ONG EDIT. SITE = 11.05.2024
PAUL POLIDOR INTERNATIONAL FESTIVAL of CULTURAL INTERFERENCES, Ed.XXIV:
Prof. logoped Lorena Mincu:
Instrumente şi tehnici terapeutice de ȋntărire a sinelui ȋn terapia copiilor
cu tulburări de limbaj, care au şi o componentă de vulnerabilitate psihologică
Ȋntr-un număr trecut povesteam că, pentru a stabili un contact bun cu lumea, un copil trebuie să aibă o capacitate bună de a-şi utiliza toate aspectele organismului: simţurile, corpul, conştientizarea deplină a emoţiilor şi exprimarea emoţiilor, precum şi intelectul.Aceste aspecte (simţurile, corpul, intelectul, emoţiile) sunt chiar acele componente care alcătuiesc sinele, de aceea este important să-i ajutăm pe copii să devină conştienţi de toate aceste aspecte, de tot ce au la dispoziţie pentru a interacţiona cu lumea. Ȋn continuare vă prezint câteva exerciţii de stimulare, ce pot fi integrate cu uşurinţă ȋn activitatea de terapie logopedică.
Stimularea şi dezvoltarea simţurilor
A privi
Privim la poze cu multe detalii: -desenăm, pictăm sau facem schiţe; -alegem ceva ce îl interesează pe copil; -privim lucruri prin sticlă, apă, lupe, caleidoscop, celofan.
A asculta
Jocuri cu sunete de animale
Ghicitori cu sunete–animale, sunete din mediu, sunete produse de diferite obiecte
Scoatem sunete puternice sau uşoare, înalte sau joase, folosind instrumente de percuţie
Acelaşi exerciţiu cu propria voce
Ascultăm muzică şi o asociem cu emoţii
Ascultăm muzică şi pictăm
Purtăm o conversaţie doar cu sunete
A atinge
Punem obiecte într-un săculeţ, le pipăim şi ghicim ce sunt
Descriem cum se simt la atingere diferite texturi folosind degetele
Liste de cuvinte care descriu senzaţiile tactile – pufos, moale, denivelat, alunecos, rece, neted, aspru, cald, fierbinte, îngheţat, uşor, greu, elastic, subţire, mătăsos, găurit (borcănele cu linte, fasole, griş, zahăr, făină, cafea, mălai, pesmet, ceai, nisip şi altele). Pot fi folosite şi pentru a asculta, a mirosi.
A gusta
Putem folosi fructe de sezon şi combinăm exerciţiile şi cu partea tactilă, de a simţi la nivelul gurii mişcările limbii, dinţilor. Consemnul este de a mesteca lent, astfel încât să ne concentrăm şi pe gust, şi pe tactil, şi pe miros.
Discutăm de gusturi care ne plac şi care nu ne plac
Aducem mostre de lucruri pe care le gustăm şi apoi comparăm gusturile şi texturile
Mimăm faptul de a mânca diferite alimente
A mirosi
Vorbim de mirosuri plăcute şi neplăcute, preferate
Mimăm cum mirosim diferite lucruri
Experimentăm diferite mirosuri: de flori, fructe, parfum, vanilie, oţet, cafea, ceai (legat la ochi, copilul trebuie să ghicească mirosul)
Antrenarea corpului, respiraţiei şi vocii
Experimentăm diferite moduri de a respira,,precum și felul în care respirația afectează corpul.
Umflăm baloane și le menținem în aer folosindu-ne respirația.
Suflăm în ghemotoace de bumbac,în cadrul unei curse desfășurate pe masă.
Cântăm la muzicuță.
Experimentăm sunete ale vocii acompaniate de sunetele unor instrumente de percuție.
Cântăm.
Facem joc de rol pe diferite voci (cum ar fi o voce stăruitoare, furioasă, înfricoșată etc.)
Facem concurs de țipat.
Ne aruncăm pe perne în moduri creative.
Folosim pantomima în diverse jocuri și sporturi.
Încingem o bătaie cu bâte de luptă în timp ce interpretăm diverse personaje: un rege și o regină, doi oameni foarte bătrâni, doi bebeluși etc.
Aruncăm mingi elastice în diverse moduri.
Exagerăm diferite mişcări.
Arătăm toate mişcările pe care le putem face cu diferite părţi ale corpului.
Dansăm pe muzică.
A face alegeri
E important să le oferim copiilor posibilitatea să facă alegeri ori de cate ori este posibil (de exemplu, pot alege mărimea hârtiei de desenat, instrumentele de desenat: creioane cerate, carioci sau creioane colorate simple). Îi putem întreba: „Astăzi vrei să modelăm (cu lut sau plastilină) sau vrei să desenezi?” Sau în ultimele 10 minute de şedinţă le putem propune „un puzzle sau un joc cu pioni?” De fiecare dată când copiilor li se oferă posibilitatea de a face alegeri sinele lor este întărit. Unii copii au un sine atât de fragil, încât alegerile îi fac anxioși („dacă aleg greşit?”). Când observăm o dificultate în a alege îi putem ajuta:„Ce zici să foloseşti verde?”
Afirmații despre sine
Pentru o creştere sănătoasă copiii trebuie să fie conştienţi de sine în a se defini pe sine.
