Mihai-Răzvan Ungureanu (fost Prim-Ministru al României) – Interviu de arhivă, martie 2014

Material din arhiva noastră, depus, conform legii, la Depozitul Legal al Bibliotecii Naționale a României (2014, publicație periodică pe suport hârtie tipărită), preluat on-line și de revista AGERO-STUTTGART.

Dreptul de a aproba copierea articolelor prezentate în revista AGERO aparţine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea) care trebuie contactaţi şi informaţi în timp util. Orice preluare de texte din revista AGERO (presă, televiziune, radio, net) fără aprobarea autorilor și precizarea sursei *Agero intră sub incidența legii dreptului de autor, fiind considerată furt intelectual și va fi urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie să indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală.

From:

http://www.mrusenator.ro/wp-content/uploads/2014/05/Interviu-MRU.pdf

&

http://www.mrusenator.ro/interviu-acordat-publicatiei-oficial-journal-of-the-academy-of-international-interferences/

&

http://www.mrusenator.ro/category/mru-pentru-romania/page/5/

Interviu despre criza din Ucraina şi alte aspecte ale relaţiilor internaţionale cu fostul prim-ministru al României Mihai-Răzvan Ungureanu (Preluare din Nr.3 al revistei internaţionale de culturologie istorică şi psihologie politică “Războaie, lideri şi criminalitate transfrontalieră” ISSN 2344-276X)

  1. Domnule preşedinte Mihai Răzvan Ungureanu, afirmaţi într-un interviu şi în calitate de fost şef al S.I.E.(Serviciul de Informaţii Externe):”Aviz demnitarilor români care vorbesc mult la telefon chestiuni de stat.” O posibilă neglijenţă de acest gen ar putea degenera într-un conflict diplomatic sau ar putea pune în pericol siguranţa statului român?

Nu excludem posibilitatea ca o conversație, care implică chestiuni sensibile pentru statul român, să genereze într-un conflict diplomatic – este și motivul pentru care, probabil, s-a dorit interceptarea. Un conflict diplomatic poate duce la rândul lui la o situație în care siguranța statului român să fie pusă în pericol, orice discuție care privește chestiunile strategice ale României nu trebuie sub nicio formă să facă obiectul unei discuții la telefon dacă nu sunt luate toate măsurile de securitate necesare.

  1. Aţi afirmat că ministrul de externe al Lituaniei a fost la Kiev pentru a lua pulsul mişcărilor de opoziţie după fuga lui Ianukovici. Deşi în afara celor două partide pro-europene a existat şi o mişcare extremistă (partidul “Svoboda”, condus de Oleh Tiahnibok), s-a observat lipsa unei opoziţii unite. A fost considerată o greşeală aducerea Iuliei Timoşenko în piaţă, iar societatea civilă nu dădea credit “noilor pârghii de putere instalate la Kiev”. De curând extremistul Tiahnibok a considerat o umilinţă pentru ucraineni faptul că din luna mai 2014 cetăţenii Republicii Moldova vor putea călători fără vize în Uniunea Europeană. N-ar trebui organismele de la Bruxelles, care vor să invite Ucraina să se alăture « familiei europene », să fie mai precaute cu o ţară în care există partide extremiste, antisemite, antiromâneşti şi, până la urmă, antieuropene ?

Vedem partide extremiste, inclusiv la putere, în țări membre UE. Extremismul în Europa este la cote alarmante. Nu în zadar au loc ample dezbateri pe această temă, inclusiv la nivel UE. Orice mișcare extremistă îngrijorează, cu atât mai mult cu cât ea poate avea o influență negativă semnificativă asupra aderării Ucrainei la UE. Din punctul meu de vedere, grupările care recurg la valori extremiste, antisemite și xenofobe ar trebui interzise. Situația devine complicată în momentul în care avem de-a face cu partide politice, legitimate prin votul popular. Este nevoie de o dezbatere mult mai profundă, trebuie găsită și combătută sursa care generează astfel de valori false în Europa.

  1. Într-un interviu consideraţi că există deja nişte consecinţe economice ale agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei:”grivna e oricum o monedă prăbuşită şi în plină inflaţie”. Într-o situaţie ca aceasta, dezastruoasă financiar, de ce-ar vrea Uniunea Europeană să-şi lege de gât un bolovan, precum Ucraina?

Perspectiva Ucrainei stă în reușita aderării acesteia la UE. Ucraina a fost lăsată prea mult timp pradă Rusiei, aici a jucat un rol semnificativ clasa politică ucraineană. Prăbușirea economică a acestei țări are ca sursă dependența Ucrainei de Federația Rusă. Ucraina nu va putea răzbi în această conjunctură dacă UE nu-și intensifică ajutorul. FMI se angajează să ofere Ucrainei un ajutor în valoare de 18 miliarde de dolari, pe lângă sprijinul financiar acordat de UE. Apartenența la comunitatea europeană devine garantul democrației statului ucrainean, iar noile forțe politice, care vor răspunde în fața cetățenilor în data de 25 mai, se angajează să lupte pentru parcursul european al țării. Este o șansă unică a Ucrainei la dezvoltare și independență economică.

