Actrița Cristina Deleanu: “Glasul de contratenor al lui Paul Polidor se făcea auzit în limba turcă”
Noi înscrieri în: International Festival On-line of Cultural Interferences “Paul Polidor” (XXIII) :E-mail :fundatia.paulpolidor@yahoo.com & 004.0740.47.48.14You can find us also: www.fundatia-paulpolidor.ro
(In Romanian):În imagine: fragment dintr-un articol din presa de limbă turcă despre Paul Polidor și proiectele sale inter-culturale în limbile turcă și azeră (1983-2023).
NGO-Archive (2013): Cristina Deleanu (despre Paul Polidor):
“Rar am întâlnit un intelectual cu apetenţă pentru o atât de mare diversitate în ceea ce produce”
,,Mulți ani în urmă, spre un sfert de secol (1998-1999-n.n.), cred, când ne-am întâlnit, nu bănuiam că numele Paul Polidor se va insinua încet-încet în preocupările noastre. Ale mele și ale lui Eugen Cristea. Personajul, pe atunci un tânăr slăbuț, îmi părea ciudat; cuvântul nu vrea să-l discrediteze, dar nu știam de unde să-l apuc. Parcă se aglomerau prea multe gânduri și propuneri de viitor care nu mi-l lămureau. Ca să nu mai vorbesc de glasul de contratenor care se făcea auzit cântând în limba turcă ! Cine e omul ăsta și ce vrea de la noi ?
Anii au trecut, nu fără a începe să colaborăm, iar surprizele oferite de Polidor au început să capete contur. Contur învelit tot în ciudățenii, pentru că rar am întâlnit o persoană, un intelectual cu apetență pentru o atât de mare diversitate în ceea ce produce.
Paul scrie versuri sociale, versuri pentru copii, traduce (dar nu din orice limbă – ci din rusă, turcă, spaniolă, azeră, firește, și din engleză), cântă (în tot atâtea dintre limbile amintite), tipărește cărți și reviste care pun în pagini evenimente mai puțin știute, aș spune istorice, face spectacole educaționale în școli și grădinițe, iar în ultimul timp a ajuns la alcătuirea de audio-book-uri. La toate acestea, fără excepţie, vrând-nevrând, am ajuns colaboratori de nădejde (Eugen și cu mine).
Mărturisesc că nu am crezut că această împrietenire se va face atât de intens și, mai ales, dezinteresat, pe toți apropiindu-ne – probabil – un același mod de a gândi și de a acționa făcând mereu lucruri, cu onestitate și netrâmbițate, care undeva, cândva, pentru cineva pot deveni importante. În orice caz, versurile, cântecele, acţiunile pentru copii, gândurile de a contribui într-un fel la educația oamenilor din jur, există, înseamnă sacrificiu și nopți pierdute, înseamnă dăruire și minte încercată. Iar străduința noastră comună înseamnă drag de semeni și că Polidor a găsit în noi cei mai apți colaboratori – poate și îndrăgiți de el – prin care să-și definească propriile și nesfârșitele inspirații ale unei munci fără odihnă. S-a născut astfel un TRIO de nedespărțit.”
CRISTINA DELEANU