Fest.Polidor (XXI): Interferențe cu irizări sinestezice, Scriabin și dirijorul Petrenko
Fest.Polidor(XXI): Interferențe cu irizări sinestezice, semnul Cassandrei, Scriabin & dirijorul Kirill Petrenko
Interpretări de studiu (propuse participanților) în cadrul Festivalului-Concurs Internațional de Interferențe Culturale ,,Paul Polidor”(XXI=2020):
Festivalul ,,Paul Polidor” marchează culturologia în ariile de compoziție și estetică a interpretării în muzica cultă printr-un moment Scriabin (105 ani de la moarte), om și artist. În cadrul ediției a XVI-a a festivalului nostru de interferențe culturale internaționale, pe care fondatorul ONG-ului organizator, Paul Polidor, a dedicat-o unui secol de la moartea compozitorului A.Scriabin, unul dintre concurenții de-atunci, Alexia Dănăcică (ulterior devenit laureat al festivalului-concurs ,,Paul Polidor”), și-a încercat forțele la secțiunea ,,Interpretare instrumentală” tocmai cu Scriabin. Culturologul Paul Polidor, care a fondat și o revistă de ,,Interferentoterapie”, îl ,,vede” pe Scriabin ca pe unul dintre precursorii interferentologiei, întrucât, așa cum remarca Harold C.Schonberg în volumul său ,,Viețile marilor compozitori” (Editura LIDER-București, 1997), sinestezia artelor (poezia /atenție la inspirația din poemele lui Blok/, cromofobia, teozofia de sorginte indiană în acorduri mistice ș.a.) chiar a devenit o obsesie a esteticii compozitorului rus: ,,S-ar putea ca Skreabin să fi prezentat o particularitate genetică foarte rară, numită sinestezie, în care sunetul este convertit direct în culoare. Oamenii cu sinestezie nu pot să asculte muzică fără să vadă concomitent culori.” Din păcate, Scriabin nu a putut pune în balanță cele două entități, omul și artistul, și nu le-a analizat statutul ,,la rece”, astfel că extazul artei l-a dus către niște evoluții psiho-sexuale care s-au dovedit catastrofale. Ajunsese să se creadă Dumnezeu (documente scrise stau dovadă în acest sens), iar, precum toate previziunile interferento-terapeutului Polidor, care au fost ignorate de-a lungul timpului (gen: soarta mitologică a Cassandrei…), maniera morții s-a situat între efecte teatral-cinematografice și pecetluite pagini de istorie contemporană… Analizând doar oamenii (câteva exemple), și nu simbolurile reprezentate de aceștia, pentru cei născuți în prima decadă a lunii ianuarie, precum Scriabin, moartea a fost violentă: Rasputin a murit împușcat; Elena Ceaușescu (,,Cabinetul Doi” sau ,,Drept de viață și moarte” asupra românilor în penultimul deceniu al secolului trecut) a murit împușcată; John Lennon (care declarase că devenise mai cunoscut decât Iisus Hristos!…) a murit împușcat; Nixon a fost primul președinte american care a demisionat; Scriabin a murit într-un mod stupid, de la o septicemie declanșată de un banal herpes (la 43 de ani) etc. Separând omul de reprezentarea lui publică, toți cei amintiți mai sus au marcat istoria într-un fel sau altul, benefic sau malefic, aspect de necontestat, amănuntele despre viața lor intimă, vitale în analiza urmelor în posteritate făcând obiectul unui studiu separat.
Propunere pentru analiză psiho-senzorială (lucrarea a fost donată, în acest scop, festivalului-concurs de către ONG în anul 2015-Not for Sale):,,Poemul Extazului”(fragment) cu Orchestra ,,Berliner Philarmoniker”, o înregistrare filmică din 21 decembrie 2012 sub bagheta inspirată a lui Kirill Petrenko:
https://www.youtube.com/watch?v=DqVz7Y2k4YU
Editura Fundației ,,Paul Polidor”
18 nov.2020
