,,Paul Polidor” Festival-Concurs (Ed.XXIV): 2024 On-line Summer School (Aug.-Sept.) Centrele Fundației ,,Paul Polidor”(București):,,Ion Fănescu”;, ,,Prof.Adriana Grigorescu”(G7-Sect.2), ,,Prof.Luminița Tănase”(GPP-4,Buzău); ,,Prof.Cristina Georgescu” (CMBRAE/ISMB) =co-org.edit.Necula Mihaela’s Article (,,Autoritatea părintească, da sau nu?”)
În imagine: lansarea (în cadrul festivalului) audio-book-ului ,,Ghiocelul”(Autor-antologator: Prof.Adriana Grigorescu, Director G7-S.2), Editura Fundației Paul Polidor, București, 2015 (Librăria ,,Mihai Eminescu” din Centrul Capitalei)
,,Paul Polidor”-ONG/NGO New Post of On-line Summer School:19 august 2024
Centrele On-line ale Fundației ,,Paul Polidor”(București):,,Ion Fănescu”;, ,,Prof.Adriana Grigorescu”(G7-Sect.2), ,,Prof.Luminița Tănase”(GPP-4,Buzău); ,,Prof.Cristina Georgescu” (CMBRAE/ISMB)=co-org.edit.through: Summer School // On-line 2024 (August-September) from:,,Academy of International Interferences Paul Polidor-NGO”(Necula Mihaela’s Article)
Autoritatea părintească, da sau nu?
Necula Mihaela, Lic.Teoretic ,,Marin Preda”, București
Familia este primul grup pentru un copil, acel grup unit prin relații de rudenie. În virtutea acestor relații părinții sunt cei care se îngrijesc de nevoile copiilor, atât cele materiale, cât și cele afective, de securitate și afirmare. Copiii au nevoie de dragostea părinților, de energia și răbdarea lor, de acele ființe capabile să vorbească pe limba celor mici și care să găsească drumul spre inima lor. Părinții sunt cei de la care copiii învață să folosească lucrurile din jur, să vorbească, să se cunoască și să se respecte pe ei înșiși. Văzând grija pe care le-o poartă părinții, copiii capătă încredere în ei, în ceea ce sunt și în ceea ce pot ei să realizeze.
Părinţii sunt primii care oferă copiilor pilde de urmat, de la care copiii învaţă ce este bine şi ce este rău, frumos şi urât, corect şi incorect, permis şi interzis. În familie există reguli , iar copiilor li se cere să le respecte. În familie copiii şi părinţii găsesc intimitatea de care au nevoie. Principalele trăsături ale oricărei familii ar trebui să fie dragostea, înţelegerea, coeziunea, întrajutorarea reciprocă.
De câte ori n-am auzit părinți spunând, cu o urmă de îngrijorare în glas, că nu mai știu ce să facă cu copiii lor! Mulți părinți declară că n-ar fi crezut niciodată că lucrurile vor evolua în sens negativ.
Calea cea mai eficace de impunere a autorității părintești este calea indirectă, puterea exemplului, consecvența în decizii, învățarea și respectarea regulilor. Toate acestea țin de minune locul unei pledoarii sau pedepse. Poate că uneori e necesar ca și părinții să recunoască atunci când greșesc față de copiii lor, deoarece aceștia învață că nu poți avea întotdeauna dreptate. Acolo unde dreptatea este mereu de partea adultului, copilul sedimentează sentimentul că nu este înțeles și își caută dreptatea în grupul de prieteni, ceea ce duce cu timpul la îndepărtare, nesinceritate, la frustrări și alte comportamente antisociale. La polul opus, acolo unde educația este permisivă, autoritatea părintească inexistentă, copilul dezvoltă o personalitate care cu greu se va integra în alte grupuri sociale, dar și o percepție greșită față de orice aspect al vieții sau al regulilor din mediul înconjurător. Autoritatea părintească reală nu se întemeiază pe frică, ci pe respectul obținut de ambii părinți prin admirația copilului față de aptitudinile părinților, prin stabilirea unor trăsături trainice, deschise, prin respectul reciproc. Această autoritate nu-i furnizează copilului doar jaloanele dezvoltării, ci îi dă stabilitate, siguranță. Ea nu se realizează pe bază de rețete, ci se câștigă într-un termen îndelungat. Afecțiunea este una dintre condițiile obligatorii. Părinții reprezintă cei dintâi profesori care asigură, prin atitudinea lor față de copii și prin puterea exemplului, o adaptare eficientă sau deficitară la mediul școlar. Școala nu e un spectacol pe care îl vizionăm, ci un mediu în care se respectă reguli și se realizează educația prin formarea de competențe. Autoritatea părintească își poate propune drept țel fundamental formarea unui tânăr capabil de autocontrol. Orice părinte trebuie să depună mereu un efort de pregătire în vederea înțelegerii proceselor ce se produc, pe drumul creșterii, în sufletul și comportamentul copilului. Dobândirea autorității părintești ține, în primul rând, de capacitatea părinților de a fi consecvenți, de a nu ceda cu una – cu două, de a gestiona permisivitatea, dar și de autocontrol. Un copil care crede că totul i se cuvine pentru că e copil sau pentru că e iubit, ajunge impulsiv, agitat, dezordonat, furios. Neascultarea de acasă, din zona familială, se va muta pe un plan infinit mai larg, mai cuprinzător, al existenței în societate.
