Happy Birthday to Professor D.Copilu-Copillin, member of ,,Paul Polidor Academy” since 2016!

Membri ai ,,Academy of International Interferences Paul Polidor” la aniversare: 89 de pre-primăveri împlinește azi, 17 febr.2020, eminescologul prof.univ.dr. DUMITRU COPILU-COPILLIN: La mulți ani ! Preluare ,,Decalog” din Statele Unite ale Americii – Revista ,,Clipa”:

http://www.clipa.com/a16929-DECALOGUL-lui-DUMITRU-COPILU-COPILLIN-85-de-ani-de-viata-17-febr-2016.aspx

CLIPA, cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite in circulatie. CLIPA, revista independenta de informatie
socio-politica si cultura, editata saptamanal in Statele Unite ale Americii

DECALOGUL lui DUMITRU COPILU-COPILLIN, 85 de ani de viata (17 febr.2016)

***************************************************************************************

Paul Polidor: Interviu la aniversare cu profesorul
si omul de cultura, eminescologul
Interviul este acordat in exclusivitate pentru cititorii publicatiei

„PERSONALITATI IN ARIA INTERFERENTELOR INTERNATIONALE” (Nr.13 / ian.-feb. 2016).

  1. P.P.:   Stimate   domnule   profesor DUMITRU COPILU-COPILLIN, cum considerati initiativa publicatiilor Fundatiei   „Paul Polidor” pentru UNESCO de a va promova ideile si conceptia despre cultura si despre lumea in care traim, intr-un moment istoric in care Romania retraieste noi sperante in pastrarea si consolidarea identitatii neamului romanesc prin cultura, iar dumneavoastra, in opinia mea, parca incepeti o noua tinerete spirituala la implinirea frumoasei varste de 85 de ani  ?

    1.D.C.-C.: Raspunsul partial il gasiti in cartea mea, ”O viata de dascal…” (2011), in care constat ca in foarte mica masura se cunosc ”infaptuirile apartinand unor personalitati creatoare de bunuri spirituale si materiale, in conditiile in care nu exista in prezent un sistem national de evidenta, estimare, incurajare, evaluare, recompensa, ierarhizare si, mai ales, de valorificare publica a realizarilor cultural-stiintifice de nivel institutional, local, national sau international. Asemenea valori (fapte de viata, descoperiri, lucrari de inalta tinuta si profunda semnificatie, destinate uzului public) adesea se pierd, se ignora, sunt date uitarii, deci ele nu exista. Interesul pentru un model de publicatie, care sa incurajeze si sa promoveze „meritocratia” – pe parcursul elaborarii lucrarii noastre avand acest obiectiv – a fost incurajat de omul de stiinta, acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, care a si semnat prefata”. In acest sens, ”initiativa” publicatiei Dv. o consider merituoasa, cu sugestia ca infaptuirile ”personalitatilor marcante ale vietii culturale romanesti”, pe care le promovati in virtutea valorii lor sa prezinte un interes general, adica sa corespunda preponderent obiectivului publicatiei Dv., – „PERSONALITATI IN ARIA INTERFERENTELOR CULTURALE INTERNATIONALE”. In acest inteles, ati putea promova in continuare rezultatele obtinute de personalitati notorii, care cred ca ar raspunde initiativei Dv. – ca sa ma limitez la tema de care ma ocup acum, Eminescu, valoarea nationala de dimensiune universala, simbolul spiritualitatii neamului romanesc – am in vedere pe cel mai mare eminescolog in viata si presedintele ultimelor congrese mondiale ale eminescologilor, Acad. Mihai Cimpoi, pe care am inteles ca il cunoasteti, de asemenea pe o alta personalitate cunoscuta in aceleasi imprejurari la Chisinau, un impatimit de Eminescu, acad. Nicolae Breban sau pe Victor Craciun, presedintele ligii culturale a romanilor de pretutindeni, un excelent ambasador in tara si in lume al lui Eminescu prin lucrari si actiuni de promovare, la fel pe reprezentantii Institutului Cultural Roman din Bucuresti si filialele lor din  alte tari etc., ale caror raspunsuri la intrebarile din interviul Dv. ”standard” ar ridica si mai mult nivelul prestigioasei publicatii pe care o realizati.                                                                                                                                                                                                                            2. P.P.: Pe  Academicianul Mihai Cimpoi l-am cunoscut in  anul 2005, pe 10 decembrie, cand am fost invitat de scriitoarea Aura Christi sa sustin un recital de  poezie cantata, alaturi de scriitorii Nicolae Breban si Ion Ianosi la Filarmonica de Stat a Republicii Moldova. Observ ca drumurile noastre s-au intersectat cu omul de cultura basarabean, acum prefatator al volumului dvs., din serialul „Eminescu Universalul”, unde cu intuitia sa debordanta afirma: ”Meritul fundamental al profesorului Dumitru Copilu-Copillin este acela de a ne da o lucrare [aparent] bibliografica, in care identifica, prelucreaza si evalueaza cu metode si intr-o viziune moderna sursele eminesciene./…/ Sunt de remarcat acribia, eruditia, placerea intelectuala de ,,a naviga” pe internet, dar si de a merge direct la surse (dictionare, volume de traduceri, monografii, proiecte, comunicate, actiuni  publice etc.). Profesorul-cercetator nu-si ascunde bucuria cand gaseste aprecieri superlative, comentand cu insufletire si exaltare (e un mod de a sfida detractorii) si depasind astfel ariditatea expunerii statistice” [inducand convingerea finala despre carte:] ”Sub ochii nostri se ridica piramidal un Eminescu, al carui valoare universala e absolut indiscutabila, comparabila cu cea a tuturor poetilor reprezentativi ai lumii”. Cum ati reusit sa transformati ariditatea posibila a unui studiu documentar intr-o placere a lecturii, bogata informational, atractiva prin noutate, metoda si viziune, prin actualitatea verbului eminescian ?

