Interviurile Paul POLİDOR (aprilie-iunie 2024). Despre Pesticide, Globalism și Suveranism cu analistul economic ADRIAN NEGRESCU. Enjoy!(New NGO Post:29.06.2024)

NOU ! Interviurile Paul POLİDOR (aprilie-iunie 2024).

Sufletul economiei face recurs la istorie: fragment din Decalogul lui Adrian  Negrescu

Interviu în exclusivitate pentru cititorii revistelor internaţionale, concepute și editate de Fundația ,,Paul Polidor”-București, România (C.U.I.:11490102; interviu de Paul Polidor, Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei)// Colecţia „Paul Polidor. Antologie de interferenţe culturale”(Nr.222)

ARGUMENT

P.P. Stimate domnule Adrian Negrescu, aș dori să creionăm în acest decalog un portret al relațiilor internaționale în aria interferențelor (social-economice, politice, militare, financiare, culturale, alimentare, și nu numai) al unei lumi care duce o luptă acerbă, ascunsă,  dar și la vedere, o luptă într-un an cu alegeri capitale pentru distrugerea propriului dușman, fie că se numește globalism sau suveranism.

 

PARTEA ÎNTÂI: PAȘTE DE 100 g. Șİ TOPUL SCUMPİRILOR DİN MARTİE 2024

1.P.P.:Ați apărut în data de 11.04.2024, orele 13:33-13:34, la B1tv; emisiunea NEWS PASS, moderată de jurnalistul Laura Chiriac (în opinia mea probând un echilibru de prezentare și analiză al evenimentelor curente), emisiune în care afirmați că gospodinele din țara noastră se vor confrunta în mai 2024 cu varianta de achiziție a produselor tradiționale, gen formula ,,Paștele de 100g.”, viziune în balanță cu știrile despre topul scumpirilor din martie, în care bifăm concret:

a.-medicamentele (mai scumpe cu 20%);

b.-serviciile poștale;

c.-detergenții.

Cum vedeți efectele acestor elemente de natură economico-financiară, de utilitate zilnică pentru oameni peste exact un an, în aprilie-iunie 2025 când fatalmente necesarele, dar scârboasele ,,gogoși” electorale de azi se vor fi dezumflat în buzunarele populației ?…

1.A.N.: 2025 va fi, din păcate, încă un an de sacrificii financiare pentru majoritatea românilor. După doi ani, 2023-2024, în care am asistat la o scădere puternică a puterii de cumpărare pe fondul inflației, în 2025 vom vedea, din păcate, efectele negative ale anilor irosiți de după criza COVID. În loc să restructurăm statul, să reducem cheltuielile aberante, să luăm măsuri eficiente pentru a reduce economia gri, pentru a elimina concurența neloaială din economie, autoritățile s-au focusat pe măsurile cu caracter electoral, pe conservarea unei realități păguboase din punct de vedere economic. Iar în 2025 va veni nota de plată. Probabil ne vom trezi cu taxe mai mari pe case, pe mașini, pe venituri. Va fi un an de sacrificiu, din păcate, pentru majoritatea românilor în condițiile în care va trebui să strângem cureaua pentru a plăti excesele statului, datoriile uriașe făcute în ultimii ani, cheltuielile nesăbuite din 2023 și 2024. Taxe mai mari, un curs euro peste 5 lei, probabil o inflație în continuare ridicată, toate acestea vor contribui, din păcate, la accentuarea sărăciei, la scăderea puterii de cumpărare a majorității populației.

 

PARTEA A DOUA: LACRİMA lui MİRCEA COŞEA sau  MOȘTENIREA PATRİOTULUI ROMÂN İLİE ȘERBĂNESCU (20.07.1942-08.04.2024)