  1. Jurnalistul Valentin Naumescu spunea de curând că “Ucraina, în formatul ei teritorial actual, nu are nici o şansă să adere la U.E. sau NATO, indiferent de entuziasmul discursului noilor lideri de la Kiev.” N-ar trebui Bruxelles-ul să se gândească de zece ori înainte de a invita Kievul să i se alăture, Ucraina fiind singura ţară din spaţiul european unde există un întreg memorial al ziariştilor presei de opoziţie, ucişi cu bestialitate de oamenii puterii (a se vedea cazul celebru al jurnalistului de origine gruzină Gongadze, a cărui văduvă este acum refugiat politic în S.U.A., acuzat de complot fiind chiar fostul preşedinte Leonid Kucima!…)? Există zeci de ziarişti omorâţi, ca în Ucraina, în ţări precum Cehia, Slovacia, Polonia sau România, în ultima perioadă ?

Aderarea nu este posibilă de azi pe mâine, iar clasa politică din Ucraina trebuie mai întâi să facă dovada unor schimbări fundamentale în regimul politic. Un prim pas este Acordul de Asociere dintre UE și Ucraina, care a fost parafat în data de 21 martie anul acesta, împreună cu un acord de liber schimb. Acordul de Asociere devine așadar un factor de presiune asupra noilor lideri de la Kiev, care vor fi constrânși să se mobilizeze și să lupte, pas cu pas, pentru o Ucraină democratică și pregătită să adere, cu toate criteriile respectate, la comunitatea țărilor membre UE. Nu li se va permite să mai dea greș.

  1. Consideraţi că un posibil succes în procesul readucerii pe tapet a contencioaselor noastre bilaterale cu Ucraina ar putea apropia două ţări vecine într-un context litigios cu răni mai adânci şi mai dureroase decât entuziasmul invitării Ucrainei în familia europeană?

România a fost primul stat care a recunoscut independența Ucrainei după destrămarea URSS-ului. Raporturile dintre România și țara vecină sunt mult mai profunde decât par. Avem interese economice de ambele părți, iar interesul României pentru Ucraina crește cu atât mai mult cu cât pe teritoriul statului vecin avem comunități de români. Există dorință de cooperare de ambele părți care nu se oprește la problemele litigioase existente, de-a lungul timpului, între România și Ucraina. Delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră au fost soluționate la Curtea de la Haga și nu văd de ce și celelalte contencioase, privind construirea Canalului Bâstroe sau delimitarea finală a platoului continental al Insulei Şerpilor, să nu își găsească o rezolvare corectă într-un proces echitabil internațional. Mă îngrijorează, însă, tăcerea pe care o adoptă factorii politici de decizie din România cu privire la soarta comunităților de români din Bucovina și Transcarpatia.

  1. Partidul “Forţa Civică”, al cărui preşedinte sunteţi, a fost singura formaţiune politică dintre partidele parlamentare, după spusele dvs., “care a semnalat nevoia de reacţie promptă a României în situaţia ucraineană din momentul în care Euro-Maidanul a devenit locul unor confruntări violente”, în contextul în care la noi în ţară forţele politice erau (şi sunt şi acum) angajate în lupta pentru putere: ”Este trist să constaţi, aţi mai afirmat, că factorul politic intern” consumă mai multă energie “micului circ local decât caselor care ard în jurul nostru şi ale căror scântei pot oricând să ne aprindă acoperişul.” N-ar trebui, în această situaţie, ca Partidul “Forţa Civică” să se implice mai mult în analiza şi prezentarea unor aspecte de relaţii internaţionale către românul de rând care, debusolat fiind (şi chiar dezinteresat de această problemă stringentă, care i-ar putea afecta traiul zilei de mâine în cazul unui conflict militar!..), nu ştie cine i-ar putea apăra interesele pe termen mediu şi lung, punându-şi iar, ca în Caragiale, întrebarea:”Eu cu cine votez?…”

FORȚA CIVICĂ a fost foarte vocală pe subiectele Ucraina, Crimeea și Republica Moldova. România este un stat puternic în regiune, ar trebui să aibă un cuvânt important de spus asupra evoluțiilor din vecinătatea Uniunii Europene. Din nefericire, actuala clasă politică, în principal cea aflată astăzi la putere, nu are pregătirea, viziunea și cultura consecințelor în astfel de conflicte regionale și diplomatice. Cei care formulează politica externă trebuie să înțeleagă că doar prin respectarea cu intransigență a normelor și valorilor, pe care ni le-am asumat ca națiune și ca stat membru UE și NATO, putem să ne facem ascultați în mediul internațional. Actuala clasă politică trebuie să înțeleagă că, ignorând conflictul din Ucraina și concentrându-se în schimb pe chestiuni interne absolut jenante în comparație cu situația de la est de Prut, alege să promoveze o altă agendă decât cea dictată de interesul național. FORȚA CIVICĂ și-a arogat datoria de a-i menține pe români informați, de a explica necesitatea ca România, stat aflat la granița de est a UE, să se implice activ și urgent în soluționarea conflictului din Ucraina.

