Paul Polidor:,,Centenar-România: un sfert de secol de la interzicerea proiectului Ilașcu & Basarabia, dragostea mea!(1993-2018)”

Preluare din revista ,,Basarabia literară”(2010):

BASARABIA LITERARĂ

“Suntem români şi punctum”

Mihai Eminescu

APARE SUB EGIDA SOCIETĂŢII

SCRIITORILOR ROMÂNI DIN MOLDOVA

PAUL POLIDOR:

„BASARABIA, DRAGOSTEA MEA!…” – VERSURI

August 17th, 2010 admin Posted in Poezii (2) No Comments » 36 views

REPER:
În ziua arestării Grupului Ilaşcu Paul Polidor compune cântecul „Ilie Ilaşcu Românul” (Versurile:Liviu Voinea; Orchestraţia: Liviu Prossi). Pe 9 decembrie 1993 face anticameră cinci ore alături de poetul Liviu Voinea (viitorul vice-guvernator al Băncii Naționale a României) la postul TV SOTI pentru a filma cântecul, totul, însă, în zadar. Timp de câţiva ani cântecul este interzis în România de toate posturile radio-tv, dar este inclus pe caseta audio „Generaţie de sacrificiu” de Casa Domino (Producător: Romulus Popescu), ulterior fiind prezentat în 5 decembrie 1994 de către Mihai Pocorschi la Câmpina, iar în 1995 de către Paul Grigoriu, Jeana Gheorghiu şi Florin-Silviu Ursulescu la RADIO-ROMÂNIA. Deşi societatea românească a refuzat acest demers cultural, continuă în anul următor, 1996, seria proiectelor audio cu implicaţii sociale, prezentând în Foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române caseta audio „Pentru tine plâng, pentru tine strig”(dedicat Basarabiei şi Românului Ilie Ilaşcu) pe versuri de Steluţa Istrătescu. La 16 septembrie 1996, ANTENA 1 („Telematinal” cu Florin Constantinescu) este primul post românesc de televiziune din România (şi singurul, de altfel, în cei aproape 20 de ani de existenţă a cântecului) care a acceptat cântecul, al cărui refren sună aşa: ”Să fie război sau pace să fie / Dar salvaţi-l acum pe Ilaşcu Ilie!” *Este pe punctul de a fi arestat pentru prezentarea cântecului la Chişinău în faţa celor mai importanţi oameni de cultură şi litere din Republica Moldova, dar şi în faţa delegaţiei oficiale din Tiraspol (Centenarul „Gavriil Musicescu”, mai 1997). De fiecare dată, la Chişinău, „îngerul” său păzitor este un mare patriot român: doamna Silvia Guzun, directorul Şcolii Primare Nr.9, cu sprijinul căreia prezintă în Republica Moldova, în 1998 următorul său proiect poetico-muzical, ”Basarabia, dragostea mea”. 2005: Recital la Filarmonica din Chişinău alături de scriitorii Nicolae Breban şi Ion Ianoşi. 2006: Alături de Silvia Guzun realizează proiectul de interferenţe culturale: „Săptămâna prieteniei Moldova-România-Azerbaigean”.

PALMONOV. INFORMARE

Mi s-a spus
că răzmeriţa
poate fi înăbuşită
mi s-a spus
că glasul
poate fi sugrumat.

Cu deznodământul ştiut
despuiam crengile tăcerii
eram orb la seva mustind
mai strigător ca aerul.

La primăvară
va înflori un alt nud
cu goliciunea supusă
la ce
cui

 

SĂ FIU ABURUL ŢĂRÂNEI…

Dă-mi voie
să fiu aburul
ţărânei
pe care-o ţii
într-o palmă de primăvară
lasă-mă
să rămân
genunchiul
lacrimilor tale
sărut neanchilozat şi cu nervuri…

 

VIS

lui Mihai Eminescu

Îţi scriu cu aripile-n raze, dintre sori,
Atingătoare şi-albe-n traiectorii
În umbra lor de-argint să îţi omori
Ochii tăi recii, visătorii…

Aveau acele mări irizator contur
Mări de materii şi astrale doruri
Nostalgica-ţi privire de azur
Pleca spre anticele coruri…

 

DISEMICLEPSIDRA

Din coasta lui.
A înşelat cu diavolul.
Înseamnă că e neagră.
Bărbatul roşu.
Aşa a apărut Stendhal.

Departe de Tao.
Viaţa pendulă.
Ora şase abisala.
De la trei înspre unu înalta.
Mereu pendularea.
Aproape (semi)cerc.
Înăuntru zidul contradicţiilor.
Chinezesc sau nu.
Între zidul şi nouăzeci de grade roşul e aprins.
Pentru unul din duet.
Dialectica înlocuirii lui A de către B.
Şi invers.
Penetrări celeste coboară în profunde.
Principiul feminin receptiv intangibil.
Numai când yin îl presupune pe yang.