2.P.P.: În Țara ,,lor…” românii au ajuns să mânânce scump și prost. Am pus ghilimelele de mai sus, întrucât sufletul meu a plâns când am realizat că cei care ne luminează mintea pot muri de inimă-rea cu Adevărul pe piept… Parcă revăd liniștea naturii sau viața dascălilor din anii 70 ai secolului trecut predând științe și arte copiilor de la țară, în simplitate și onestitate, în respect față de generațiile care vor veni. Dureroasa trecere a timpului, însă, este marele nostru dușman, precum în filmul ,,Iarba verde de acasă” (1977, regia: Stere Gulea; scenariul: romancierul Sorin Titel) când întredeschizi ușa celor veșnice… cu actorii Florin Zamfirescu și Vasile Nițulescu (25.04.1925-11.02.1991) în roluri memorabile: ,,Toate vin la vremea lor… M-a cam cuprins oboseala. Mă duc să mă-ntind puțin…” Este o confesiune: pentru mine știrea de căpătâi a acestor zile este legată de un moment sfâșietor și tragic de istorie culturală: unul dintre puținii analiști-patrioți ai domeniului economic-financiar (în care vă includ), Profesorul Mircea Coșea, la postul ROMÂNİA TV nu-și stăpânește lacrimile la auzul veștii că analistul economic Ilie Șerbănescu, ,,nea Ilie”, cum cu profundă afecțiune îi ,,sfințea” numele Victor Ciutacu, plecă la pas prin Munții Cerurilor…

Ilie Șerbănescu n-a retractat niciodată celebra sa aserțiune, conform căreia România a devenit o colonie jalnică, ,,stat eșuat”, în piața economică maxim subcontractor al produselor U.E., nimic altceva. Cum comentați, în acest context, afirmațiile celebrului istoric Ioan Scurtu (fost șef al Arhivelor Statului Român), fragment dintr-un interviu pe care mi l-a acordat în 2015 ?

Preluare fragment:

P.P.:În cartea mea “Lideri şi contexte. Ochiul dureros al istoriei. Eseuri” reamintesc şi de forţa diabolică a intrigilor şi aranjamentelor lui Ceauşescu, anume zilele în care a fost “pus pe tuşă” specialistul în economie Alexandru Bârlădeanu, abil îndepărtat de aspirantul la poziţia supremă în stat. Citez din cartea Laviniei Betea, “Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri”, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p.196: ”Lavinia Betea: Ce alte discuţii contradictorii aţi avut cu Ceauşescu? Alexandru Bârlădeanu: După moartea lui Dej, Ceauşescu s-a gândit să convoace repede Congresul IX pentru a fi pe deplin înscăunat în fruntea partidului. Pînă atunci fusese însărcinat de CC să conducă provizoriu partidul.” Bârlădeanu îşi aminteşte, în aceeaşi carte, că, în pregătirea materialelor pentru Congresul al IX-lea, s-au ivit discuţii între el şi Ceauşescu în legătură cu repartiţia venitului naţional între fondul destinat consumului şi fondul alocat investiţiilor, raport care determina fundamental politica economică şi viaţa materială a oamenilor. (subl.n.)

Bârlădeanu, fiind sprijinit  în acel moment de Maurer, n-a cedat în faţa noului lider, care voia un procent mai mare pentru fondul de acumulare. Cu viclenia-i cunoscută (de sorginte tătaro-asiatică), Ceauşescu s-a declarat de acord cu varianta Bârlădeanu, însă a făcut aşa doar pentru a nu întârzia lucrările congresului, unde trăsese sforile pentru a pune mâna pe putere oficial. După congres, nemaiavând niciun fel de susţinere, Alexandru Bârlădeanu a fost învins de Ceauşescu în problema procentului pentru fondul de acumulare, iar     în  1966 a fost trecut “pe linie moartă, Prezidiul CPEx cerându-i să treacă din funcţia de coordonator economic şi reprezentant în CAER la Consiliul Naţional Ştiinţific.” Eu am numit această interferare a genelor tătaro-asiatoide cu viclenia oltenească “inteligenţă speculativă”. În cazul lui Ceauşescu (interesantă şi faţa de “asiat fără vârstă”, cum îl numea Blaga pe Nicolae Titulescu, şi el oltean…) sunt  nenumărate ocaziile în care şi-a “spulberat” adversarii în acest mod (uitați-vă la fața-cadavru, după ce fusese împușcat, cum trecuse în trăsăturile de sorginte coreean-asiatică la bărbați și veți înțelege…). Psihosociologic vorbind, se credea  Ceauşescu mai deştept decât toţi ceilalţi? A fost o creştere graduală a acestui “sentiment” care a culminat  cu aberantele derapaje psihice şi forme de manifestare paranoide din ultimii ani de domnie ?

