Previziuni ignorate. Arhiva Fundației ,,Paul Polidor”. Preluare (2014) din Germania (Rev.,,Pro-Diaspora”): Din Interviul Sommer Polidor cu Călin Georgescu (fragm.): ,,Întrebarea este în cât timp va rămâne România fără resurse. Când nota de plată pentru extragerea lor va fi prea mare, atunci mina de aur care este astăzi România va fi închisă şi abandonată.”
Previziuni ignorate. Arhiva Fundației ,,Paul Polidor”. Preluare (2014) din Germania (Rev.,,Pro-Diaspora”): Din Interviul Sommer Polidor cu Călin Georgescu (fragm.):
,,Întrebarea este în cât timp va rămâne România fără resurse. Când nota de plată pentru extragerea lor va fi prea mare, atunci mina de aur care este astăzi România va fi închisă şi abandonată.”
14/06/2023 Paul Polidor până când omul nu va fi om şi statul nu va fi stat“., Preluare Germania (Pro-Diaspora): Din Interviul Polidor Sommer (2014) cu Călin Georgescu (fragm.): Eminescu a enunţat esenţa: „şcoala nu va fi şcoală
POLIDOR SOMMER: FRAGMENT DIN INTERVIUL CU CĂLIN GEORGESCU -2014, Preluare din Germania:
Reper: http://calingeorgescu.info/
Interviu realizat de Polidor Sommer // Preluare din „RĂZBOAIE, LIDERI ŞI CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERĂ” – Revistă internaţională de culturologie istorică şi psihologie politică
Anul II, Nr.5 – ISSN:2344-276X
21.
P.S.: Vedem proiectele „sănătoase“ de investiţii şi dezvoltare ale Gold Corporation şi Chevron, multinaţionale aflate în cârdăşie cu politicieni autohtoni ticăloşiţi. Vă pun o întrebare care e pe buzele tuturor adevăraţilor români: cât mai este de furat din resursele primare, dar şi strategice ale ţării româneşti?
C.G.: România se află sub dictatura marilor corporaţii fără patrie. Străinii exploatează ţara cu ajutorul vasalilor autohtoni (nu-i pot numi români, pentru că nu dau dovadă de românism).Întrebarea este în cât timp va rămâne România fără resurse. Când nota de plată pentru extragerea lor va fi prea mare, atunci mina de aur care este astăzi România va fi închisă şi abandonată. Şi atunci românii vor realiza ce au pierdut. „Celui care a pierdut tot îi mai rămâne patria“, spunea Jean Jaurès. Suntem exact în acest punct. Dacă ne deşteptăm şi înţelegem cu adevărat chemarea din Imnul Naţional, mai avem şanse, chiar mari, de revigorare.
22.
P.S.: Aţi amintit de curând cifre extrem de îngrijorătoare privind situaţia psiho-socială şi de pregătire profesională din România: dacă am reţinut bine, 50% dintre elevi sunt analfabeţi funcţional; un mare procent din populaţia ţării trăieşte sub pragul sărăciei; în acest sfert de secol s-au produs („made în România“) 14.000.000 de avorturi, „încă o ţară“, aşa cum aţi zis; beizadelele potentaţilor zilei şi bolizii lor fac accidente pe bandă rulandă… Sunt statistici tulburătoare. Cum puteţi revigora o naţiune atât de bolnavă…?
C.G.: Alegând speranţa, în locul fricii şi unitatea, în locul conflictului şi discordiei. Punând capăt intereselor mărunte şi miturilor care ne-au sugrumat viaţa. Cu un proiect mare propus naţiunii. Aducând ţara la nivelul unei chemări! Asta trebuie făcut! Să-i facem pe români mândri de istoria neamului lor şi de veşnicia lui. Iar asta se poate! Putem să ne propunem țeluri ambițioase, pentru că avem cu ce și avem cu cine să le ducem la îndeplinire. Trebuie să convenim asupra unui set de priorități realiste şi să lucrăm intens pentru atingerea lor. Mai presus de orice, trebuie să punem la lucru competențele pe care le avem. Mai mult ca oricând, se impune un consens național în jurul unei viziuni strategice cu un înalt grad de concretețe. Solidaritatea nu se clădește la ordin, ci pe baza înțelegerii împărtășite că soluțiile propuse sunt bune pentru țară şi pentru oamenii ei. De fapt, aceasta este esența interesului național şi aici trebuie să ne regăsim, chiar dacă nu ne-am înţeles întotdeauna.
23.
P.S.: S-au înmulţit „lecţiile“ de corupţie în instituţiile de învăţământ. Cum aţi proceda pentru a restabili demnitatea şi verticalitatea morală a învăţământului românesc, a educaţiei şi culturii naţionale?
C.G.: Cea mai preţioasă instituţie creată de om este statul. Nu există bază mai solidă dacât triada stat-familie-cetăţean. Când statul este captiv, nu mai este stat, şi atunci sunt loviţi şi cetăţeanul, şi familia. Cetăţenii, dacă n-au stat, nu mai au identitate. Prin urmare, statul trebuie întărit, ca să se ocupe de binele comun pierdut – şi atunci toate lucrurile vor intra în firescul lor. Nu există educaţie, pentru că nu există stat, iar familia este şubrezită. Eminescu a enunţat esenţa: „şcoala nu va fi şcoală, până când omul nu va fi om şi statul nu va fi stat“.
