Ultima oră: a apărut antologia de texte (cu CD muzical gratuit inclus) EUGEN CRISTEA (în imagine): ,,MUZICA lui PAUL POLIDOR în casa FAMILIEI TARKOVSKI” (ISBN:978-973-8919-88-4) Antologia include texte semnate de:

Prof. Univ. Dr. MARCEL FRANDEȘ-CONSERVATORUL din București (fragment din  volumele ,,PAUL POLIDOR, REFORMATOR AL POEZIEI CÂNTATE” de EMANUEL CRAIU , 1940-2017, București, 2009 și ,,PAUL POLIDOR, CREATOR al STILULUI <<POETIC-SEQUENTIAL MUSIC>>” de MARCEL FRANDEȘ, București, 2010);

Actorul și compozitorul-interpret EUGEN CRISTEA;

Dr. CARMEN BRĂGARU (preluare SYDNEY-AUSTRALIA);

Prof.Univ.Dr.DUMITRU BALAN (din prefața volumului de EUGEN CRISTEA: ,,POLIDOR, BĂIATUL DE AUR”, București, 2007, ISBN:978-973-87212-3-4);

Actrița CRISTINA DELEANU;

Prof.ECATERINA ABĂLARU;

Istoricul A.S.GLADÂȘEVA;

CRISTINA DELEANU & EUGEN CRISTEA (text din nov.2010);

Prof.Univ.Dr.DUMITRU COPILU-COPILLIN;

Prof.Univ.Dr.ANTOANETA OLTEANU (Universitatea București);

Prof.Univ.Dr.MARIA-ANA TUPAN (Preluare BRUXELLES MISSION, 2011);

Prof.Univ.Dr.CRINA BOCȘAN-DECUSARĂ;

Compozitorul ALEKSANDR ERMAKOV (text din 2002).

DISCUL / PRODUS MULTI-MEDIA în 6 limbi CONȚINE PIESE MUZICALE DE PAUL POLIDOR pe versuri de:

1.IULIA HASDEU (1869-1888: ,,INVOCATION”, Music & Performed by PAUL POLIDOR in French);

2.MARTHA IZSAK: ,,POST TENEBRAX LUX” (Music & Performed by PAUL POLIDOR in English);

3.GEORG TRAKL:,,EIN WINTERABEND” (1887-1914 // Music & Performed by PAUL POLIDOR in German);

4.PAULA ROMANESCO: ,,PORT” // Music & Performed by PAUL POLIDOR in Romanian);

5.BAHTIAR VAHABZADE:,,МОЯ МАТЬ” (Music & Performed by PAUL POLIDOR in Russian);

6.JUSTO JORGE PADRON (1943-2021):,,SIESTA DE UNA HORMIGA”(Music & Performed by PAUL POLIDOR in Spanish).

Volumul include gânduri și articole despre muzica lui Paul Polidor, dar și creații poetice ale artistului, cât și elemente de arhivă culturală ONG. Lucrare apărută sub egida Departamentului Onorific ONG: ,,ACADEMY of INTERNATIONAL INTERFERENCES PAUL POLIDOR”, Bucharest-Romania.(EUGEN CRISTEA – Member since 2006)

Dr.CARMEN BRĂGARU:,,MUZICA LUI PAUL POLIDOR ÎN CASA FAMILIEI TARKOVSKI”