I.S.: În 1965 Alexandru Bârlădeanu era   un  activist   din linia  a  doua,  nu făcea parte dintre “baronii” partidului (aceştia erau Maurer, Bodnăraş, Stoica, Drăghici) care au decis alegerea lui Ceauşescu. În realitate, la 22 martie 1965 (Dej murise la 19 martie) a avut loc o plenară a CC al PMR, la care Maurer l-a propus în funcţia de prim-secretar pe Ceauşescu, participanţii au aprobat prin vot deschis propunerea, fără nicio luare de cuvânt, iar şedinţa s-a terminat în 10 minute (relatare făcută mie de Gheorghe Apostol, cel care credea că va fi el ales în locul lui Dej). Congresul al IV-lea al PMR (al IX-lea al PCR) era planificat din timpul lui Gheorghiu-Dej şi nu numai că nu a fost convocat în grabă, ci s-a desfăşurat după  patru  luni  de la moartea acestuia. Într-adevăr, a fost o dispută între Ceauşescu şi Maurer (cu care s-a aliat Bârlădeanu) în legătură cu fondul de acumulare şi cel de consum. Bârlădeanu a fost “tras pe linie moartă” nu în 1966, ci în 1969, până atunci fiind membru în CPEx şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Dincolo de orice  discuţii despre repartizarea bugetului, rămâne  faptul că, printr-o rată foarte ridicată a fondului de acumulare, s-au putut construi uzine (între care IMGB, Oţeluri  Speciale-Târgovişte, rafinăria Midia-Năvodari), combinate de creştere a unor animale şi păsări (precum cel de porci Contim-Timişoara, de berbecuţi – Călăraşi, de păsări – Piatra Neamţ), s-au irigat patru milioane de ha (cea mai mare suprafaţă irigată din Europa), s-au construit circa trei milioane de apartamente (în care s-a mutat aproape jumătate din populaţia ţării), s-a dat în folosinţă Centrul de Fizică de la Măgurele, complexul de clădiri ale Institutului (Universităţii) Politehnice Bucureşti etc. Acestea sunt realităţi care aparţin României, neputând fi şterse din istorie. La vremea respectivă, FMI a încurajat această politică, a acordat împrumuturi masive pe baza unor programe concrete prezentate de România. În 1981 Ceauşescu a decis achitarea rapidă a întregii datorii externe, drept care a forţat exportul şi a introdus restricţii care au afectat grav situaţia populaţiei (cartele la produse alimentare, oprirea căldurii şi a curentului electric etc., etc.). În ianuarie 1990, la numai o săptămână de la preluarea guvernului, Petre Roman a pus un diagnostic categoric : industria românească este “un morman de fiare vechi”. A mai spus că statul îşi ia mâna de pe economie”, în condiţiile în care 90% dintre întreprinderile existente erau întreprinderi de stat.(subl.n.)

N.red.: Întrucât am specificat la începutul decalogului că vom face analizele de politologie psiho-socială în aria interferențelor culturale internaționale, precizăm, pentru cititorii, copii sau tineri, care nu au informația (deși este publică, noi am re-verificat-o azi, 13.04.2024-n.red.), că fostul prim-ministru al României din 1990, Petre Roman, s-a născut într-o familie cu origini evreiești hasidice, tatăl său la naștere (în Oradea, Imperiul Austro-Ungar) numindu-se Ernö Neuländer (n.7 oct.1913 / pe 7 octombrie s-a născut și Vladimir Vladimirovici Putin / -d.11.11.1983).

Continuare răspuns Ioan Scurtu:

