cuvinte  pentru care copilul va găsi opusul fiecăruia, va explica ȋnțelesul acestora și va formula  cȃte un enunț.// Diferențierea sunetului se poate face sub forma unor jocuri: „Deschide urechea bine!”=Logopedul/cadrul didactic/părintele pronunță o serie de silabe, copilul este rugat să spună ce sunete aude: ṢA-SA, ṢE-SE, ṢI-SI, JA-ZA, JI-ZI, CE-SE, CI-SI etc.// „Cuvintele buclucașe!”=Se prezintă copilului imagini cu cuvinte paronime, acesta este rugat să le denumească, să precizeze ce sunete se aud, să spună ce ȋnseamnă fiecare și, eventual, să compună o propoziție cu fiecare.// Automatizarea sunetului se face tot sub formă de joc: „Denumește și spune cȃte ceva despre fiecare!”=Se oferă imagini pe care copilul le va denumi și apoi va formula o scurtă propoziție despre fiecare (ex.: Piersica: Piersica este fruct. Piersica este dulce.// Ṣarpe: Ṣarpele este lung. Ṣarpele șuieră.)// „Spune ce face!”=Se aleg imagini cu acțiuni: Elevul observă imaginea și spune ce reprezintă, ce se ȋntâmplă, pronunțȃnd astfel sunetele corectate.// „Continuă propoziția!”=Se oferă o imagine cu un copil, de exemplu se alege un nume pentru copil și apoi se enumeră cȃteva acțiuni pe care le poate face copilul din imagine (sintagme cu partea inițială constantă).// Pentru școlarii care știu să citească se pot folosi propoziții neterminate, ȋn finalul cărora se regăsește cȃte o imagine care ar finaliza propoziția, copilul citește propoziția denumind și imaginea.// Tot pentru școlari se pot exersa cuvintele buclucașe și ȋn scriere pentru a asigura corespondența fonem-grafem.(Aranjează ȋn ordinea corectă imaginile/secvențele unei povești, apoi citește imaginile reconstruind povestea!)//Povestește după imagini o ȋntȃmplare sau poveste! // „Ghici ce este?”= I se citesc copilului ghicitori și i se cere să găsească răspunsul corect.// Repetă după mine!=Se exersează mici poezioare ritmate și amuzante, ȋn care se regăsește de mai multe ori sunetul corectat.

Bibliografie: Boșcaiu, E., Prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj în grădinițele de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973; Burlea, Georgeta, Tulburările limbajului scris – citit, Editura Polirom, Iași, 2007; Ciofu, C., Interacțiunea părinți-copii, ediția a II-a, Editura Medicală Amaltea, București, 1998; Vrăsmaș, Ecaterina, Intervenția socioeducațională ca sprijin pentru părinți, Editura Aramis Print, București, 2008.

===============================================================================================================

 

 

  ONG ,,Paul Polidor” Festival-Concurs XXII/On-line: Din ciclul ,,Studii despre euritmie prin antroposofie”-Centrul ONG ,,Prof.logoped Cristina Georgescu”

Bune practici de utilizare a euritmiei în dezvoltarea armonioasă a exprimării  copilului în perioada preșcolarității

