Academy of International Interferences ,,PAUL POLIDOR”: Centrele ,,Ion Fănescu”&,,Luminița Tănase”&,,Adriana Grigorescu”(București-Mrenești-Buzău) noi editări de studii de specialitate în managementul educațional și cultural (în cadrul POLIDOR-FEST.XXV, from 1999). In Romanian!

În  imagine: Prof. LUMINIȚA TĂNASE, membru (din 2018) al Dept.Onorific (Now with ISSN:3061-4716):,,ACADEMY of INTERNATIONAL INTERFERENCES PAUL POLIDOR”(BUCHAREST)

Înscrieri în Festivalul-Concurs Paul Polidor (Ed.a XXV-a) de İNTERFERENȚE CULTURALE İNTERNAȚİONALE  (Anul Școlar 2024-2025) la E-mail:fundatia.paulpolidor@yahoo.com

Prof. ADRİANA GRİGORESCU (Gr.7, Sect. 2,  Vicepreședinte al Editurii Cadrelor Didactice din România) 

EDUCAREA PREȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL TOLERANȚEI ȘI AL COOPERĂRII PRIN METODE INTERACTIVE DE GRUP.

TEHNİCA CİORCHİNELUİ.

,,Ciorchinele” este  o tehnică de predare-învățare, care încurajează pe copii să gândească liber. Ciorchinele reprezintă o  modalitate de a construi și realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Dincolo de acestea, ciorchinele este o  tehnică  de căutare între cunoștințele proprii, credințe și convingeri, evidențiind modul propriu al individului de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea mai multor pași:

1.-se scrie un   cuvânt sau o propoziție (nucleu) în mijlocul unei hârtii   sau  a tablei;

2.-se scriu cuvinte sau sintagme care le vin copiilor în minte în legătură cu tema propusă (cuvintele sau ideile propuse se leagă de cuvântul nucleu prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei);

3.-se scriu toate cuvintele care pot  veni copiilor în minte legat de tema propusă până la expirarea timpului acordat pentru activitatea respectivă sau până au fost epuizate toate ideile. În utilizarea tehnicii ciorchinelui se impun respectate câteva reguli:-se scriu toate cuvintele ce vin în mintea copiilor, referitoare la tema pusă în  discuție;-ideile propuse nu trebuie judecate  sau evaluate, ci  doar notate;-copiii nu trebuie opriți până  nu au fost epuizate toate ideile sau până nu a expirat timpul;-dacă ideile nu apar, se recomandă să se insiste sau să se zăbovească asupra temei până ce unele idei vor începe să apară. Este bine să se  lase a apărea cât mai multe și mai variate conexiuni între idei, de aceea nu trebuie limitat nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea. Avantajele aplicării acestei  tehnici sunt:-ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual, cât și  în grup;-aplicarea acestei tehnici dă posibilitatea fiecărui copil să ia cunoștință de ideile altora, de legăturile și asociațiile dintre acestea, realizate de colegi; -cu acest prilej participanții învață să-și susțină punctul de vedere argumentându-l, învață să respecte ideile altora și, mai ales, să desprindă arta toleranței ca prim pas în apariția conflictelor. Tehnica ciorchinelui poate fi utilizată  în mod liber (fără niciun fel de prescripții  sau restricții) sau prin indicarea prealabilă a unor categorii de informații pe care educatoarea le așteaptă de la copii.

De asemenea: -tehnica ciorchinelui poate fi utilizată cu prilejul realizării evaluărilor;-permite un grad mare de implicare afectivă a participanților și o  bună   relaționare a acestora între ei. Utilizarea ei în cadrul grupului contribuie la:-dezvoltarea inițiativei, spontaneității, responsabilității, creativității, sudării colectivului, la stimularea participării copiilor timizi, cât și învățarea unor comportamente privind soluționarea conflictelor de grup.

Dezavantajele folosirii ciorchinelui vizează:-înlăturarea unor mentalități privind abordarea creativă, liberă și spontană a unor idei, cunoștințe și comportamente; -necunoașterea sensului   unor    cuvinte     sau noțiuni;-intervenția rigidă a educatoarei și inhibarea unor participanți timizi, precum și teama  de   a    se      expune, de a se face de râs în fața colegilor sau a educatoarei;-necesită relativ mult timp  pentru pregătire și desfășurare. În continuare cele prezentate teoretic  vor fi concretizate printr-un exemplu practic, desfășurat în cadrul activității de cunoașterea mediului având ca temă culorile toamnei la grupa pregătitoare.

Obiective:-identificarea aspectelor caracteristice toamnei;-realizarea unor povestioare sau colaje.

Materiale necesare:-tablă, jetoane, decupaje din reviste, ziare, calendare care să ilustreze aspecte ale toamnei, lipici, mark(ă)re.

Durata: 30 de minute.

Scenariul activității. Se împart copiii în patru grupe și se propun două teme de discuții: ,,Aspectele naturii toamna” și ,,Munci specifice anotimpului toamna”. Se distribuie  materialele necesare și se cere copiilor să realizeze în grup colaje care să sugereze tema aleasă.