 

FABULA ŢĂRANULUI DIN ROŞIORI

Tot umbla ariciu’, vere,
După mere, după pere;
Găsi, însă, -o gâscă grasă
Pentru felul de acasă.

Şi o invită la masă
Pe vulpiţa cea mieroasă
Care-i spuse, după ce
Roase gâsca un-doi-tre’:

-Am de la parlamentari,
Uite-aşa, senzaţii tari !
Asta e-n democraţie:
Carnea mie, fulgii ţie!…

 

SFÂŞIERI

Cum să te stingi de boala când, uite, fulguieşte
Iar frunze mari, pufoase, pe-obrajii tăi se cern
Sunt ca un foc de fluturi aceste oarbe ierni
În perne unde rustic sărutul alb dospeşte.
Şi sănii de lumină coboară-mperecheate
În calde sfâşieri pe trupurile noastre
Albastre sunt, nu vezi, tăcerile albastre
Ca nişte descompuneri de flori metalizate…

 

MANEAUA, BRAND DE ŢARĂ

Nu mă pot odihni sâmbătă
noapte spre duminică.
Nici n-are rost să mai dorm.
Stau ca huhurezul
cu turelele rotindu-se.
Ora trei dimineaţa.
În dreapta mea, manele şi muzică ţigănească.
Aoleala planetei.
El nu se jură
pe lună sau pe stele,
El se jură pe mamă, pe copii, dar întotdeauna
se jură că nu fură
şi l-am prins… nu cu raţa,
ci cu texte occidentale:
-Mânca-ţi-aş curcanul
de Ziua Recunoştinţei !
În stânga – manele de la
români ţiganizaţi (aţi auzit de această rasă ?…);
Ce n-au reuşit două regimuri comuniste
au reuşit guvernanţii
ultimilor douăzeci de ani:
au manelizat până şi bunul simţ.
Românii au aflat de la talk-show-uri
că 99% dintre ei ascultă manele.
Şi s-au întrebat:
-Bă, ăştia vorbeşte pă corecte?

… Când maneaua a devenit brand naţional,
Dumnezeu a părăsit această ţară.
Şi-a întors faţa
dinspre scârboşenie şi umilinţă culturală
către umbrele vii
din istoria românilor.
– Ţi-e bine, Vlade ? Nu crezi c-ai făcut
o pauză cam mare ?…
Te-aşteaptă ai tăi, acasă…

 

VÂNTICEL DE LA RĂSĂRIT

Vânticel de la Răsărit,
Ce te-apropii iar de ţara mea,
Comunismul văd că n-a murit:
Baţi din Pekin via Moscova…

Soarele triplu dogoreşte
Cu Cernobâlul în vene;
Sinistraţii noştri dau la peşte
În inundări ucrainiene.

Stăpânii lumii-au realizat că-n Vest
Au pierdut bani cu-atâta agrement:
– Good evening ! Lăsaţi…
geamul întredeschis spre Est,
că-ncet, încet se va face curent !…

 

CRIZĂ ÎN PRIZĂ

La treizeci şi trei de ani
Mă clatin printre platani
Din morţi acum mă scoală
O colică renală:
Pietricele mii
Şi stele făclii
Bat în schimbul trei,
Noaptea de Andrei
Noiembrie sfârşit
Crize a unit.

Pe umeri grei de ţară
Durerea n-o să moară
Şi-i tot înfig, golit,
Apusu’ -n Răsărit.
Aşa aflăm subit
Că am îmbătrânit
De secera din glie,
De chin şi sărăcie.

O, ţară de ruşine,
Cu lacrimile pline
Sunt iar bolnav de tine…

 

BASARABIA, DRAGOSTEA MEA !…

Româncei Silvia Guzun

Cine ni te-a furat, frumoaso,
Ne-a îmbrăcat iubirea-n bernă;
Hain şi hulpav n-a-nţeles
Că-n somn dormim pe-aceeaşi pernă…

Ne-a împlântat o inimă de ceară;
Dacă plângea, părea că ne topim,
Bieţi peregrini cu arma o chitară
Şi-amarul chinuit în stropi de vin.

Nu doare dorul de merinde
Cum doare sângele din slovă,
Noi te rugăm cu gene aburinde
Să nu ne părăseşti, Moldovă !…

————————————————
*Versuri selectate şi citite de către realizatorul TV, Mihai Tatulici,
în Duplexul Bucureşti – Chişinău /1992/ Muzica, versurile şi interpretarea: Paul Polidor

Please follow and like us:
20
X

Pin It on Pinterest

X