Unul din textele prezentate în recitalul compozitorului-interpret Paul Polidor (compoziție muzicală cu interpretarea textului în original, in azerbaijani) a fost și:

Un cântec de istorie culturală despre Nagorno-Karabah:

Cântecul a fost compus în limba azerbaigeană. Muzica, aranjamentul muzical și interpretarea în azerbaigeană: Paul Polidor (2003-2004). Тraducerea în limba română de Dumitru Balan și Simion Iurac a fost publicată în volumul Timp și Spațiu de Bahtiar Vahabzade, Editura Paideia, București, 2001 (n.red.)

Dr.Marcel Frandeș (Academia Națională de Muzică-București, România) despre compoziția piesei muzicale:

Șərab ve göz yașları

(poem scris de Bahtiar Vahabzade pe 15.06.1996 la Șeki).

Vin și lacrimi (fragmente de text în cântec)

 

İçə bilməsəm də içirin məni

Dərddən azad olum barı bircə gün.

Yurdun özü boyda ağır dərdini

Qovub ürəyimdən çıxarmaq üçün.

 

Siz Allah, o qədər içirin məni

Bunca haqsızlığı ədalət bilim.

Unudub nadanın qəsd-qərəzini,

Yurda xəyanəti sədaqət bilim.

 

O qədər içim ki, yenə, mən yenə

Xalqımı hər șeyə müqtədir sayım.

Vətən övladının kürsü naminə

Vətən satdığına mən inanmayım.

 

Siz Allah, o qədər içirin məni

Zənn edim qayıdıb anam-Qarabağ.

Millətin düșdüyü bu faciəni

Unutmaq, unutmaq istərəm ancaq.

 

Bizim arzumuzca əssin bu rüzgar

Millət öz adıyla yenə öyünsün.

İmișli düzündə bitən çadırlar

Mənim gözlərimdə saraya dönsün.

 

Siz Allah, doyunca içirin məni

Dünyadan kamımı götürüm yenə.

Bir vaxt qulum olan alçaq düșməni

Qarșımda əyilmiș qul görüm yenə.

 

Traducerea fragmentelor de mai sus pentru publicul de limbă română: Dumitru Balan și Simion Iurac (2001-2002):

 

(1) Nu sunt băutor, dar îmbătați-mă,

Măcar pentru o zi să scap de amar,

Să pot izgoni al patriei calvar

Din inima mea ce bate temerar.

 

(2) Îmbătați-mă, pentru Allah, vă rog,

Drept să consider acest act arbitrar,

Să uit de uneltiri, de profitori,

Patrioți să-i consider pe trădători.

 

(3) Să mă îmbăt, încât să mi se pară

C-al meu popor putere mare are,

Că nu s-a găsit niciun fiu al gliei,

Pentru post înalt, gata de trădare.

 

(4) Îmbătați-mă, pentru Dumnezeu,

Să consider Karabahul returnat.

Să uit, să nu-mi amintesc, să uit mereu

Că poporul meu a fost sacrificat.

 

(5) Fie ca soarta noroc să ne-aducă,

Poporul mândru de el iar să fie,

Corturile din stepa İmișli*, cucă,

Să cred că-s palate-feerie.

 

(6) Îmbătați-mă, pentru Dumnezeu,

Să mă consolez în această lume,

Să-mi văd dușmanul, ce-a fost cândva lacheu,

Îngenuncheat în fața mea, stârpiciune.

 

*İmișli=raion sătesc din Azerbaigean, cu tabere pentru refugiații din Nagorno-Karabah.

 