1A.

Copiii sunt stimulați să spună  cât mai multe cuvinte care le vin în minte în legătură cu tema stabilită. Acestea sunt scrise de educatoare. Și, pentru că preșcolarii   nu stăpânesc suficient cititul, am considerat că este eficient ca respectivul cuvânt să fie asociat cu numărul scris în  dreptul lui. Iată câteva exemplificări de enunțuri, găsite de copii, care s-au remarcat prin originalitate. Pentru prima subtemă: *cerul este plumburiu; *nori cenușii se adună pe cer și plouă cu picături mici și reci; *vântul suflă cu putere și  scutură frunzele; *frunzele cad pe pământ într-un  frumos covor multicolor;  *frunzele copacilor sunt galbene, roșiatice, ruginii; *păsărelele nu mai cântă ca altădată,  ele se adună în stoluri și pleacă în țările calde; *uneori soarele zâmbește trist printre nori etc.

2A.

Pentru a doua subtemă:

*toamna este un anotimp bogat;

*oamenii adună multe fructe și legume ,,de nu le mai știm pe nume”;

*fructele și legumele au multe vitamine și ne ajută să fim sănătoși;

*în grădini și în livezi se văd coșuri pline de legume și fructe;

*fructele și legumele ajung la  fabricile de conserve și în cămara noastră;

*conservele reprezintă un ajutor prețios pentru hrana din  timpul iernii. În final fiecare grup prezintă semnificația temei, realizată sub forma unei povestioare sau unui colaj. Ceilalți pot formula întrebări sau sugestii. În cadrul acestei activități a reținut atenția povestirea realizată de unul dintre grupuri. În concluzie, se poate spune că, prin această tehnică, se  fixează  mai  bine  ideile, se structurează informațiile, facilitându-se reținerea și înțelegerea acestora. Copiii sunt antrenați într-o continuă participare și colaborare, astfel crește motivația, întrucât sunt solicitați să descopere fapte, să aducă argumente pro sau contra. Lucrul în echipă dezvoltă toleranță față de ceilalți, sunt eliminate motivele de stres, iar emoțiile sunt atenuate.

=================================================================================

ROLUL PROFESORULUİ  ÎN ORGANİZAREA  COLECTİVULUİ DE ELEVİ 

Gangioveanu Carmen (Grădinița Nr.7, Sect.2)

Procesul de învățământ se desfășoară pe baza relației dintre profesor și elev, iar în postura lui de formator, profesorul trebuie să posede calități, precum:      -competență profesională;

-competență pedagogică;

-măiestrie;

-tact pedagogic;

-stil modern de predare-învățare-evaluare;

-receptivitate la nou;

-conștiință profesională;

-aptitudini organizatorice și tehnice, necesare mânuirii mijloacelor de învățământ.

Funcționalitatea procesului de învățământ este asigurată de interacțiunea dintre componentele sale, printre care și interacțiunea dintre profesor și elev.

 

10 COMPETENȚE PROFESIONALE influențează clasa de elevi astfel: 

1.-prin umanism și responsabilitate socială, empatie profesorul manifestă față de elevi acele comportamente prin care se apropie de problemele lor, înțelege și ajută copiii, se poate transpune în situația lor și ia decizii în consecință;

2.-el este atent la reacția clasei în procesul de predare-învățare-evaluare și își reglează stilul de lucru după particularitățile clasei de elevi;

3.-optimismul pedagogic îl determină: 3a./-să aibă încredere în oameni și în sine, în încercarea de a transforma calitativ personalitatea elevului;

3b./- să treacă peste obstacolele procesului de învățământ căutând cele mai eficiente soluții pedagogice.

4.-pasiunea pentru profesie, exigența echilibrată, generozitatea îl determină constant să se pregătească pentru lecție, să-și adapteze strategiile didactice  la clasa cu care vine în contact, să diversifice metodele și mijloacele de învățământ pentru a asigura optimul educațional;

5.-prin cunoștințele sale, prin cultura sa generală și în specialitate profesorul devine un model pentru elevi, reușește să le stimuleze interesul, curiozitatea, să abordeze interdisciplinar, integrat obiectul de specialitate.

6.-cu ajutorul aptitudinii sale psihopedagogice acesta reușește să comunice eficient cu colectivul de elevi având spirit de observație, sesizează problemele de comunicare sau  de relaționare  care apar, putându-le corecta.