    2.D.C.-C.: Imi cer permisiunea de a completa punctual raspunsul, sugerat chiar de Dv.:
    a. noutatea unor aspecte de viata ca suport biografic al operei: adolescentul licean de 16-17 ani, proaspatul debutant in poezie, in pribegiile sale prin toate provinciile romanesti pentru a cunoaste tara, dorind sa treaca din Transilvania vasala Austro-Ungariei spre Romania libera, in toamna-iarna-primavara si o parte a verii anilor 1866-1867, a disparut de sub ochii biografilor, in Muntii Cindrel din Carpatii Meridionali de granita (George Calinescu  insusi sustinea,- : ”eclipsa de un an ascunde privirilor noastre o parte din traiectoria vietii…in ciuda «datelor enigmatice», care se pot spulbera sau intari la orice noua descoperire”, – schimband astfel viziunea noastra despre Eminescu). Dupa 150 de ani, acum facem publice probabil doar o parte din datele ”enigmatice” existente, prin aceasta deschizand o noua perspectiva de investigare in eminescologie. Despre ce ”date enigmatice” vorbim?. In acea perioada a avut loc un eveniment – de altfel firesc in viata marilor genii ale omenirii, inaintea unor descoperiri, inventii, creatii de exceptie – evenimentul Revelatiei (comuniunea cu divinitatea), care i-a imprimat lui Eminescu un potential uman si creator supradimensional (pe de o parte, ca efect poetul adolescent scrie peste 3000 de versuri, multe bijuterii lirice si grandioasele poeme, Memento mori, Povestea magului calator in stele, Muresanu-varianta etc., voit sau nevoit ascunse de ochii lumii, deci toate postume, iar pe de alta, debutul fulminant ca ziarist, care i-a adus primul proces [”delict de presa”], la Pesta-Austro-Ungaria, prevestindu-i destinul de politician militant pentru cauza nationala pana la sacrificiul de martiriu, la Bucuresti-Romania);
    b. prezentarea momentului istoric al dezlegarii misterului bolii si mortii – dupa 137 de ani – oficial, sub auspiciile Academiei Romane,- dovada: diagnosticul si tratamentul au fost gresite;
    c.  viziunea, in aflarea adevarului despre viata si activitatea lui Eminescu, accentul sa fie pus nu atat pe analiza evenimebtelor, ci pe cauze si efecte, iar in ce priveste opera, promovarea perspectivei universaliste asupra  mostenirii culturale a lui Mihai Eminescu, opera eminesciana reprezentand o valoare nationala de dimensiune universala;
    d. metoda demonstratiei, in cazul de fata realizata si cu concursul unor notorietati in domeniu (una dintre ele semneaza postfata), in principal prin decriptarea scrierilor incifrate, legate de momentul Revelatiei (evidenta pare fireasca,- scrieri fundamentale precum Biblia, Paracelsius, Guliver s.a.m.d pot fi intelese numai decriptate; este promitatoare in acest in?eles contributia generalului criptolog Ilie Torsan, care ”a spart codul eminescian”, in doua volume deja publicate, urmand – la solicitarea noastra – sa decripteze si grandioasele poeme ”Memento mori” si ”Povestea magului calator in stele”, scrise ascuns de ochii lumii ?i legate de evenimentul ”Revelatiei” din 1867);
    e.   actualitatea operei eminesciene – cunoscute pana acum – aproape 700 de scrieri literare si aproape 1900 de articole, toate de rezonanta, nationala si internationala; variantele in limbi straine pot fi evaluate obiectiv, in raport cu valoarea originalului, cu metode cantitative-matematice de aproximare a calita?ii, ”mai aproape” sau ”mai departe”  de original.