Coord.edit.Ed.CDR: GEORGESCU CRISTINA / Prof. logoped CMBRAE

Beneficiile practicării euritmiei încă din perioada preșcolară sunt multiple și converg spre o educație armonioasă a cogniției, afectivității, motricității și sociabilității, întrucâtva putându-se infera că este o modalitate de a realiza idealul Kalokaghatia, mult prețuit de grecii antici. Copilul mic este cel mai apropiat de natură prin spontaneitatea și naturalețea cu care își exprimă emoțiile, de aceea acesta este momentul potrivit pentru a introduce elemente de euritmie care să sprijine atât evoluția echilibrată a personalității, cât și învățarea unei pronunții corecte și nuanțate a cuvintelor. Exersarea elementelor euritmice în deprinderea unui vocabular bine exprimat și nuanțat stimulează gândirea și creativitatea preșcolarului. Întrucât acestea se practică în grup, sunt un instrument de dezvoltare a conduitelor sociale și o modalitate de învățare socială prin observație și imitație, contribuind la dezvoltarea personalității copilului. Totodată lucrul euritmic induce relaxarea corporală și detensionarea cognitivă, facilitând învățarea și transformând experiențele în modalități plăcute de deprindere a noilor abilități. În logopedie introducerea exercițiilor de euritmie nu este o idee nouă, Steiner fiind primul practicant în acest sens, care a avut și rezultate vizibile. Metodele propuse de el sunt și astăzi aplicate și, totodată, constituie subiectul lucrării de față. Antroposoful pornește în fiecare abordare a diverselor sunete de la simțirea fonemului atât ca vibrație, cât și ca exteriorizare a vocalizării unei părți a corpului. Astfel, sunetului „i” i se asociază coloana vertebrală, euritmistul fiind sfătuit să-l simtă precum ar fi vertical și prelungit ca aceasta, apoi brațele sunt mișcate modelat în funcție de modul în care este simțit sunetul. Pentru gestul care imprimă fonemul „i”, Steiner sugerează: „fiecare linie dreaptă, acolo unde o simțiți că se află, fie în brațe, în picioare, în întreaga formă, dar și în privire, cu nasul, cu limba sau numai cu un deget de la o mână sau, dacă puteți, cu un deget de la picior. Dar trebuie să existe trăirea liniei drepte! Un „i”  foarte tipic  apare atunci când întindeți unul dintre brațe lateral în sus și pe celălalt, în mod corespunzator, în jos.” (Madlene Siegloch, Euritmie, o introducere, p. 83). Așadar, sunetul „i”, reprezentat euritmic după indicații, implică ridicarea brațului drept în sus, spre univers, iar celălalt coboară ușor spre spate, astfel încât să formeze o coloană cursivă, apoi piciorul drept este plasat ușor înainte, ca și când schițează un gest de continuitate în spațiu, în timp ce celălalt membru își menține poziția pe verticală, obținându-se astfel o armonie posturală și o poziție optimă pentru pronunția și simțirea sunetului. Un astfel de exercițiu poate sprijini înțelegerea dublării sunetului „i” pentru articularea hotărâtă sau pentru plural, aceasta fiind una dintre problemele cel mai des întâlnite la elevi, întrucât trecerea intensității sunetului, care este mai nuanțată în cele două cazuri amintite mai sus, conferă înțelegerea și conștientizarea totodată a scrierii pornind de la vorbire.  Sunetele sunt împărțite de Steiner, după criteriul modalității de pronunție, în: Rudolph Steiner, Euritmia, vorbire vizibilă:

  • sunete labiale: w, b, p, f, m ;
  • sunete dentale: d, t, s, n, ș ;
  • sunete palatale: g, k, ci ;

Considerând intensificarea și încetinirea coloanei de aer, el împarte consoanele în:

  • sunete explozive: b, p, m, d, t, n, g, k
  • sunete siflante: w, f, ș, s, ci
  • sunete vibrante: r
  • sunete vălurite: l.