  1. Se pare că dați dovadă de vizionarism în problema organismelor internaţionale fragile şi incapabile să pună piciorul în prag împotriva unui stat agresor:”Pe lângă faptul că Rusia a invadat Ucraina, afirmaţi nu de mult, sunt două probleme mari pe care nu le-a rezolvat încă nimeni. În primul rând, că O.N.U. n-a reuşit să se reformeze (Consiliul de Securitate este blocat în continuu pe seama veto-ului rusesc, ceea ce face improbabilă o rezoluţie a O.N.U.), şi doi: faptul că aranjamentele regionale de securitate”(gen O.S.C.E.) “se dovedesc fragile şi de viaţă scurtă.” Această viziune se aplică şi în cazul invadării Irakului de către Statele Unite în 2003?

În Consiliul de Securitate al ONU nu s-a putut ajunge la un punct comun în cazul Ucrainei. Consider că este nevoie de o schimbare urgentă de strategie, organizațiile regionale și continentale de securitate vor trebui să demonstreze din nou că se pot adapta noilor amenințări. Situația este asemănătoare cu cea din 2003 într-o anumită măsură. Am avut și atunci un schimb de opinii divergente în Consiliul de Securitate. În ceea ce privește Ucraina, va fi mai greu de inițiat un conflict militar de proporții, pentru că nimeni din comunitatea euro-atlantică nu și-l mai dorește. Sunt totodată de părere că NATO rămâne unica opțiune pentru asigurarea securității și  stabilității internaționale.

  1. În volumul din 2009 “Lideri şi contexte. Relaţiile româno-azere(1992-2008)”, îmi exprimam clar reticenţa vizavi de finalizarea proiectului energetic Nabucco, de aceea m-a bucurat să aud declaraţia dvs. despre ,,modul în care a fost scos, absolut jenant, în afara preocupărilor Uniunii Europene, proiectul Nabucco.” Pe 26 iunie 2013 posturile de televiziune române anunţau oficial că proiectul Nabucco a picat. Pentru că nu se dorea recunoaşterea faptului că în 2009 au existat afirmaţii precum cele din volumul mai sus amintit, s-a solicitat retragerea cărţii din librărie şi arderea tirajului rămas… Se reedita astfel o pagină de sorginte antisemită, pentru că, oricum, între 1933 şi 2013 n-a trecut nici măcar un secol… Veţi continua şi în perioada următoare să avertizaţi guvernele europene că avem de-a face, cum spuneţi dvs., cu “o Rusie care se înstăpâneşte pe teritoriile U.R.S.S. din nordul Mării Negre” ?

Voi continua atât timp cât acest proces ilegal de extindere nu va conteni. Situația din Crimeea a fost o reîntoarcere la perioada de la sfârșitul anilor ’40, începutul Războiului Rece, regim care a provocat moartea a milioane de oameni. Federația Rusă provoacă conflicte, iar tragedia face că se întâmplă chiar la granița cu țara noastră. Susțin măsurile economice dure împotriva Rusiei, iar în calitate de membri responsabili ai NATO este de datoria noastră să contribuim la activele de securitate regionale.

  1. Vă consideraţi acel Lider Providenţial pe care îl aşteptă românii de prea multă vreme ?…

Românii își doresc un președinte cu o personalitate politică puternică și bine definită, care să lupte în continuare pentru democrație, justiție independentă, pentru statul de drept. Își doresc un președinte pe care să-l recomande viziunea pro-europeană, diplomația, un președinte care să reprezinte demn și cinstit România peste granițe. Românii vor un președinte cu o biografie excepțională, care să-i legitimeze prezența în cea mai înaltă funcție a statului român. Nu în ultimul rând, vor un președinte care să plaseze interesele României cu mult deasupra intereselor personale sau de partid.

  1. Sunt previzibile rezultatele de la următoarele alegeri parlamentare şi prezidenţiale sau totul este posibil în urma votului electoratului român ?

Sunt convins că vom avea surprize plăcute și la alegerile parlamentare, și la cele prezidențiale. Trăiesc cu speranța că anul acesta se va produce schimbarea mult așteptată.

Interviu realizat de Paul Polidor (politolog)

martie-aprilie 2014, București

#############################################

 

 

Pin It on Pinterest