ZOOTERAPIA în: On-line ,,Paul Polidor”Festival-Concurs (Ed.XXIV,1999-2023) International Cultural Interferences through: Centrul ONG ,,Prof.Luminița Tănase” & I.Ș.J.Buzău:,,ZOOTERAPIA în tulburările de limbaj”(Prof.logoped Neagu Alina / CMBRAE-I.S.M.B.)

În imagine: Managerul Luminița Tănase (organizator G.P.P.4, în colaborare cu I.Ș.J.Buzău, al: Festivalului-Concurs Internațional de Interferențe Culturale ,,Paul Polidor”, ajuns la Ediția a XXIV-a (1999-2023).

Articolul de mai jos este în curs de apariție și pe suport hârtie tipărită la publicațiile EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA (înregistrate notarial la București în cadrul ONG-C.U.I.:11490102) –Director fondator: Paul Polidor: Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei.

Aplicații ale zooterapiei în terapia tulburărilor de limbaj

Prof.log. Neagu Gabriela Alina, CMBRAE / ISMB, București

Zooterapia sau terapia asistată de animale este definită ca „o intervenție orientată spre un obiectiv, în care un animal este asociat ca parte integrantă a procesului de tratament clinic. Terapia asistată de animale este oferită sau condusă de un furnizor profesionist de servicii de sănătate sau de servicii sociale care demonstrează competențe și expertiză în ceea ce privește aplicațiile clinice ale interacțiunii om-animal.”[1]

Psihologul american Boris M. Levinson a susținut în anul 1961 la Întâlnirea anuală a Asociației Americane de Psihologie o prezentare cu un titlu suprinzător – „Câinele ca un co-terapeut”[2], în care a prezentat observațiile sale legate de beneficiile ședințelor de consiliere la care participa și câinele său, Jigles. La început din întâmplare, dar apoi în mod planificat, psihologul folosea câinele pentru a-i ajuta pe copii să se destindă și să se simtă confortabil în timpul terapiei. Chiar dacă, așa cum spunea el, studiul a ridicat mai multe întrebări decât a adus răspunsuri, totuși, subiectul a început să fie apoi analizat și testat și de alți psihologi. Astfel, în anul 1977, în Ohio a fost deschis un prim program de terapie la care erau folosite animale de companie. Astăzi terapia asistată de animale este folosită în multe locuri din lume, fiind un mijloc eficient de a ajuta copiii în cadrul ședințelor de terapie.

În general există două modalități de lucru, fie terapeutul folosește propriul său animal de companie dacă este dresat și certificat pentru a fi folosit în cadrul ședințelor de terapie, fie apelează la un alt specialist care să vină cu un astfel de animal de companie. Aaron Katcher, care a publicat o mulțime de lucrări științifice pe această temă, observa că: „Animalele sunt bune ființe de tranziție, deoarece se mișcă și au un comportament intenționat, comportându-se mai mult ca o persoană decât o jucărie de pluș care doar zace acolo dacă nu este mișcată de copil. Spre deosebire de jucăriile de pluș care oferă o atingere moale, animalele sunt capabile să ofere afecțiune activă și să caute copilul. Dar, cel mai important, ele nu pot contrazice niciodată atributele proiectate asupra lor prin cuvinte.”[3]

În general, cele mai folosite animale de companie în activitățile terapeutice sunt câinii, dar uneori sunt folosite și pisicile, caii, iepurii sau delfinii. S-a constat că, pentru copiii care suferă de tulburări din spectrul autist, câinii pot fi un ajutor eficient pentru terapeut pentru a-i ajuta să creeze punți de comunicare cu lumea din jurul lor. În prezent tot mai multe studii dovedesc, însă, eficiența terapiei asistate de animale în lucrul cu copii care au diferite probleme din zona tulburărilor de limbaj. De exemplu, s-a constatat că majoritatea copiilor au mai puține emoții să exerseze cititul în fața unui animal de companie decât în fața unui adult.

