Paul Polidor:,,Lideri în film, carte, arte: Bulat Okudjava’s Century (n.9.5.1924)”//CU UMBRA LİDERİLOR în CEAFĂ: ARTİSTUL CU ORİGİNİ GRUZİNO-ARMENE ÎNTRE SPAŢİUL SOVİETİC şi MAPAMOND

Din volumul: Dan-Matei AGATHON (antologator)

Multilingvism: »Leaders dans le film, un chef-d’oeuvre, signé Paul Polidor». Curs opțional de

jurnalism audio-vizual și psihosociologie politică. Antologie de texte (1993-2023)

*Proiectul de curs include atât articole reproduse complet, cât şi fragmente din studiile autorului, pentru lectura integrală a acestora putând fi consultate volumele de Paul Polidor:

• Istorie şi Cinema (1996-Ediţia întâi şi 2007-Ediţia a doua);

• • Lideri şi contexte: ochiul dureros al istoriei. Eseuri (2009);
  • Lideri şi contexte. Relaţiile româno-azere în aria interferenţelor,1992-2008 (2009);
  • Cobai în Țara Dezamăgirilor: poezii sociale (2010);
  • Film şi sociologie: criminalitatea transfrontalieră – apariţii în presa on-line occidentală (2011);
  • Culturologie rusă: scrieri, tălmăciri, 1982-2012 (2012);

• Lideri şi contexte: istorie, film şi criminalitate transfrontalieră (2014);
• Lideri în film: curs opțional de jurnalism vizual și psihosociologie politică (2014);
• Lideri și contexte: ORA DE ISTORIE (2015, sub semnătura Polidor Sommer);
• Istorie și Cinema. După două decenii… (2017);
• Interferential Therapy: United Nations of Poetry. Tălmăciri din lirica universală (&  note bio-bibliografice, 1983-2023), 2023

CU UMBRA LİDERİLOR în CEAFĂ: ARTİSTUL CU ORİGİNİ GRUZİNO-ARMENE ÎNTRE SPAŢİUL SOVİETİC şi MAPAMOND

BULAT OKUDJAVA* CENTENARUL NAȘTERII (1924-2024)

———————-

*Autorul volumului de față a fost supranumit (în 2002, în urma turneului său multilingual în instituții de cultură și saloane literare din Aleksandrov, Riazani, Moscova) de către posturi radio-tv din Federația Rusă ,,Bulat Okudjava al României” (a se vedea seria de produse ONG multi-media ,,Arta lui Paul Polidor în casa  familiei Tarkovski” (autori-antologatori: Eugen Cristea, Dumitru Balan, Serghei Karatov, Elena Armenescu, Mihail Sinelnikov, Crina Bocșan-Decusară ș.a.)

Pe  9 mai 2024 Bulat Okudjava ar fi împlinit 100 de ani. Ne-a părăsit  pe  12 iunie 1997, la  Paris, lăsând în urmă  o  operă  artistică  bogată  şi  perenă. Considerăm că termenul “artistic” acoperă cu prisosinţă atât zona sa de exprimare ca poet, prozator (în special romancier), dar şi ca autor de cântece, prin urmare cantautor. În România, din păcate, termenul  ,,cantautor” e  folosit  de  multe  ori  greşit, confundându-se autorii de melodii pe versuri  aparţinând  unor  poeţi sau textieri (de regulă, de muzică  uşoară), ei  numindu-se, în acest caz, ,,compozitori–interpreţi” cu cei care semnează atât versurile, cât şi muzica, interpretarea  vocală, acompaniamentul  la ghitară (iar  uneori  şi aranjamentele  orchestrale, precum Ivan Kucin). În acest caz avem  de-a face cu autorul  total, cantautorul. Curentul ,,avtorskaja pesnja” la baza căruia, din  punctul de vedere  al  istoriei  culturale  reale, şi nu  inventate, stă creaţia lui Bulat Okudjava, a devenit  pentru spaţiul rusesc sovietic  din a doua  jumătate a secolului al XX-lea o veritabilă şcoală artistică, de vreme ce în 1997 apare la Moscova volumul Cântecul de  autor, subintitulat ,,Carte pentru elevi şi profesori”. Era 14 martie, cu  trei luni înainte de moartea »patriarhului« cântecului  trubaduresc. O victorie  pentru  cel  născut  chiar  de  ziua  înfrângerii Germaniei  hitleriste. Mai ales că greutăţile  cantautorilor  din  lumea întreagă până la recunoaşterea  propriei lor creaţii pot constitui subiectul unui roman ori film, ambele palpitante. Nici viaţa lui Okudjava nu face excepţie. Ce transformări pot suferi sufletul, psihicul, moralul unui  copil, al cărui  tată  (de altfel, un  important activist de partid) este arestat şi-apoi împuşcat ? Asta se întâmpla în 1937. Okudjava a fost martorul deportării mamei, îndurând cu stoicism destui ani  stigmatul de fiu al ,,duşmanilor poporului”. Pentru că multe lucruri în lumea aceasta sunt supuse şi  dialecticii, lumina a revenit  în viaţa  artistului  după aproximativ  două  decenii. Până în acest moment, însă, Bulat Okudjava  şi-a ,,stârnit”  propriile avataruri; în  perioada  clasei a IX-a pleacă pe front  ca servant–aruncător de mine, apoi mitralior, iar,  după  ce-a fost rănit, ca radist în artileria grea. Georgiano-armean de origine, între 1945 şi 1950  urmează  cursurile Facultăţii de filologie  la Universitatea  din Tbilisi, perioadă în care s-a născut şi primul cântec. După debutul  în periodice (1953; de altfel, nesemnificativ) îi apare la Kaluga, în provincie (unde preda limba şi literatura rusă) prima  plachetă  de versuri,  Lirice  (1956). Din păcate, şi acest  pas  rămâne  fără rezonanţă  în mediile literare. Okudjava se întoarce la Moscova  după  reabilitarea mamei sale şi cucereşte, încetul cu încetul, iubitorii de muzică şi poezie din  capitala sovietică.