În fond, acesta a fost un îndemn la distrugerea industriei şi vinderea fabricilor ca fier vechi sau ca  “privatizări” la preţuri de nimic către firme străine. Este adevărat că multe întreprinderi foloseau o tehnologie învechită, dar erau şi unele moderne, iar o politică raţională (patriotică) ar fi impus o analiză detaliată şi stabilirea de măsuri corespunzătoare. Realitatea este că, în scurt timp, marile combinate de pui şi de porci au fost lichidate (inclusiv Contim, cel mai mare din Europa acelor ani), românii fiind nevoiţi să cumpere carne şi alte produse alimentare venite din străinătate (inclusiv usturoi şi ardei din America Latină), sistemul de irigaţie a fost distrus, institutele de cercetare ştiinţifică au fost închise ca nefiind rentabile. (subl.n.) Apartamentele erau prezentate ca nişte “cutii de chibrituri”, urâte şi proaste, neglijându-se faptul că cele mai multe au fost repartizate unor oameni care nu avuseseră în viaţa lor curent electric şi apă curentă, iar closetul era în fundul curţii. S-ar  putea  pune  întrebarea: câţi tineri din ziua de azi n-ar dori să primească un apartament în asemenea “cutii de chibrituri” ?  Nu politica de acumulare a dus la “pieirea” lui Ceauşescu, ci schimbarea echilibrului de forţe pe plan mondial. Dacă în 1945 Uniunea Sovietică şi-a impus propriul ei regim politic într-o bună parte din Europa Centrală şi de Sud-Est, SUA şi-au luat revanşa în 1989.

2. A.N: Recent am scris o lucrare, încă de sertar, despre evoluția economiei românești în perioada 1989-2024. De la ,,Nu ne vindem țara’’ la ,,Privatizările pe 1 leu’’, România a eșuat, din păcate, în a dezvolta o viziune economică capabilă să își exploateze atuurile, să își maximizeze bogăția de resurse, să își construiască un drum economic propriu. Dincolo de evoluția naturală a capitalului privat, de provocările generate de curbele de sacrificiu impuse de politicieni, ce a frapat în toți acești ani a fost lipsa de viziune a conducătorilor, a celor pe care i-am plătit, din taxe și impozite, pentru a conduce România. Din păcate, România a fost condusă mai mult după ureche de niște personaje interesate de îmbogățirea proprie și a acoliților lor, de oameni fără viziune, fără menire, fără dorința de a face cu adevărat bine acestei țări.

Am ratat numeroase șanse de dezvoltare, am pierdut lanțuri economice, am distrus mai mult decât am construit în toți acești ani. Dacă nu era capitalul privat, dacă nu era dorința incredibilă a românilor de a se descurca, de a trăi mai bine, România putea avea o soartă grea. Ne-a salvat, în toți acești ani, spiritul românesc, ambiția antreprenorială și mai puțin decizia politică. Dacă n-ar fi fost aderarea la NATO și UE, care au adus stabilitate în ochii investitorilor, România ar fi arătat mult mai rău. Vestea bună este că, în toți acești ani, cu eforturi uriașe și sacrificii pe măsură, am mers înainte, economia a crescut în ciuda pierderilor uriașe pe care le-am contabilizat pe parcurs (distrugerea unor lanțuri economice, închiderea unor fabrici performante, sugrumarea inovației și cercetării românești). Da, am devenit o piață de consum, o piață de import, însă am și construit, iar dezvoltarea României se vede cu ochiul liber. Se putea face mai bine? Cu siguranță. Puteam deveni o economie mai puțin dependentă de importuri, de exterior, da. Însă pentru asta ar fi trebuit să avem oameni capabili, cu viziune și știință, care să ne conducă, care să știe să exploateze atuurile economice ale acestei țări. Din păcate, n-am avut conducători și nu avem nici în prezent. Avem politicieni, o nomenclatură de pile, cunoștințe și relații pusă pe căpătuială și prea puțini oameni de stat, cu viziune și expertiză.

 

PARTEA A TREIA.  HAOSUL LA AUTORİTATEA NAȚİONALĂ FİTOSANİTARĂ NE ,,PROTEJEAZĂ” PORȚİA ZİLNİCĂ de PESTİCİDE ?…

3. P.P.: Ce le puteți spune românilor despre o problemă gravă privind sănătatea și viața lor pe termen mediu și lung, pornind de la ancheta jurnalistică de mai jos, realizată și difuzată de postul tv DİGİ 24 pe 10 aprilie a.c. (titlu de burtieră: CUM NE LUĂM ZILNIC PORȚIA DE PESTICIDE): ,,Instituțiile statului habar n-au care este situația reală din piață: câte dintre legumele și fructele care ajung pe mesele românilor respectă limitele de pesticide incluse de lege?” sau: ,,/…/ în luna aprilie a acestui an (2024-n.red.) Autoritatea Fitosanitară testează în Capitală (adică capitală europeană, cacofonie intenționată -n.n.) :

