Centrul ,,Prof.Adriana Grigorescu” antologator on-line texte CMBRAE (2019)

Dezvoltarea competenţelor de comunicare la preşcolari

Prof.logoped GEORGESCU CRISTINA – CMBRAE

Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă preşcolarului posibilitatea de a se „mişca” în mediul înconjurător cu uşurinţă şi de a-şi experimenta propriile achiziţii de limbaj. Capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a folosi limbajul este o achiziţie importantă pe care se  bazează însuşirea altor abilităţi de maximă importanţă pentru activitatea desfăşurată în şcoală.

Dezvoltarea limbajului şi a comunicării se realizează în grădiniţă de la grupa mică, apoi, în mod gradat la grupa mijlocie şi mare. La grupa mare procesul învăţării şi asimilării se schimbă, se complică, deoarece se măreşte capacitatea de asimilare şi de exprimare a cunoştinţelor pe care şi le însuşesc preşcolarii. La vârsta preşcolară are loc lărgirea şi complicarea raporturilor dintre copil şi realitatea înconjurătoare, fapt ce se răsfrânge şi asupra limbajului său oral.

Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate permanentă şi continuă în grădiniţă, atât în activităţile specifice de educare a limbajului, cât şi în cele liber-creative, în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un limbaj bogat, nuanţat şi expresiv.

Atenţia concertată şi concentrată a specialiştilor se datorează faptului că însuşirea corectă a limbajului oral constituie o primă şi esenţială treaptă în formarea afectivă, cognitivă şi comportamentală a copilului. Fondul lingvistic, precum şi calitatea sa, este deosebit de important chiar de la vârsta preşcolară şi mai ales la grupa mare, la intrarea în şcoală capacitatea lingvistică a copilului fiind formată nu numai de posibilităţile de folosire a limbii materne, dar şi dintr-o intuiţie a relaţiilor care se stabilesc între nevoile comunicării şi selecţia mijloacelor de expresie folosite.

Limbajul copilului preşcolar înregistrează modificări calitative şi cantitative însemnate, pe măsura dobândirii caracterului contextual în detrimentul celui situativ, care încă mai persistă. Sub aspect fonetic copilului preşcolar mic îi lipsesc claritatea şi precizia sunetelor care compun cuvintele. Se întâlnesc încă deficienţe în pronunţare, cum ar fi inversiunea sau omisiunea unor sunete. În ceea ce priveşte achiziţia limbajului, ca şi stăpânirea acestuia, se pot dobândi în special într-un context conversaţional şi este foarte important ca natura acestui context să fie mai bine înţeleasă.

În privinţa structurii gramaticale a vorbirii se face trecerea la forme mai complexe şi mai concrete. Copilul preşcolar construieşte propoziţii simple, apoi dezvoltate şi fraze. Referitor la expresivitatea limbajului, copilul utilizează gestul, mimica pentru a-şi nuanţa exprimarea. Aşadar, perfecţionarea limbajului oral se desfăşoară în sensul compoziţiei fonetice, lexico – semantice şi gramaticale.

Preşcolarul din grupa mare are ca nivel mediu de achiziţii un vocabular de aproximativ 2000 de cuvinte, care îi permite formularea unor propoziţii clare, corecte. Exprimarea sa orală capătă deja expresivitate, devenind capabilă să transmită emoţiile, impresiile, gândurile şi ideile pe care copilul vrea să le comunice. De aceea eforturile cadrelor didactice se concentrează pe influenţarea metodică şi dirijată a dezvoltării limbajului în vederea lărgirii posibilităţii copilului de investigare, cunoaştere şi comunicare, pe extinderea capacităţii de interpretare semantică, pe îmbunătăţirea exprimării gramaticale, pe educarea senzorio-motricităţii în vederea însuşirii grafismelor necesare scris – cititului.

În grădiniţă, copiii nu studiază gramatica, dar trebuie să-şi însuşească structura gramaticală a limbii, adică să respecte regulile declinărilor, conjugărilor, acordul dintre diferitele părţi de propoziţie. Copilul preşcolar nu „învaţă“ regulile gramaticale, nu cunoaşte definiţii, nu ştie ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectă aceste reguli, pentru că are în jur modelul de vorbire, este antrenat să le cunoască prin jocuri şi exerciţii, este corectat atunci când greşeşte. În şcoală el va „învăţa” toate acestea după reguli ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul întregii vieţi.

Acumularea experienţei verbale duce treptat la formarea unor generalizări lingvistice empirice, luând naştere aşa-numitul „simţ al limbii“. Sensibilitatea faţă de fenomenele lingvistice în general, inclusiv faţă de fenomenele gramaticale, este o trăsătură caracteristică copilului preşcolar. Pe baza acestui „simţ al limbii“ copiii ajung să folosească cât mai corect formulele gramaticale.

În grădiniţă se folosesc variate mijloace pentru a determina la copilul preşcolar acumulări cantitative şi calitative în domeniul vorbirii: activităţi obligatorii şi opţionale,  plimbări, excursii şi jocuri. În majoritatea activităţilor, atât formative cât şi informative, de consolidare a cunoştinţelor achiziţionate, dar mai ales de corectare a deficienţelor de vorbire, se vor folosi cu copiii grupelor mari exerciţii – joc. Stimularea limbajului se realizează prin toate activităţile din grădiniţă, dar nu prin toate se pot face conexiuni interdisciplinare. În mod concret, în cadrul activităţilor de educare a limbajului, prin metoda conexiunilor interdisciplinare se aduce o contribuţie esenţială la precizarea, îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului copiilor printr-o serie de cuvinte şi expresii noi, precum şi la formarea unor trăsături morale pozitive. Formarea şi modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu normele de comportare civilizată, cultivarea sentimentelor moral – civice, sunt sarcini în realizarea cărora activităţile de dezvoltare a limbajului, prin specificul lor, aduc cea mai substanţială contribuţie.