Sunetele  explozive sunt reprezentate prin mișcări ale membrelor superioare care se deschid într-un gest lin. Astfel, gestul sunetului „b”, la pronunția căruia coloana de aer pornește de la omoplat, se realizează prin ridicarea ambelor brațe lateral și aducerea lor în față, imprimând un sentiment de liniște „când formăm acest B, este mereu o imitare a ceva. Dacă s-ar reține în forma aerului ceea ce se formează prin B și este caracteristic faptului că rostim B, acolo ar exista mereu ceva învăluitor. Iese la iveală o formă care învelește. Iese la iveală ceea ce se poate numi o colibă, o casă. B-ul reproduce mereu o colibă, o casă.” (Madlene Siegloch, Euritmie, o introducere, Ed.Triade, Cluj, 2001, p. 91). Cu siguranță Steiner era inițiat în tainele evoluției literelor din scrierile vechi, iar litera „B” este o stilizare a simbolului din egipteană, care desemnează cuvântul „casă”. Așadar, principiile euritmiei urmează cursul natural al dezvoltării limbii în timp. Sunetele siflante sunt reprezentate prin gesturile ușoare, rapide ale brațelor care antrenează întregul corp într-o mișcare comună, urmând calea naturală a curențului respirației în vorbire. Mișcările pot fi furtunoase sau ondulatorii imitând valurile mării, iar nota comună a acestora este disiparea în înălțime, adâncime sau depărtare. Spre exemplu, sunetul „s” a fost întotdeauna asociat cu forma întortocheată sau răsucită a șarpelui, a cărui percepție „este extrem de complicată și va consta din faptul că simțim o liniștire puternică a ceea ce este într-o stare de neliniște; o percepție la care simțim siguranţa de a fi integrat ceva liniștitor în ființa ascunsă a unui lucru.” (Madlene Siegloch, Euritmie, o introducere, Ed.Triade, Cluj, 2001, p. 91). Așadar, gestul corespunzător sunetului „s” va porni de jos  și  va  fi condus spre înălțime cu ambele mâini orientate simetric, ondulându-se într-o mișcare ce încrucișează axele membrelor superioare și care oferă amplitudine și intensitate exercițiului, simbolizând călătoria sunetului din adânc spre exterior, și oprindu-se în momentul în care practicantul ajunge pe vârfuri aspirând spre univers. Este o mișcare ce reflectă curgerea pronunției și armonia dintre conduita verbală și cea  motrică. Despre sunetul „l” Steiner spunea în 1912 că reprezintă tot ce germinează, înflorește și se desfășoară, iar gestul care îl simbolizează antrenează mobilitatea membrelor superioare care imprimă sensul creșterii: mâinile pornesc de sus, din poziția de împreunare și coboară deschizându-se în părțile laterale, care se lasă să cadă spre pământ până se întâlnesc într-un paralelism liber din nou. Aceste gesturi sunt efectuate cu delicatețe, reflectând astfel natura vălurită a sunetului. Exercițiul euritmic pentru sunetul „l” stimulează vizualizarea plantelor înflorind, a tulpinilor urcând spre cer și coborând iar spre planul teluric, căutând sursa de energie primordială (Rudolph Steiner, Euritmia, vorbire vizibilă, Ed.Triade, Cluj, 1999). Ulterior deprinderii fiecărui sunet prin mișcare euritmică, atunci când reprezentările motrice vor fi simțite în mod natural, acela va fi momentul în care se va naște unitatea gestului-cuvânt, nivel la care practicantul va acorda ritmul, accentul și sensul semantic cu coordonarea motrică. Acela va fi începutul unei „vorbiri vizibile”, așa cum a fost gândită de Rudolph Steiner.  Pedagogia Waldorf, pe care a creat-o antroposoful și care are la bază concepția conform căreia copilul ce are „numeroase talente și… nevoi diferite” trebuie să acceseze o școală care „să-l implice în moduri diferite: active, emoționale, raționale” (Madlene Siegloch, Euritmie, o introducere, 2001, p. 147, Ed. Triade, Cluj), introduce euritmia ca materie de bază în curriculumul grădinițelor, întrucât aceasta este calea prin care copilului îi sunt stimulate îndemânarea, coordonarea motrică sau „motricitatea fină”, cum o denumea Steiner, și forța corpului. În fapt, este modalitatea prin care micuța făptură învață să intre în posesia propriei corporalități, ca o exprimare a trăirilor subiective „îngropate” în subconștient. Prin urmare, practicarea euritmiei la vârsta preșcolară, indiferent sub ce formă, ca disciplină de exersare a formei fizice ori ca stil de intervenție logopedică,  prefațează o evoluție armonioasă a personalității copilului, iar prin starea de bine pe care o creează contribuie la eliberarea de endorfine şi peptide, care au rol esențial în stimularea imunității și, prin aceasta, a mecanismului salutogenetic al organismului.

