Paul Polidor:,,Lideri în film”-18.07.2014-18.07.2024: Atenția acordată jocului ,,la două capete” în cazul Occidentului, politicienilor, jurnaliștilor români ,,cameleonizați” în membri ai Parlamentului U.E. sau foștilor demnitari care-și serbează ziua de naștere cu Putin (2014: Gerhart Schröder) etc.
NGO Post:18.07.2024
Fragment din interviul Fundației ,,Paul Polidor” cu fostul ministru de externe al României Adrian Severin (18 iulie 2014), interviu ignorat de jurnalistul Rareș Bogdan în iulie 2014 (care a trădat breasla jurnaliștilor pentru banii de la Bruxelles…), exact cu un deceniu în urmă la Realitatea TV avându-l ca invitat chiar pe Adrian Severin. Editat și pe suport hârtie tipărită de revista ,,RĂZBOAIE, LIDERI ȘI CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERĂ”.
2014: P.P.:Referitor la atitudinea Occidentului faţă de Kremlin în cazul conflictului ucrainean, nu cumva ţările din Vest „mimează” nişte sancţiuni economice drastice contra Rusiei, acuzele aduse acesteia fiind doar de ochii mass-media şi ai populaţiei? Până una-alta, de curând fostul cancelar german Gerhart Schröder, în plină criză ucraineană, şi-a serbat împlinirea celor 70 de ani în compania prietenului său Vladimir Putin. N-ar fi un lucru atât de important dacă Schröder n-ar fi preşedintele Consiliului de Supraveghere a North Stream, gazoductul care leagă Rusia şi Europa prin Marea Baltică, ceea ce înseamnă că Germania (aşa cum am prezis din 2009) ar putea „juca la două capete” în afacerea traseelor energetice alternative, trădând U.E. cu vechea ipocrizie occidentală…
A.S.: Conivența principalelor state vest-europene și în special a Germaniei cu Rusia, în chestiunea ucraineană și nu numai, este evidentă. Singura problemă pe care o au este cum să se vândă populației, amețită de ideologii cu principii înalte, acest nou Pact Ribentropp-Molotov. Așa se explică jocul de lumini și umbre al sancțiunilor aplicate Rusiei în paralel cu continuarea și înflorirea celor mai profitabile afaceri cu aceasta. Inclusiv cele privind livrarea de tehnologie militară de vârf.
Strategia germană este din ce în ce mai clară. Germania dorește o UE mică, dar omogenă, formată din state cu niveluri înalte și în același timp comparabile de prosperitate, capabile să susțină prin importuri modelul de dezvoltare, dar și de dominare al Germaniei, bazat pe export. Această uniune va trebui să fie puternică, dar dotată cu instituții slabe astfel încât Berlinul să poată exercita efectiv conducerea sa politică. Pentru ca dominația germană sprijinită de producția sa industrială masivă să nu îi epuizeze resursele naturale și totodată pentru a dispune de suficientă energie, este indispensabilă cooperarea Rusiei. Antanta cu Rusia mai este necesară pentru garantarea liniștii în curtea din spatele casei germane, respectiv în Europa centrală. Prin acordul Moscovei cu Berlinul aceasta se constituie într-o cvasi zonă-tampon formată din state satelite ale uneia și respectiv alteia, împărțite frățește și constituind vecinătatea lor apropiată și aria de influență privilegiată. O asemenea formulă presupune expulzarea SUA din afacerile europene și trimiterea lor în Pacific, acolo unde ar putea constitui, eventual, o contrapondere la ambițiile globale ale Rusiei. Contrapondere care, la prima vedere, ar conferi o și mai mare stabilitate relației ruso-germane. (Pentru o Rusie cu slăbiciuni structurale, integrarea în BRICS și antanta cu Germania împotriva SUA este soluția strategică ideală.)
Întrebarea este dacă în prezent Germania are suficientă forță spre a obliga celelalte state europene, dar mai ales SUA, să îi accepte jocul? Din cauza interdependenței dintre ele, sancțiunile economice aplicate Rusiei vor lovi Germania. Poate și de aceea Washingtonul insistă să se meargă pe o asemenea cale. Decuplarea Rusiei, ca efect al politicilor sancționatorii occidentale, de piața euro-atlantică în care Germania este puternic implantată, va împinge Berlinul într-o situație schizoidă. S-ar putea ca în cele din urmă Germania să fie obligată a alege între Est și Vest. De câte ori a mai avut asemenea dileme a ajuns în război cu ambele; ultima dată fiind împărțită la propriu între ele. Iată de ce cred că părăsirea proiectului “Germaniei europene” și revenirea la cel al “Europei germane”, reprezintă un joc foarte periculos pentru Berlin, dar și pentru pacea lumii în general.