a./- o ceapă verde;

b./-un usturoi verde;

c./-un leuștean;

d./- o salată;

e./-un spanac și

f./-un cartof, atât și nimic mai mult, în condițiile în care zilnic ajung la vânzare tone de produse; deși este sezonul verdețurilor, în tot Bucureștiul nu este testată nici măcar o ridiche roșie.” Întreb și  eu, ca simplu cetățean: de 34 de ani deținătorii de putere din țara asta, apoi ,,partenerii noștri strategici…” sau, poate, ,,organismele europene…” nu știau că pentru populația României (aia de 10-15.000.000 de locuitori, pe care parțial i-au umilit și cu cozi interminabile la recentul recensământ!…) Autoritatea  Națională  Fitosanitară  n-are, pentru testarea legumelor și fructelor, decât două (2!…) laboratoare amețite, adică la București și la Tg.Mureș ?!

3. A.N.: Din păcate, controalele statului sunt ineficiente în multe domenii ale economiei. Ori au prea puțini oameni, ori aceștia stau după șpagă și închid ochii la nereguli. Avem legi slabe, amenzile sunt simbolice, iar efectele le vedem la tot pasul. Din păcate, suntem în țara în care economia subterană, evaziunea sunt la ordinea zilei. Când autoritatea este slabă, când instituțiile nu funcționează, se vor găsi producători locali, dar și importatori care să profite și să încerce să ne vândă produse de slabă calitate, care încalcă regulile în materie.

 

PARTEA A PATRA: BLESTEMUL ISTORIC AL GARDULUI DE EST…

4.P.P.: În interviul din martie-aprilie 2014, cu un deceniu în urmă, pe care l-am realizat cu  fostul prim-ministru al României, fost șef al Serviciului de Informații Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu (interviul fiind cantonat doar pe conflictul Ucraina-Rusia, nu pe alt subiect), politicianul afirma că grivna ucraineană este în cădere liberă… Cum vedeți acest aspect care produce efecte regionale și internaționale astăzi când românii, ajutând refugiații ucraineni începând cu sfârșitul lunii februarie 2022, ,,au picat de papagali” văzând mașini ,,bengoase” și familii de ucraineni care, pe teritoriul României, intrau ,,la liber” cu portbagaje înțesate de dolari americani sau euro, închiriau hoteluri de lux cu bani cash, vindeau cereale și alte urgențe alimentare pe piețele internaționale la prețuri care falimentează fermierul român, obligă românii să participe activ la un război care nu este al lor, umilesc imensa comunitate de români creștin-ortodocși din Ucraina etc.  La capitolul previziuni ignorate, toate interviurile mele din 2014 (realizate cu diverse personalități, precum fostul ministru de externe Adrian Severin, analistul de politică externă Corneliu Vlad, regretatul om de cultură și politician Dan-Matei Ahathon ș.a.) arătau că nu vom scăpa de gardul NATO vecin cu Ucraina… În a doua parte a anului 2014 şeful S.R.I. confirma faptul că economic România va fi afectată de criza ucraineană. Cu douăzeci de ani în urmă, în 2004, economia Ucrainei părea să aibă (în cifre) performanţe deosebite în industrie, agricultură şi construcţii. În realitate, însă, Occidentul sprijinea regimul politic al lui Victor Iuşcenko (,,Revoluţia  portocalie”), încurajându-l  chiar  în  condiţiile în care aşa-zisa creştere economică, de fapt, se prăbuşise de la 12,1% în 2004 la 2% în 2005 (reper : Maria Postevka / Vladimir Zodian, Ucraina – trasee energetice alternative şi  relaţiile cu statele din Europa Centrală şi zona lărgită a Mării Negre, Ed.TopForm, 2008, p.10). Iar apoi moneda Ucrainei a fost în curs de prăbuşire.

