11.06.2023 MEMENTO MORİ 11 poems from Ukraine: Serhii Dzuba translated by Paul Polidor (Romania)
11.06.2023-MEMENTO MORI 11 poems from Ukraine: Serhii Dzuba translated by Paul Polidor (Romania)
1.
***( Cer de neatins )
Cer de neatins,
Aici îţi este frică de propria-ţi umbră,
Iar prin oberliht ceva şuşoteşte straniu,
Că tu naşti: poetul, divinitatea…
Dorm. E-o încântare beţia somnului, dar şi somnul beţiei!
Cu farmec începi să umbli prin mine…
Iar oraşul este viu: ca-naintea deznodământului
Ne bea sângele în doze mici.
Şi, deodată, -n fereastra clipei, o fantomă…
Cine se reflectă acolo, precum în icoane?
Ce ştiu despre Tine, scumpa mea?
Tot? Mult? Puţin? Nu-ştiu-ni-mic.
————————————————————————————————-
2.
***(Aşa mai zic şi eu, Eşti doar o simplă ploaie…)
Așa mai zic și eu, Ești doar o simplă ploaie,
Pe care-o zi frumoasă, ca tine, te-a creat;
Minunea o prevăd când vremea se înfoaie
Dacă mă depășește în pagini de lucrat.
Mă uit la cărucior, copilului misterul,
Ca un zelos monah văd templul iar deschis…
Ești doar o ploaie simplă jucându-se cu cerul;
Dar astăzi lui nu-i dau privirea Ta de vis.
Cu noi ce se petrece, știu, totul e solemn
Și mai presus de creația cea mare;
Ești doar o ploaie simplă, cu ochi căprui, că-i Semn
duetul nostru până la ultima suflare…
————————————————————————————————-
3.
***(El ne-a observat. Pe toţi)
El ne-a observat. Pe toţi.
Aşa tereştri. Verzi.
Dar poate, şi nu el…
Simplu, însă, Anul Nou…
O zăpadă fermecată
Te-a întors din nou la mine –
Albul suspin al tăcerii
Sau fructul interzis?…
————————————————————————————————-
4.
***( mama cu tata-şi luau zborul la dansuri )
mama cu tata-şi luau zborul la dansuri
erau cea mai frumoasă pereche
atraşi de nesfârşitul lor tango
profund ca o lună uşoară
şi, brusc, sub dimineaţa mersului pe jos
în casa îngerilor unde eu m-am născut, miracol,
s-a petrecut duminica unui scâncet selenar,
că doar mama cunoştea primul vers al copilului
totul s-a schimbat de-atunci, pe mama n-o mai dansează,
iar noi suntem poeţi ajunşi la maturitate,
cu toate acestea, vrem să ne-ntoarcem în copilărie
hai, Taniuşa, zborul să ni-l luăm la dansuri
————————————————————————————————-
5.
***( Mi-e bine )
Mi-e bine :
ce frumos creşte iarba-grasă
pe mormântul meu.
————————————————————————————————-
6.
***( Pe umărul argintiu al veşniciei )
Pe umărul argintiu al veşniciei
o fetiţă
îşi întinde părul
cu un pieptănaş lunar
şi în oglinduţa cu pretenţii
nu-şi vede faţa:
acolo, în privirea ei, se oglindesc, însă,
şi zbârciturile unei
necunoscute Femei.
————————————————————————————————-
7.
***(Tu nu mai eşti aici deja)
Tu nu mai eşti aici deja,
fată a însoririi,
dar degetele mele
ca mai înainte netezesc
materia desăvârşită
a corpului tău.
Priveşte, doar sunt alături –
vânt cald şi domestic.
Ia-mă şi leagănă-mă
ca pe un copil:
voi adormi, fato, solar
pe umerii Tăi.
—————————————————————————————–
8.
***( O lume, într-adevăr, rotundă…)
O lume, într-adevăr, rotundă
este dată de cele două, ale Tale,
emisfere.
——————————————————————————————
9.
***( Cerul a venit spre pini )
Cerul a venit spre pini
cufundat în visare
pentru a-şi da binecuvântarea îndrăgostiţilor.
Oamenii, însă, au înhăţat cerul
şi i-au strivit, călcând în picioare, visele.
Apoi l-au făcut hamac.
Şi l-au răstignit între pini.
————————————————————————————————-
10.
***( Pe insula… )
Pe insula
depărtată ca lacrimile Evei,
strânsă în îmbrăţişarea
stâncilor alb-orbitoare,
astfel că poţi prinde
orizontul
dacă nu dispare în mare,
a găsit refugiu
muzica –
pentru a crea
Bărbatul
şi Femeia.
————————————————————————————————-
11.
***(când în casă nu-i nimic de citit…)
când nu am nimic de citit acasă
îmi sun bunica
acum o sun în ziua ei liberă şi-o-ntreb nerăbdător
dacă pe 20 septembrie, se pare 1964,
m-am născut deja la ora asta
bunica nu se mai miră de nimic, eventual Cel-de-Sus
pentru ea sunatul e chiar interesant
deşi am deranjat-o, uite, ştiam că prăjeşte seminţe
iar eu recunosc această aromă
nu, nu m-am născut,
totuşi, de ce să mă grăbesc,
duminica se nasc
doar limbuţii
iar ea vrea, pisându-mă la cap,
să fiu respectat
eu şi bunica tăcem puţin, vorbim
fiecare de-ale lui
şi pe-amândoi ne doare inima
mie îmi este altfel, că sunt mai tânăr, încă…
îi mulţumesc bunicii că lucrul ăsta
azi a reuşit să mă înduioşeze,
iar ei îi cad lacrimile din ochi
una după alta, pic-pic,
de parcă mă ţine şi-acu în braţe: ’tâta mare,
băiatu’ !…
pun telefonul aşa,
c-am vorbit cu un înger ;
totuşi, este bine să ai o bunică,
deşi e unică…
ar trebui cumva să trec şi pe la
mormânt
Traduceri de Paul Polidor (preluare din volumul bilingv БЕРЕГИ / MALURI, Editura Fundației ,,Paul Polidor”, București-România, 2018)