Cântecul din 2004: ,,Șərab ve göz yaşları / Vin și lacrimi” pe versurile marelui poet național al poporului azerbaigean, Bahtiar Vahabzade (1925-2009), a fost dedicat de compozitorul-interpret Paul Polidor Armatei Azerbaidjanului. Cântecul a fost compus în limba originală și a fost oferit Președintelui Republicii Azerbaidjan, E.S. Ilham Aliyev, în CD-ul muzical:,,Paul Polidor: İn Memoriam HEYDAR ALİEV” alături de volumul de versuri și tălmăciri din lirica Azerbaidjanului: Paul Polidor: İSTİQLAL. İN MEMORIAM HEYDAR ALİEV (1923-2003), Editura Paideia, 2004. Celebrul critic muzical, Dr.Marcel Frandeș, de la Conservatorul bucureștean (Academia Națională de Muzică) a dedicat capitolul al IV-lea din volumul Paul Polidor, creator al Stilului Poetic-Sequential Music (2010) cântecului ,,Șərab ve göz yaşları / Vin și lacrimi”. Întrucât compozitorul-interpret a compus cântecul în azerbaigeană, în explicațiile pentru publicul de limbă română criticul muzical M.Frandeș a folosit fragmente din traducerea semnată de Dumitru Balan și Simion Iurac: ,,Paul Polidor este primul român și printre puținii din lume care a compus și interpretat pe versuri în limba azeră. Muzica sa poetic-secvențială, ,,Șərab ve göz yaşları / Vin și lacrimi”, a avut un impact profund în rândul intelectualilor azeri din Baku, capitala Azerbaigeanului. După interpretarea cântecului în nenumărate rânduri, însuși poetul național, Bahtiar Vahabzade, i-a scris mulțumindu-i și pentru piesa ,,Vin și lacrimi”, care șochează pe ascultătorul azer printr-o profundă înțelegere a durerii imense reprezentate de Karabagh pentru istoria contemporană. După ce fusese închis ca deținut politic, din cauză că a atacat prin cuvânt puterea sovietică, autorul poeziei ,,Vin și lacrimi”, Bahtiar Vahabzade, a fost ales în Parlament în urma câștigării independenței de stat de către Azerbaigean. El devine apoi poet național și un fel de imam, casa lui fiind una deschisă tuturor. Intuind relația sapiențială copil-părinte-bunic, tipică spațiului azer, Paul Polidor, începând cu anul 2002, scrie cântece pentru acest public. El reușește cu un mare rafinament să surprindă metrica interioară a limbii azere – un grai provenind din persană. (Limba azeră a fost primul idiom turcic și oriental care a renunțat la caracterele arabe și a trecut la alfabetul latin, 1928-1929). Astfel, între anii 1929-1939 se utiliza alfabetul latin, dar între anii 1939-1991 a fost impus alfabetul chirilic. După câștigarea independenței Azerbaigeanului (1991), limba azeră a revenit la scrierea cu caractere latine. Diferită de turcă și de arabă, din punct de vedere fonetic azera folosește pe scară largă vocalul ,,ə”, în toate pozițiile). Cântecul intitulat ,,Vin și lacrimi” se deschide cu versurile: ,,Nu sunt băutor, dar îmbătați-mă, / Măcar pentru o zi să scap de amar, / Să pot izgoni al patriei calvar / Din inima mea ce bate temerar.” Intenționat, interpretul folosește aici un timbru, sugerând momentele de cumpănă, dar și cele de meditație din filozofia orientală. Se aude basul în acompaniament, parcă pășind, în timp ce percuția se insinuează în spațiile rămase. La reluarea ultimelor două versuri ale strofei intervine timbrul de falset, acea voce de cap rarisimă, venind dintr-o depărtare proprie durerii izgonite, cântate de poet. Iar Paul Polidor stăpânește într-un mod unic acest fel de emisie.(subl.a.)  Sintagme incitante răsar la tot pasul. Ele sunt urmate, însă, imediat de dorința reprimării mâniei îndreptățite: să uit uneltiri, să pot izgoni din inima mea, să consider arbitrar, să nu-mi amintesc, să mă consolez. Azerul nu se împacă cu răpirea pământurilor sale. Să consider Karabaghul returnat.

Apoi atmosfera se schimbă, iar ritmul devine brusc sacadat. Declamația solistului ia locul melismelor melodiei, iar pregnanța loviturilor periodice ale percuției, precum și intervenția instrumentelor de suflat, amintind de fanfara militară, transformă starea meditativă într-una bine motivată, volitivă. Poetul ar vrea să-i poată considera patrioți pe trădători. Vocea capătă acum accente sarcastice, iar trilurile flauților subliniază sugestia. În strofa următoare vocea își reia desfășurarea cantabilă, într-o încercare de atenuare a suferinței trăite și cu speranța  în  caracterul  poporului  azer. C-al meu popor putere mare are, spune poetul, consfințind și prin cânt integritatea lui morală. Motivul imnului național prefațează zona de maxim dramatism a cântecului, acolo unde se vorbește despre Karabagh și sacrificiu. Culminația teribilă sfâșie interiorul ascultătorului: să uit, să nu-mi mai amintesc, să uit mereu. Iarăși, imnul Azerbaigeanului se aude dramatic, intonat de clopote, amintind de echivalentul creștin al zilei mâniei (Dies irae)./…/ fragm. din partitura imnului /…/ Dar iată că optimismul se arată dintr-o dată, spulberând parcă răul, încurajând pe cei peste un milion de refugiați din zona Karabagh-ului. Într-un tempo mai alert se disting și muzical urări de fericire: Fie ca soarta noroc să ne-aducă,/ Poporul mândru de el iar să fie,/ Corturile din stepa İmișli, cucă, Să cred că-s palate-feerie. La reluarea ultimelor două versuri intervine dublajul mixat la octavă, cu voce de cap, ceea ce adâncește aparența de înmulțire a binelui și de reunire a pământurilor azere.  Finalul cântecului păstrează starea de optimism, profețind îngenuncherea dușmanului, ce-a fost cândva lacheu. Glasul solistului, instrumentația de fanfară și formulele ritmice ostinato, consolidează impresia de precizie militară a învingătorului în marș. O realizare de excepție a unui mare poet este îmbrăcată într-o muzică ce trăiește o dată cu versul, precum un strat de flori crește și înflorește dintr-un sol foarte fertil.

Dr.Marcel Frandeș

06.06.2009