Asasinatele lunii August. Paul Polidor:„Lideri în film”: Ivan Stambolić (05.11.1936-25.08.2000) ,,Lady Macbeth” a Balcanilor, Mira Markovici, este, de fapt, uneltitoarea criminală și ,,eminența cenușie” din spatele asasinării mișelești a fostului Președinte al Serbiei (din anii 80 ai secolului trecut), Ivan Stambolici! Paul Polidor’s ,,Leaders in Movie”: Assasination of former Serbian President Ivan Stambolić! Moral Author was ,,Lady Macbeth of Balkans”, Mira Markovich: Enjoy!

În imagine: IVAN STAMBOLICI, fost PREȘEDINTE AL SERBIEI.

TEXT DIN PERIOADA 2009-2014.

MALEFICA MIRA MARKOVICI, AUTORUL MORAL  AL ASASINĂRII FOSTULUI PREŞEDINTE AL SERBIEI, IVAN STAMBOLICI (n.05.11.1936-d.25.08.2000)

Mira Markovici a  fost un sociolog cu aplecare certă către complot şi chiar crimă, dovadă stă dezastrul produs de guvernarea sa (toată lumea ştie că ea a fost „eminenţa cenuşie” din spatele lui Miloşevici…).

Iată că este bănuită (conform unui comunicat de presă din 31 martie 2003), şi nu pe nedrept, că este amestecată, se arată într-un comunicat al Ministerului Sârb de Interne, şi în asasinarea fostului preşedinte al Serbiei, Ivan Stambolici, cel care l-a sprijinit decisiv pe Slobodan Miloşevici să avanseze (1) periodic în ierarhia comunistă de partid a vremii.(Vezi şi bibliografia suplimentară) Întrucât „Ministerul a anunţat că posedă informaţii potrivit cărora Markovici ar fi părăsit Serbia” /…/ iar, aşa cum era de aşteptat,  „autorităţile ruse au refuzat să confirme, sau să infirme, prezenţa sa la Moscova”, „fraţii comunişti” ruşi au precizând că „Markovici nu face oficial obiectul unei anchete în Rusia”, ne aşteptăm la scenariul previzibil: socioloaga se va ascunde ca să nu mai poată fi găsită de nimeni, nici chiar de stafia fostului soţ, care bântuie şi acum destinele iugoslave, între Srebreniţa şi Haga, via Moscova.  Ministrul sârb de interne Duşan Mihailovici, după descoperirea cadavrului lui Stambolici, asasinat în anul 2000 de o unitate a poliţiei speciale, ulterior desfiinţată, declara: “Motivul asasinatului este politic şi avea drept scop eliminarea lui Stambolici, potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din septembrie 2000, ceea ce arată clar cine ar fi putut ordona asasinatul”, a mai declarat Mihailovici, făcând aluzie la Miloşevici. Fost preşedinte al Serbiei în anii ‘80, dar şi mentor, şi protector al prietenului său, Slobodan, Stambolici a fost înlocuit, în 1987, în această funcţie, de Miloşevici, după greşeala fatală de a-l trimite pe acesta din urmă în Kosovo să aplaneze conflictul, care nu era iniţial de amploare, dintre sârbii minoritari şi albanezii majoritari. Într-un final, după ce li s-au spulberat visurile de mărire, cuplul Slobodan şi Mira Markovici au pierdut alegerile din 2000 în favoarea lui Voislav Koştuniţa, candidat al opoziţiei sârbe reformatoare.

Şi pentru că viaţa „bate” filmul, cadavrul fostului preşedinte a fost găsit „după ce unul din asasinii săi a acceptat să coopereze cu poliţia, indicând locul unde era îngropat, pe muntele Fruska Gor din nordul ţării. Mai mulţi lideri ai stângii iugoslave au fost interpelaţi de autorităţi în vederea unor interogatorii, fiind bănuiţi că deţin informaţii preţioase pentru anchetatori”.  Şi, dacă se mai îndoia cineva de capacităţile Mirei de uneltitoare criminală, deja din 1999 Dusko Doder şi Louise Branson, în volumul  ,,Miloşevici: portretul unui tiran” convingeau opinia publică mondială (mai puţin pe şefii de la Kremlin) de actele murdare din politică pe care socioloaga le-a “clocit” cu premeditare: “A susţinut întotdeauna că este mai capabilă decât Miloşevici”(2), afirma un fost consilier al acestuia. Şi ca o maşteră a vrăjilor îmbrobodind destinul bărbatului, Mira “credea cu toată convingerea şi nu se ferea să o spună că ea îl făcuse pe Slobo ceea ce era.”(3) Vizavi de ascensiunea sigură către aerul rarefiat al puterii cu ajutorului lui Ivan Stambolici, exact ca în proverbul “Muşcă mâna care l-a hrănit”, socioloaga “Mira orchestrase mârşava lovitură care dusese la prăbuşirea binefăcătorului lor, Ivan Stambolici, şi apoi îl înconjurase pe Miloşevici de propriii ei prieteni, care aveau să-i fie acestuia la fel de fideli precum fuseseră faţă de ea.”(4) Iată unde duce ignorarea studierii ariei interferenţelor. Cine ar fi înţeles că naşterea Mirei Markovici pe 10 iulie, după prima  decadă a zodiei Racului poate reprezenta, în cele mai multe contexte, un semn al versatilităţii diabolice (vezi şi cazul Imelda Marcos, născută pe 2 iulie!…), mai ales alături de o persoană născută în a doua jumătate a lunii august, precum Miloşevici (recunoscut ca o fiinţă duplicitară) ar fi putut trage un semnal de alarmă şi s-ar fi putut apăra: cel puţin Stambolici cunoştea cuplul Slobodan-Mira de mulţi ani, iar în momentul când Miloşevici a vrut, la insistenţele ei, să-i dea mai multă putere politică Mirei, era deja prea târziu: cuplul era deja îmbătat de otrava puterii… Alea jacta est! cum spun latinii. Zarurile erau aruncate pentru destinul celor trei : ,,După modelul dictatorului român Ceauşescu, Miloşevici încercase să-şi introducă soţia în cercul restrâns al potentaţilor Partidului Comunist Iugoslav, în anii ’80, dar fusese refuzat de Stambolici. Privind retrospectiv, acesta va recunoaşte, peste ani, că ruptura definitivă faţă de bunul său prieten dura exact de atunci, întrucât Miloşevici nu avea să-i ierte niciodată afrontul adus Mirei.,,(5)

• (1)Jan Palmovski, Dicţionar Oxford  de  istorie  universală contemporană. De  la1900 până azi, Vol.2 K-Z, Traducere de  Simona  Ceauşu,  BIC  ALL,  Bucureşti,  2005,  146-147 (Miloşevici era parcă umbra lui Stambolici: când acesta avansa într-o funcţie, prietenul Slobodan ocupa, ca un câine, pe atunci supus, fostul loc de muncă al lui Stambolici:”A fost consilier economic şi juridic al organizaţiei belgrădene a partidului comunist, devenind în 1978 preşedinte al Beobanka /Banca Naţională din Belgrad/. În 1984 a fost ales secretarul organizaţiei de partid din Belgrad, iar în 1987 secretar general al Partidului Comunist Sârb.”)
• (2)Dusko Doder şi Louise Branson, Miloşevici. Portretul unuitiran, Traducere de Gabriel Tudor, Bucureşti, BIC ALL, 2004, p.230
• (3)Ibidem
• (4)Ibidem
• (5)Ibidem