===============================================================================================================

SIMPTOMATOLOGIA ȊNTÂRZIERII ȊN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

Prof. logoped Lorena Mincu

O etapă esențială în intervenția terapiei limbajului este identificarea cu acuratețe a simptomelor, a etiologiei și estimarea gradului de implicare a membrilor familiei în procesul logopedic. Acest proces este unul de colectare de date anamnezice, de examinare din mai multe perspective a copilului, în finalul cărora se va putea elabora un program personalizat de intervenție logopedică eficientă. Anamneza evidențiază o formă de întârziere în motricitatea generală (a gâtului, trunchiului, a deplasării), o evoluție dentară târzie și o stagnare a evoluției aparatului fono-articulator. Deoarece maturizarea fono-articulatorie este în legătură directă cu cea neuro-motorie, acestea au un impact major asupra progresului vorbirii, încetinindu-l sau chiar stagnându-l. Datele anamnezice confirmă o perioadă mică, în care copilul a lalalizat.

Examenul vorbirii indică o mare variabilitate de manifestări:

Fonetice: Vocalele sunt prezente. Consoanele dificile sunt omise sau ȋnlocuite. Grupurile consonantice sunt reduse la o singură consoană. Diftongii sunt reduşi la o vocală. Silabele sunt eludate ȋn special la finalul cuvȃntului.

Semantice: Cuvintele apar după doi ani – doi ani şi jumătate. Vocabularul cuprinde în jur de 20-30 de cuvinte.

Strucura gramaticală: Copiii nu pot formula propoziţii. Adesea cuvȃntul are rol de propoziţie sau din propoziţie sunt  omise pronumele şi liantele gramaticale. Apar cuvinte-parazite, repetări. Prelungirea nedezvoltării limbajului pȃnă la intrarea ȋn şcoală se manifestă prin:

1.Nesurprinderea unităţii fonetice şi grafice a sunetelor   şi literelor, a cuvintelor.

2.Nediferenţierea sunetelor ȋn cadrul cuvintelor.

3.Dificultăţi ȋn trecerea din limbajul pasiv ȋn cel activ.

4.Necunoaşterea semnificaţiei multiple pe care o au cuvintele.

5.Nefolosirea cuvintelor cu un grad mai mare de abstractizare.

6.Capacitate redusă de formulare a propoziţiilor, nu e  folosită fraza formată prin subordonare.

7.Folosirea incorectă a singularului şi pluralului.

8.Greutăţi ȋn asimilarea formelor flexionate ale pronumelui.

9.Folosirea excesivă a substantivelor şi verbelor ȋn povestire ȋn detrimentul adverbelor şi adjectivelor.

10.Folosirea inadecvată sau omiterea liantelor gramaticale.

11.Apariţia unor cuvinte parazite, a repetărilor.

Examenul neurologic evidențiază: Deficit motor care afectează mişcările fine ale degetelor, buzelor, limbii, uneori tulburări de lateralitate care pot fi consecinţe ale aceloraşi cauze care au determinat ȋntârzierea de vorbire. Dezvoltarea intelectuală: În general, inteligența copilului este normală, ȋnsă există situații când întârzierea de limbaj se asociază cu un deficit în dezvoltarea gândirii care, în timp, confirmă un intelect liminar sau debilitate mentală.  În perioada preșcolarității întârzierea de limbaj determină întârziere în dezvoltarea intelectului, fiind un factor frenator în exersarea operațiilor gândirii și a formării deprinderilor intelectuale. Comportamentul socio-afectiv: Observațiile evidențiază manifestarea unei inhibiții afective, exprimate prin timiditate, tendință de retragere în interior, de autoizolare, lipsa motivaţiei spre comunicare sau existența unui hiperkinetism sau a unei reactivități mărite și opoziționism. Acuitatea auditivă: Nivelul acuității auditive este normal, rareori identificându-se un slab interes al copilului pentru muzică, degenerând până la surditatea melodică. Deseori se constată dificultăţi ȋn discriminarea sunetelor datorate nedezvoltării auzului fonematic. Organele fono-articulatorii sunt normal conformate sau pot exista malformații la nivelul acestora,  precum: anchiloglosia, macroglosia, hipertrofia adeno-amigdaliană, care pot constitui elemente ale tabloului sinoptic general al întârzierii vorbirii.

===============================================================================================================

Pin It on Pinterest