Polidor-Fest.(since 1998):1 oct.2014-26.03.2025=Un deceniu de la publicarea în revista ,,Războaie, lideri și criminalitate transfrontalieră” a interviului-manifest cu Călin Georgescu (acum despre invocarea personalității lui Mihai Viteazul)
Interviu realizat de Paul Polidor (1 oct.2014)
În acel interviu-manifest (conceput și editat de Paul Polidor) Călin Georgescu a invocat personalitatea lui Mihai Viteazul:
P.P.: Ca dvs. mai sunt destui români gata să pună umărul la redresarea naţiei (probabil, în străinătate), dar, aşa cum aţi afirmat, nu sunt lăsaţi să se exprime în problemele ţării, nu au acces la tribună ca să spună ceva, pentru că în România contează „pe cine ştii, nu ce ştii!…“. Românii din ţară evită cu bună ştiinţă să acţioneze, întrucât, aşa cum spuneaţi, s-a instaurat o dictatură a fricii: le este frică să nu-şi piardă serviciul, apoi s-au îndatorat (de multe ori într-o inconştienţă crasă) la bănci, plus că, parafrazând o replică din filmul „Mihai Viteazul“ de Sergiu Nicolaescu, poate s-a cuibărit în noi viermele acela care şopteşte: capul ce se pleacă sabia nu-l taie… Cum puteţi rezolva această dilemă legată de psiho-sociologia unui neam (ca o pădure cu ramuri bune, dar şi cu uscături…) din ce în ce mai atacat în fibra profundă a fiinţei sale naţionale?
C.G.: Frica este o boală. Se cuibăreşte în suflet şi nu mai pleacă. Oamenii mor de frică şi de epuizare. Dar nu mor atunci când au un ideal.
România are nevoie de un steag. Dacă nu este un steag, nu este nimic. În finalul filmului „Mihai Viteazu“, marele conducător al românilor rosteşte o frază-cheie: „Vreau ca neamul acesta să ştie ce vrea şi să îşi dea seama ce poate“. Oamenii aşteaptă un plan clar, un scop precis şi o autoritate respectată, care să-l pună în practică. Dacă nu ai nici plan, nici autoritate, nici nu te bucuri de respectul cuvenit, nu poţi să faci nimic. Să dăm pământ oamenilor, dar să le dăm şi cu ce să-l lucreze! Să le dăm acte de proprietate clare, care să nu mai poată fi schimbate în veci! Să generalizăm bunăstarea la nivel naţional prin încurajarea micii proprietăţi productive şi a formelor asociative! Apoi este nevoie de competiţia minţilor mari, să punem la lucru competenţele reale de care dispunem, să acordăm încredere tineretului. Tineretului să-i redăm locul binemeritat, adică primul loc. Să lăsăm mintea liberă, critică şi independentă şi oamenii să îşi poată cultiva liberi vocaţia. Şi atunci ţara îşi va reveni şi mulţi se vor întoarce cu iubire şi devotament la mama România.