Într-o după  amiază de octombrie mieros, neaşteptat de cald, mă îndrept spre casa familiei Tarkovski din cartierul de sud-vest al Moscovei. În  faţa acestei  spectaculoase  toamne aurii, toţi copacii fac parcă   reverenţe  adânci, cu crengile până la pământ. Nimic nu pare să se fi schimbat: aceeaşi linişte în părculeţul  din faţa blocului, aceeaşi voce caldă răspunde la interfon, aceeaşi bucurie sinceră a revederii mă întâmpină în prag. Printr-o fericită coincidenţă,   întâlnirea de anul acesta s-a nimerit chiar de ziua Marinei Arsenievna. În timp ce o ascult povestind  despre ce a mai scris de când nu ne-am văzut, completată mucalit din când în când de soţul său, regizorul Aleksandr Gordon, mă  umplu  din  nou  de atmosfera   tarkovskiană  ce  irumpe  din fiecare  obiect  al apartamentului: din portretul tatălui, poetul Arseni Tarkovski, privind din ramă  sever-scrutător prezentul, din fotografia mărită a fratelui, celebrul regizor Andrei Tarkovski, din puzderia de poze din care te urmăresc  ochi de copii şi nepoţi cu chipuri de îngeraşi, din oglinzile devenite simbol în filmele fiului şi amintirile fiicei. Vine rândul meu să povestesc ce mai e nou prin România şi să despachetez darurile, mereu tradiţionale, căci acestea sunt preferate: urcioare, farfurii smălţuite, linguri  de  lemn  încrustat  sau  ştergare  cusute  în  roş-alb-negrul nostru specific. Şi tot ca de fiecare dată Marina Arsenievna se bucură copilăreşte de fiecare  obiect în parte, aşezându-l deja cu ochii minţii în colţul  menit. Aproape  toate  suvenirurile  româneşti  primite  de-a  lungul anilor  -îmi mărturiseşte-  au fost duse la casa de vacanţă  de la Tarusa.  Aşa încât, ori de câte ori  mergem acolo, să vă avem aproape. În acea clipă faţa i se luminează a zâmbet şi mă întreabă:

– Ce face iubitul nostru poet român ?

În prima clipă, ca orice român aflat în străinătate, mă gândesc la Eminescu, dar nu mă dumiresc de întrebare. Apoi,  din  amănuntele  date  de ambii interlocutori într-un glas, mă lămuresc cu uimire că se referă la Paul Polidor, pe  care  îl  cunoscuseră  cu câţiva ani în urmă  prin  intermediul  profesorului Dumitru Balan. Micul grup de români fusese atunci într-un turneu la Moscova  şi Reazan unde se întâlnise cu iubitori de muzică şi poezie. Paul Polidor îi fermecase  atunci  pe toţi  cu melodiile interpretate, compuse pe versuri de Eminescu  şi Esenin. Soţii Tarkovski-Gordon primiseră la despărţire un CD pe care îl duseseră tot în ,,colţul,,  românesc de la Tarusa şi pe care, în atmosfera rustică  a încăperilor, îl  ascultă  de  fiecare  dată  când poposesc  acolo, nesăturându-se  de  sonurile  calde  ale  vocii  cantautorului (1)  român şi de superbele  versuri  potrivite  atât  de bine cu linia melodică (2). Îi ascult uluită şi nu-mi vine să cred că, la mii de kilometri  depărtare, Eminescu şi Esenin, înfrăţiţi de  glasul lui Paul Polidor, răsună  pe colindele  blânde  şi prin văile străbătute molcom de râul Oka.

2006

Prof.Univ.Dr.Maria-Ana Tupan: ,,Paul Polidor, precedându-l pe Santilian, a creat un gen muzical nou”

Partea Întâi

În vara târzie a anului 2009 spectatorii adunaţi în faţa scenei improvizate în aer liber din vecinătatea Ateneului ascultau unul din concertele incluse în programul Festivalului Enescu, avându-i drept protagonişti pe Analia Selis, Răzvan Suma şi Mihaela Teleoacă. Mi-am amintit de secvenţele muzical-lirice, dedicate de compozitorul argentinian Julio Santilian marelui J. L. Borges, ale cărui texte îl inspiraseră, ascultând un CD cu muzică poetic-secvenţială de Paul Polidor. Compozitorul român îl precedase, însă, cu mulţi ani pe Santilian, creând un gen muzical nou, dar care se deschidea către universalitate, atât prin sincretism estetic, cât şi prin ospitalitatea faţă de marea poezie de pretutindeni, captată în chihlimbarul limbajului ei original. ,,Un Instante. J.L. Borges. Omagiul Argentinei muzicale” fusese un proiect finanţat de guvern, iar prestigiul festivalului românesc contribuia la impresia de instituţionalizare. Infinit mai complexul experiment al lui Polidor a rămas încă, la noi, un bun preţios al unor cercuri restrânse de artişti rafinaţi, de genul coteriilor iniţiatice ale modernismului. Auditoriul căruia se adresează, însă, nu încape în nicio sală de concert.