Iniţial,  şi-a  prezentat  cântecele  într-un cerc de prieteni, apoi (din 1959) în spectacole  cu public. Dacă ghitara i-a făcut ,,un mare serviciu practic”, după propria mărturisire, atunci benzile de magnetofon (pe care erau înregistrate, în timpul concertelor, melodiile sale) au înmulţit acest serviciu cu o viteză uimitoare. Publicul a crescut de la câţiva prieteni la câteva milioane de ascultători. Două dintre cântecele  acestor  ani  au  devenit  emblematice : ,,Troleibuzul  de la miezul nopţii”(1957) şi ,,Cântec despre Arbat”(1959). În  cartierul moscovit Arbat  poetul a locuit între 1924 şi 1940, unde a simţit farmecul copilăriei, mireasma clipelor de pace şi bunătate. Era vremea când stilului  retoric-declarativ maiakovskian (în care  Evgheni Evtuşenko îşi  recita  poemele,  fermecând  stadioane  înţesate cu spectatori) i se  ,,opunea”  o  expresie  melancolică, liniştită, bonomă şi cuceritoare  prin  simplitatea ei. Cu tot succesul cântecelor la public, valoarea  versurilor lui Okudjava nu era încă apreciată în  mediile oficiale. Cel  mai şocant moment al carierei  sale  a fost atunci când un foileton caustic din presă, care  ironiza  tandemul  Okudjava-ghitară (şi versurile  lor ,,proaste” , ,,melodiile neinspirate” etc.) face Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. să analizeze volumul  de versuri Insulele, apărut  în 1959. ,,Declicul” se produce. Este primit cu  unanimitate de voturi în  uniunea de creaţie. Okudjava  avea  38  de  ani. Curând i se  deschid  toate “porţile”: cântecele sale răsună atât  pe discuri (imprimate la Moscova, Berlin, Varşovia  ori în capitala Franţei), cât şi în filme, precum “Gara  bielorusă”; “Soarele alb al deşertului” ş.a. ori în spectacole, precum cele din Australia sau teatrul parizian al lui Jean-Louis Barrault,  memorabila  figură din filmul lui Carné, ,,Copiii paradisului” (1945). Alături de volumele de versuri deja menţionate  stau  şi: Toboşarul vesel (1964); Martie mărinimosul (1967); Arbat, Arbatul meu (1976); Poezii (1984). Dar Okudjava  nu este doar poet şi cantautor, ci şi un  important prozator. “Cântecul” prozei la el, în  principal, poartă  amprenta  romanului  istoric. Sunt de reţinut: nuvela  Bietul Abrosimov (1971) şi romanele Aventurile lui Şipov sau vechiul vodevil (1975); Călătoria  diletanţilor (1976-1978) şi Întâlnire cu Bonaparte (1983). Romanul lui  Okudjava Teatrul  suprimat (1993) a fost onorat în 1994 cu cel mai prestigios  premiu literar rusesc. Ipostazele artistului de traducător şi scenarist s-au materializat în volumele Poezia României contemporane (Moscova, 1979), în care a tălmăcit  poeme  din creaţia  lui  Nichita Stănescu şi Alexandru Andriţoiu, dar şi Picăturile  regelui  danez (1991, conţinând scenarii şi cântece  pentru  filme). Din  ediţiile  în limba română amintim  aici două titluri: romanul Călătoria diletanţilor (apărut la Editura Univers  în 1985, cu traducerea lui Nicolae Iliescu şi o prefaţă de Ion Vasile Şerban) şi o selecţie din versurile poetului sub titlul Cântecul esenţial, Editura Univers, 1987; în  româneşte  de Passionaria  Stoicescu  şi Dumitru Balan (care  a semnat şi prefaţa, şi notele). Rămâne ca timpul, cu  sita-i  neiertătoare, să  întărească valoarea  scrierilor şi cântecelor  lui Bulat Okudjava  pentru  noi  şi noi milioane de cititori sau ascultători din România şi din lumea întreagă.