Ce credeți că va fi mâine sau poimâine legat de acest subiect și cum ar putea influența mersul economiei românești, de o bună bucată de vreme obligată (fără ghilimele!) să se ,,lase” pe sine, dar să ajute cu prioritate refacerea economiei ucrainene ?… Suntem un popor ortodox care a vibrat la dramele vecinului său războindu-se cu Rusia, însă trebuie mereu să rămânem sclavii (în ultimii peste treizeci de ani) Sindromului ,,Corect Politic” ? Chiar nu ne mai putem salva țara nici în al 34-lea Ceas ?…

4.A.N.: Ce  s-ar  fi  întâmplat  dacă Rusia ar fi atacat România și nu Ucraina? N-am fi avut nevoie de ajutor? Eu cred că războiul lui Putin din Ucraina trebuie să fie un catalizator pentru toate țările din regiune să coopereze și să se ajute reciproc. Este normal să ajutăm Ucraina, încercăm să le oferim tot sprijinul și să sancționăm invazia ilegală a Rusiei.

Legat de partea economică, cred că trebuie să ne vedem interesul mai mult decât o facem în prezent. Să încercăm să exploatăm oportunitățile ce vor urma după război, reconstrucția Ucrainei urmând să coste undeva la 200 de miliarde de euro. Firmele românești ar trebui să fie conectate la aceste efort, să reușim să devenim platforma logistică și de construcție pentru țara vecină. Pentru asta ne trebuie o strategie, trebuie să ne exploatăm atuurile și să căutăm să profităm de acest context economic cum, din păcate, n-am făcut-o pînă acum.

 

PARTEA A CINCEA: ÎN LUNA DRAGONULUI SĂ NE-AMINTIM UN PIC ȘI DE ULTRA-MĂREAȚA CHINĂ, VIA BELGRAD-BUDAPESTA…

5. P.P.: Sunt convins că, în analizele relațiilor economico-financiare internaționale, stați cu ochii și pe China… Exista o glumă în vremea studenției noastre (anii 80 ai secolului trecut): Mao Tze-Dun ar fi spus dușmanilor Chinei că, dacă se supără, îi bate doar cu bucătarii… Eu consider că ,,deținătorii de putere din România”, cum îi numea Dl.Călin Georgescu în 2014 (acum, în prag de alegeri, declarat ,,putinist” de media; apropo, românii nu mai au oameni politici de multă vreme…), au făcut greșeli greu de reparat atât în relațiile noastre cu Rusia, cât și în cele cu China ori Japonia. Bref: a se vedea ultimul caz, îngrozitor de penibil, cu primul ministru nipon, venit în vizită oficială la noi, lăsat de conducerea statului român să ,,frece menta”, nu ancestralul ceai de mentă japonez, pe la Muzeul Satului din București cu nevastă-sa… Consideraţi că Ţara Dragonului mai poate fi o soluţie viabilă pentru redresarea economică a României, în în condițiile în care U.E. și S.U.A. interzic participarea Chinei la licitații pe proiecte economice de infrastructură în România, China ,,regrupându-se” și realizând rapid astfel de proiecte în Serbia, la un  vecin (prieten ?…) de-al nostru, iar a doua cea mai mare bancă având capital chinezesc aud că este la Budapesta, alt vecin de-al nostru, care, cum se spune, ,,rupe gura târgului”, prin Viktor Orban, în relația cu U.E…

De curând ați afirmat la un post tv că, dat fiind atacul la ,,secțiunile” drone-rachete, atac al Iranului asupra Israelului, mărfurile chinezești către Europa ar putea ocoli Africa, ajungând să fie livrate europenilor la prețuri și de două-trei ori mai mari !

5.A.N.: O escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu, un eventual blocaj militar al rutelor de transport din regiune s-ar traduce prin efecte economice negative. Pe acolo trec majoritatea transporturilor  de marfă din China, principalul exportator al lumii. O escaladare a conflictului ar duce, pe lângă o explozie a prețului petrolului, și la o scumpire a tuturor produselor pe care le aducem din China, pe fondul creșterii primelor de asigurare și a costurilor de transport, vasele de marfă fiind nevoite să înconjoare întreaga Africă. De aceea este extrem de important ca acest conflict să fie aplanat, să se găsească o soluție pașnică la criza din Gaza, de exemplu. În zona respectivă există exploatări de petrol și gaze de miliarde de dolari, ale celor mai mari companii producătoare din lume. O escaladare a conflictului din regiune ar readuce norii inflației și chiar ai recesiunii pentru Europa.