 

Partea a Doua

Crâmpeie din epopei ale întemeierii, precum Niebelungii,  Lusiada sau Cântecul lui Roland îşi trimit ecouri în istoria contemporană a unor popoare, demonstrând, prin poeţii lor, că sentimentul eroic nu a murit. Contrapunctic, auzim, însă, melosul elegiac, bocetul funerar al dramelor naţionale, percepute prin conştiinţa sufletului individual, salvat, în unicitatea lui, de pe tabla de joc a celor puternici şi indiferenţi. Arta postbelică ne-a obişnuit, desigur, să nu mai percepem graniţe. La Paul Polidor trupul de sunete rămâne, însă, unul organic în ciuda diferenţierilor sale interioare. Partitura pare mai curând modulaţie, improvizaţie sau variaţiune decât secvenţă. Sufletul acestui trup sonor este o matrice de stări care sunt comunicate instantaneu ascultătorului în progresia vocal-instrumentală de la visare, lirism, meditaţie, la bocet şoptit, romanţă, strigătură sau plimbare de voie în ritm de jazz. Fondul sonor are uneori intensitatea şi varietatea benzii sonore a unui film. Alteori, i se îngăduie vocii  să-şi ţeasă tapiseriile sonore pe un fundal instrumental neutru. Sentimentul ascultătorului este, însă, mereu acelaşi: că este purtat printr-un muzeu de tablouri cu peisaje felurite, ca şi viaţa, de un guru care îi cunoaşte toate tainele sufletului şi că acolo le va vedea zugrăvite, pentru ca el însuşi să şi le recunoască.

 

Partea a Treia

Edgar Allan Poe credea că a scris cel mai mare poem despre moarte. Căci ce poate fi mai impresionant decât moartea unei fiinţe tinere şi frumoase care vânează, ca un corb, memoria iubitului ? Potenţat de muzica şi rostirea lui Polidor, poemul lui Adam Suchanský, ,,Brodează-mi, mamă, o lacrimă” este comparabil cu tot ce se va fi scris mai profund şi mişcător despre moarte, născut într-un moment de graţie şi cuibărindu-se pentru durată în mintea oricui a pierdut o fiinţă dragă şi a oricărui om care a simţit că nu anihilarea, ci ruperea de semeni şi de modul uman de a fi în lume este adevărata grozăvie a morţii. Efectul emoţional al muzicii lui Polidor face ca discuţiile formale să pară superficiale sau chiar o impietate. Ştiinţa artei sale componistice şi interpretative merită, însă, să fie comentate şi, mai ales, introduse în tabloul de invariante al speciilor muzicale pentru a fi predată muzicienilor în devenire, care se cuvine să afle, de la începutul drumului în artă, că aceasta nu înseamnă, în primul rând, tehnică, ci spiritualitate. Ca şi Santilian, evident influenţat de Astor Piazzolla şi Villa Lobos, Polidor a simţit că genul proxim nu este Sprechgesang, ci amestecul generic transtemporal, sincretismul, adică neoclasicismul. Faţă de acest curent care a învins, se pare, în concurenţa cu experimentul de o răceală formală inumană al modernismului vienez, devenind sursă pentru evoluţiile postmoderne, Polidor se raportează, însă, mai ales prin diferenţă specifică. Vigoarea talentului său este admirabil pusă în valoare de către distinsul conferenţiar universitar Marcel Frandeş, a cărui cultură şi sensibilitate muzicală îi îngăduie să scrie original şi convingător despre paginile cele mai frecventate ale muzicii clasice, dar şi să guste prelucrările folclorice ale lui Enescu sau Bartók. În plus, domnia sa dovedeşte o remarcabilă expresivitate stilistică, şlefuită, poate, în anii petrecuţi la catedră, când folosirea unui limbaj plastic ajuta elevii să vizualizeze universul abstract al sunetelor. Cert este că nu există fisuri în atmosfera hipnotizantă creată de discursul sonor, poezie şi inspiratul comentariu care, împreună, fac din această apariţie editorială un eveniment.(Prefața volumului ,,Paul Polidor, creator al stilului Poetic-Sequential Music” de Marcel Frandeș, Editura Fundației ,,Paul Polidor”, București, 2010). 

Prof.Univ.Dr. Maria-Ana Tupan

Universitatea București
TEXT PUBLICAT DE REVISTA ON-LINE

BRUXELLES MISSION

2011