7.-gândirea sa logică, atenția concentrată pe conținut și forma expunerii, ritmul pe care îl imprimă comunicării și reacția colectivului în timpul desfășurării lecției îl ajută pe profesor, dar și pe elevi, care vor avea astfel ocazia de a participa la o lecție bine structurată, clară, logică, interesantă și eficientă;

8.-este importantă capacitatea profesorului de a crea un dialog autentic cu elevii, o atmosferă de toleranță și respect, de  coeziune afectivă, de facilitare a confruntării de idei, opinii în mod constructiv;

9.-echilibrul între ceea ce face și ceea ce spune profesorul, corectitudinea sa și capacitatea de convingere,  fermitatea sa în cerințe sunt atribute ale unui cadru didactic competent;

10a/.-aptitudinea organizatorică a profesorului,  care trebuie să aibă capacitatea de organizare a activității, de planificare riguroasă a muncii didactice, priceperea de a lucra cu elevii;

10b./- creativitatea, inițiativa și capacitatea de a motiva și mobiliza grupul de copii în activitatea instructiv-educativă zilnică. Modul în care profesorul știe să creeze un mediu stimulativ, de emulație formează elevii, îi determină să participe activ, afectiv și volitiv la lecție, capacitatea lui organizatorică îi obișnuiește pe copii cu disciplina, ordinea, consecvența.

Prin toate aceste calități profesorul se poate impune în fața colectivului de elevi, astfel încât disciplina clasei să fie liber consimțită, iar orele să se desfășoare într-o atmosferă de respect reciproc și de efervescență creatoare.

Tocmai de aceea este importantă selectarea acelor cadre didactice care să răspundă profilului psihologic și de pregătire profesională menționat, astfel încât activitatea sa didactică, pedagogică să fie de bună calitate, în folosul copiilor și al societății pentru care se formează, se educă tânăra generație.

==================================================================================

Rolul comunicării asertive în educația pentru sănătate

Profesor logoped CMBRAE /ISMB, Uță Mihaela-Cornelia

„Asertivitatea este abilitatea de a exprima ceea ce simți, de a-ți apăra drepturile și de a respecta drepturile altora.”- Randy J. Paterson

Comunicarea este un element fundamental al existenţei umane. Comunicând, putem transmite şi recepţiona informaţii. Realizarea  unui proces de comunicare şi informare eficient, necesită ascultarea activă, înţelegerea mesajului transmis, interpretarea  limbajului nonverbal şi susţinerea conversaţiei. Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale, reprezentând capacitatea de a comunica în mod direct sentimentele, emoţiile şi gândurile fără a leza integritatea şi  drepturile  celorlalţi. Relaţiile interpersonale pot fi definite drept acele  raporturi sociale dintre doi   sau mai mulţi oameni care se află  în poziţii de proximitate  în care interacţionează sau se influenţează   reciproc. Acestea sunt un caz particular al relaţiilor sociale şi reprezintă legături psihologice ce ţin de sănătatea  noastră fizică şi mintală. Beneficiile  comunicării  asertive:-oferă o comunicare mai clară și mai eficientă, reducând riscul de neînțelegeri;-promovează un climat de respect și încredere în  relații;-ajută la consolidarea  stimei de sine, deoarece oamenii se simt mai confortabil să-și exprime nevoile. Limbajul verbal folosit este în foarte multe situații   agresiv şi impunător, dar o alegere atentă a cuvintelor poate îmbunătăți considerabil comunicarea. Expresii de genul „eu cred că…/ aş  dori să fac acest lucru…/ te deranjează dacă…?” pot reprezenta fraze magice în relaţiile cu cei din   jurul nostru. Aceste formulări pot fi completate de semnale nonverbale care facilitează transmiterea mesajului. Expresiile faciale relaxate şi deschise, contactul   vizual, poziţia corpului  dreaptă şi relaxată, o voce calmă  şi sigură, însoţite de un zâmbet când este necesar pot asigura succesul unei comunicări. În  relațiile interumane asertive comunicarea este clară   și  directă. Oamenii își exprimă gândurile și sentimentele fără ambiguitate, ceea ce minimizează riscul de neînțelegeri.     În cadrul tehnicilor de comunicare asertivă folosirea „tehnicii sandwich” începe cu un compliment, urmat de critică constructivă, și se încheie cu un alt compliment. Stabilirea  limitelor: este important să știi să spui „nu” atunci când este necesar fără a te simți vinovat. Pentru a avea un comportament şi o comunicare asertive:

Exprimă-te cu claritate  și concizie!

Fii direct, fără sarcasm!

Nu face generalizări!

Evită să folosești etichete!

Solicită feedback constructiv!

Menține un comportament non-agresiv! Controlează   reacțiile impulsive!

Nu monopoliza discuția!

Nu face presupuneri   nejustificate!

Relațiile interumane   definite prin comunicarea  asertivă  sunt caracterizate de un climat de deschidere, respect și colaborare, ceea ce duce la interacțiuni mai sănătoase și mai constructive. Această abordare nu doar că îmbunătățește relațiile personale, dar și pe cele profesionale, contribuind la un mediu mai armonios, echilibrat și productiv. Comunicarea   asertivă este un instrument esențial care îmbunătățește  eficiența programelor de educație   pentru  sănătate, contribuind la formarea unor indivizi mai bine informați și mai capabili să ia decizii sănătoase.

Bibliografie:

Radu C. F. Radu, (2015), Comunicarea asertivă. Ghid practic, Bucureşti, Editura Trei; Gary W. Wood   (2013), Asertivitatea. Cum să te faci ascultat, Bucureşti, Editura Niculescu.