De fiecare dată când copilul face o afirmaţie, când exprimă ce îi place şi ce nu îi place, când rosteşte un gând, o opinie, o curiozitate, el se auto defineşte. Fără un simţ puternic al sinelui copilul nu-şi poate exprima emoţiile într-o manieră plină de sens.
Joc: lucruri care îmi plac / nu îmi plac (la şcoală, de mâncat etc)
Asumarea proiecțiilor
Scopul proiecţiilor este de-a-l ajuta pe copil să spună ceva despre sine sub forma unei metafore, unei poveşti. Atunci când desenăm imagini din fantezii ghidate sau când lucrăm cu lutul sau facem poveşti cu marionete, noi creăm metafore puternice referitoare la propria noastră viaţă.
Stăpânirea unei deprinderi
Copiii care trăiesc în familii disfuncționale, care au suferit traume, care au avut părinți alcoolici, ratează adesea experiența stăpânirii unei deprinderi. Stăpânirea deprinderilor este o parte esențială a dezvoltării unui copil. O componentă esențială a stăpânirii deprinderii este străduința (a nu se confunda cu frustrarea). Un copil mic învață străduindu-se și, cu fiecare experiență de stăpânire a deprinderii, acesta dezvoltă forţa de a face față frustrării. Un copil mic se străduieşte să introducă un cub de jucărie într-unul mai mare. El își folosește toată energia și concentrarea. Când, într-un final, reușește, apare stăpânirea deprinderii. Dacă încearcă să pună un cub mai mare într-unul mai mic, el devine repede frustrat și începe să plângă. Părinții trebuie să facă diferența între străduință și frustrare și să-i permită copilului să-şi urmărească scopul fără să intervină. Când apare frustrarea, părintele poate interveni şi ajuta la rezolvarea situaţiei.
Ce deprinderi putem forma în cabinet, utile şi în activitatea ulterioară de terapie?
Să ţină creionul, să deseneze pornind de la linii, să coloreze, să taie cu foarfeca, să lipească, să facă un mic colaj, să facă un tablou lipind şi desenând, să facă un incastru, un puzzle ş.a.m.d.
Putere și control
Copiii nu deţin mult control asupra vieţii lor şi, cu siguranţă, nu deţin nici prea multă putere în această lume. Ei se bucură să le ofere părinţilor puterea şi controlul atâta vreme cât se simt auziţi, înţeleşi, încurajaţi să-şi spună părerea şi ştiu că regulile sunt corecte. Copiii rebeli şi cei care se implică în lupte de putere simt că deţin foarte puţină putere şi control, pentru că părinţii sunt fie prea autoritari, fie prea concesivi. Prin joacă putem să le oferim acestor copii cât mai multă putere, în cadrul unor limite şi graniţe potrivite. Jocul de rol, în care copilul să fie într-un rol de putere şi noi în contrarol, este extrem de eficient. Le putem sugera şi părinţilor acest tip de joc, ca un timp zilnic special în care timp de 15-30 minute copilul să fie „şeful”, iar părintele să facă orice vrea copilul, în limitele adecvate. În acest interval copilul are sentimentul de putere şi control, chiar dacă este o joacă, iar această experienţă întăreşte simţul de sine al copilului.
Graniţe şi limite
În lipsa unor graniţe şi limite, unui copil îi este greu să aibă un simţ al sinelui. Când limitele nu sunt prezente copilul va deveni anxios şi se va manifesta agresiv până le va găsi. Cabinetul este un spaţiu plin de siguranţă, unele lucruri sunt interzise, începem şi terminăm la timp, strâng jucăriile cu care s-au jucat etc. În lipsa unor graniţe şi limite, unui copil îi este greu să aibă un simţ al sinelui. A intra în contact cu propria energie agresivă este un lucru de ajutor în exprimarea furiei. Această energie este similară cu cea folosită atunci când muşcăm dintr-un măr, necesită o acţiune în exterior. Copiilor timizi şi retraşi, dar şi celor agresivi le lipseşte această energie. Ea vine din interior şi creează senzaţia unei puteri calme. Copiii agresivi nu acţionează din centrul lor, ci se află total în afara propriilor graniţe. Ei au nevoie de această experienţă pentru a-şi găsi forţa de exprimare a emoţiilor blocate în interiorul lor.
Exemple: lupte, lovim lutul, batem în tobă, jocul cu marionete, dramatizări, mişcări corporale.
Principii:
Să existe contact cu terapeutul
Copilul să se simtă în siguranţă
Există limite, terapeutul deţine controlul
Există spirit de joacă şi distracţie
Activitatea este exagerată, experienţa contează, nu conţinutul
Al şaselea simţ sau cum să ai încredere în propriul sine apelând la intuiţie
Exerciţii care să îi ajute pe copii să se conecteze la propria înţelepciune interioară. Să facă alegeri „ascultându-şi corpul” : „Vrei hârtia roşie sau pe cea verde?” „Vrei să te joci cu lutul sau cu nisipul?”
Aceste exerciţii conduc către alegeri mai importante în viața copilului. Învaţă să aibă încredere în sine şi să recunoască dialogul din interiorul său.
În multe din activităţile descrise, începând cu dezvoltarea simţurilor ş.a.m.d., experienţa care îi este oferită copilului este de nepreţuit. Faptul de a experimenta o parte din sine, care a fost ascunsă sau estompată îi oferă copilului un nou simţ al sinelui. Iar, pe măsură ce simţul sinelui este întărit, copilul poate face faţă emoţiilor dificile şi dureroase.
