,,Paul POLIDOR”-Fest.XXVII(2026): Dr.Dumitru BALAN: Iuri KOJEVNIKOV, traducător rafinat al literaturii române (M. Eminescu, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale, J. Bart, I. Minulescu, G. Bacovia, L. Blaga, B. Fundoianu, G. Călinescu, A. Blandiana, N. Stănescu, M. Sorescu) în limba rusă, s-a născut și a decedat în aceeași zi, în aceeași lună: 19 octombrie! (1922-1992)
,,Paul POLIDOR”-Fest.XXVII(2026): Dr.Dumitru BALAN: Iuri KOJEVNIKOV, traducător rafinat al literaturii române (M. Eminescu, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale, J. Bart, I. Minulescu, G. Bacovia, L. Blaga, B. Fundoianu, G. Călinescu, A. Blandiana, N. Stănescu, M. Sorescu) în limba rusă, s-a născut și a decedat în aceeași zi, în aceeași lună: 19 octombrie! (1922-1992)
Iuri Kojevnikov, moscovit get-beget, cu limba română învățată temeinic în școlile din orașul de baștină și Chiril Covalgi, născut în Basarabia, dar aciuat la Moscova din perioada tinereții, cunoscător al limbii române din familie, au fost doi dintre proeminenții traducători de poezie și proză română în limba rusă, comentatori versați ai fenomenului literar românesc, cu motive și teme românești în propria lor operă originală. Ambii m-au onorat cu prietenia lor sinceră, întâlnirile mele cu dânșii, la București și la Moscova (adesea am fost invitat de onoare în locuințele lor din capitala Rusiei) constituind memorabile clipe de reală desfătare estetică, de relaxare intelectuală.
Iuri Alexeevici KOJEVNIKOV s-a născut la Moscova
la 19 octombrie 1922 și a decedat în același oraș
la 19 octombrie 1992.
La parastasul organizat pe data de 23 octombrie 1992, la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova, la căpătâiul defunctului m-am numărat și eu printre alți rostitori de alocuțiuni (Nikolai Balașov, Chiril Covalgi). Îmi amintesc de prezența la ceremonie a consilierului Ambasadei României la Moscova, eminent traducător de proză rusă, Nicolae Iliescu, și a polivalentului scriitor bucovinean Mihai Prepeliță. Provenit dintr-o familie de intelectuali (tatăl său, scriitor, s-a remarcat îndeosebi ca prozator), tânărul Iuri s-a înscris la Institutul Militar de Limbi Străine pe care l-a absolvit în anul 1948, după ce, anterior, participase la cel de-al Doilea Război Mondial pe întreaga sa desfășurare, când, de altfel, elaborează și un Dicționar rus-român, arareori menționat în lucrările care i s-au dedicat. România și literatura română au stat în centrul preocupărilor permanente ale criticului și istoricului literar, ale traducătorului și poetului, vrăjit de comorile descoperite și apoi proslăvite.
Merită a fi amintite aici volumele sale:
Mihail Sadoveanu (Moscova, 1960);
Mihai Eminescu și problemele romantismului în literatura română (Moscova, 1967, cu o reeditare în 1968; o nouă variantă în limba română, completată și revizuită, ediție îngrijită și prefațată de Ariton Vraciu, Iași 1979);
Versuri despre România (București, 1987);
Стихи из разных мест (Chișinău, 1989) ș.a.
Prodigios traducător în limba rusă din poezia și proza română, printre autorii preferați numărându-se M. Eminescu, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale, J. Bart, I. Minulescu, G. Bacovia, L. Blaga, B. Fundoianu, G. Călinescu, A. Blandiana, N. Stănescu, M. Sorescu (subl.edit.P.P.), multora consacrându-le prefețe, studii și comentarii explicative. A colaborat cu articole despre literatura română la Краткая литературная энциклопедия în 9 volume (Moscova, 1962-1978).
Bogata trudă literară a lui Kojevnikov s-a bucurat de aprecieri entuziaste din partea lui Ariton Vraciu, Gheorghe Barbă (îndeosebi prin articolul Iuri Kojevnikov – un destin marcat de Eminescu, publicat în „Analele Universității din București”, apoi printr-un articol apărut în „Luceafărul”), Elena Loghinovschi în volumul său Eminescu Universal. Spațiul culturii ruse, (București, 2000), Angara Nyiri (Fedotova) în primul volum al trilogiei sale Русские писатели. Биографические эссе (București, 2004), Dulciu Morărescu în Personalități din alte țări despre România. Dicționar (București, Paideia, f.a.); demne de semnalat sunt și articolele pe care i le-au închinat Violeta Zamfirescu și M. Ireva în săptămânalul „România literară” din anul 1987. Personal am contribuit la tălmăcirea unor poezii kojevnikoviene și publicarea lor în reviste literare din București și provincie; i-am inclus câteva poezii în antologia Русская советская поэзия. Лирика (București, 1977, ediția a 2-a rev. și completată, 1981). Referiri mai ample la poezia lui Kojevnikov am făcut în volumul Русская поэзия XX века (București, 1997), unde, regretabil, s-au strecurat și două erori: la anul nașterii l-am îmbătrânit pe distinsul prieten al României cu două decenii (subl.edit.), iar ziua morții a fost menționată ca fiind 12 octombrie, când în realitate a fost 19 octombrie, o repetare paradoxală a zilei și lunii din anul nașterii sale – 1922.
Pe la începutul noului mileniu intenționam să scriu o carte despre scriitori și traducători ruși cu impact major în procesul de accedere a cititorului rus la valorile literaturii române (Mihail Fridman, Tatiana Ivanova, Anastasia Starostina, Lev Berinski, Iuri Zaiuncikovski ș.a.), personalități marcante pe care le-am cunoscut și cu care m-am intersectat adesea, mai ales la Moscova. Bineînțeles, din acest prestigios grup nu puteau să lipsească Iuri Kojevnikov și Chiril Covalgi.