Într-un articol realizat pe baza unui studiu de caz, publicat de Heather Anderson, profesor asociat la Universitatea de Stat din Louisiana, despre efectele terapiei asistate de animale asupra unui copil cu întârziere severă de vorbire, se afirmă: „Deși nu se așteaptă același grad de creștere a vocalizărilor pentru fiecare copil expus la terapia asistată de animale, rezultatele sugerează că aceasta reprezintă un potențial instrument de valoare pentru logopezii care lucrează cu copiii care au întârzieri severe în comunicare.”[4]

Beneficiile integrării animalelor de companie în activitatea terapeutică sunt numeroase. Printre ele amintim faptul că, în felul aceasta, se dezvoltă încrederea de sine (este îmbunătățită empatia și grija copiilor, oferindu-li-se acestora experiența unei acceptări necondiționate). De asemenea, ajută la facilitarea unor relații sănătoase de atașament, poate reduce anxietatea și temerile copiilor, le întărește acestora sentimentul de siguranță fizică sau emoțională și îi ajută să învețe anumite comportamente adecvate ce vor fi apoi dezvoltate în relațiile cu oamenii din jurul lor.

Trebuie precizat însă că există anumite limite evidente ale folosirii animalelor de companie în cadrul ședințelor de terapie. Există copii care în prezența unui animal simt teamă și pe care prezența acestuia nu îi relaxează, ci, dimpotrivă, îi sperie. Apoi sunt situații în care părinții nu sunt de acord cu un asemenea „ajutor” în cabinetul de terapie sau sunt situații când viața sau bunăstarea animalului sunt puse în pericol. Nu în ultimul rând deținerea unui animal de companie care să fie dresat pentru a putea fi de ajutor în cadrul ședințelor de terapie înseamnă în mod evident costuri financiare suplimentare pe care nu oricine și le poate permite.

Cu toate acestea, putem concluziona că această nouă ramură de cercetare  oferă suficiente dovezi pentru a fi acceptată nu doar ca pe o teorie nedemonstrată, ci ca pe o realitate. În cadrul ședințelor de terapie logopedică, acolo unde este posibil, un animal de companie poate încuraja copilul să fie mai relaxat și mai determinat în atingerea obiectivelor propuse. Posibilitatea de a comunica direct cu animalul de companie îl poate ajuta să se exprime corect și să o facă fără teama că interlocutorul său îl va judeca. Cercetătorii au observat că acei copii care au beneficiat de terapie asistată de animale au fost mai deschiși la comunicarea cu logopedul și au fost observați exprimându-se mai des cu gesturi și cuvinte naturale în timpul ședințelor.[5]

Bibliografie selectivă

Anderson HK, Hayes SL, Smith JP. Animal Assisted Therapy in Pediatric Speech-Language Therapy with a Preschool Child with Severe Language Delay: A Single-Subject Design. The Internet Journal of Allied Health Sciences and Practice. 2019 Jan 01;17(3), Article 1

Chandler Cynthia R, Animal Assisted Therapy in Counseling, Routledge, New York, 2005

Katcher, A. H. (2000a). Lecțiile Centaurului: Educația terapeutică prin îngrijirea animalelor și studiul naturii. În A. Fine, Ed, Handbook on animal-assisted    therapy: Theoretical foundations and guide lines for practice  (pp. 153-177). San Diego, CA: Academic Press.

[1] Conform Asociației American Humane, https://www.americanhumane.org/position-statement/therapy-animals/

[2]Disponibil online la https://www.sas.upenn.edu/~cavitch/pdf-library/Levinson_Dog_as_Cotherapist.pdf (22.04.2023)

[3]Katcher, A. H. (2000a). Lecțiile Centaurului: Educația terapeutică prin îngrijirea animalelor și studiul naturii. În A. Fine, Ed, Handbook on animal-assisted therapy: Theoretical foundations and guide lines for practice,  (pp. 153-177). San Diego, CA: Academic Press.

[4]Anderson HK, Hayes SL, Smith JP. Animal Assisted Therapy in Pediatric Speech-Language Therapy with a Preschool Childwith Severe Language Delay: A Single-Subject Design. The Internet  Journal of Allied Health Sciences and Practice. 2019 Jan 01;17(3), Article 1.

^[5]Kristýna Machová, Petra Kejdanová, Iva Bajtlerová, Radka Procházková, Ivona Svobodová & KamalMezian (2018) Canine-assisted Speech Therapy for Children with Communication Impairments: A Randomized Controlled Trial, Anthrozoös, 31:5, 587-598, DOI: 10.1080/08927936.2018.1505339