    3. P.P.:   Cine priveste cu atentie datele de la inceputul biografiei Dv. observa ca trecerile  de la o ocupatie la alta sunt pe cat de abrupte, pe atat de neasteptate, chiar nefiresti, frizand nonconformismul. Considerati ca se reacrediteaza vechea idee, conform careia in bastonul fiecarui soldat sta bastonul de maresal? Ca sa ma justific, voi cita – din editia III a volumului Dv. publicat in noiembrie 2015, “Eminescu Universalul. Eminescu in Circuitul universal…” – paginile 270-273, cu care se incheie volumul, un fel de ”Carte de vizita”, intitulata ”CINE ESTE DUMITRU COPILU-COPILLIN”: ”Nascut la 17 februarie 1931, in satul Sutu din actualul judet Cluj, provine dintr-o familie de tarani nevoiasi, al cincilea fiu al lui Mitru si Veronica Copil”. [iar dupa mai bine de patru decenii] Doctor in stiinte filologice cu o lucrare privind relatiile interliterare europene – o abordare cibernetica, sustinuta in 1988 la Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti, de asemenea Deputy Director General (”Director General Adjunct pentru Europa din partea Romaniei”, cu dreptul de a folosi ”dr” – doctor in stiinte alaturi de ”DDG”) al IBC-International Biographical Centre, Cambridge University, London, England, acordat la Congresul International de Stiinte, Arte si Comunicatii, Hawaii, SUA, iunie 2005.
    Experienta de viata parcursa a fost una severa, incepand de la varsta de 14-15 ani, angajat ca muncitor necalificat, agricol in sat si apoi industrial la uzinele Malaxa-Brasov, iar dupa [absolvirea facultatii, ”Cum laude”] in 1957 lucrator [necalificat] la AGERPRES, [ulterior] asistent social, redactor si consilier editorial, ziarist, redactor sef, documentarist la o biblioteca universitara, indeplinind functii de executie elementare si pana la cele de conducere la [CIDI] Centrul national de Informare Documentara al Invatamantului, de aici promovat la compartimentul de sinteze al ministrului invatamantului” [Mircea Malita].

    3.D.C.-C.: Toate acestea nu seamana cu bravura purtatorilor bastonului de maresal, cu care acesta omoara ca sa nu fie omorat. In cazul de fata e vorba de aspiratia de a trai cu sperante si impliniri: constientizandu-mi talantul omului ”sub vremi”, din fire discret, am preferat sa stau in ”banca din fundul clasei”, pe pozitia de observator si cronicar obiectiv, dar un vulcan elevat in infaptuiri, meticulos in sistematizarea datelor si in randuiala cuvintelor celor mai potrivite, – ”prelucrand si evaluand cu metode in viziune moderna” (cit. M. Cimpoi), altfel spus, mi-am pregatit cu migala varsta ”marilor sinteze” – concluzii de o viata – cele mai reprezentative fiind  publicate insa numai dupa bilantul care aduna la un loc cele 80 de preprimaveri.

    4. P.P.: Ati activat peste o jumatate de secol in institutii de invatamant si cercetare stiintifica, ati scris studii in domeniile Educatie (peste 300, in principal de management educational) si de Literatura (peste 150, in principal despre Eminescu) etc., ati  predat cursuri de pregatire initiala pentru studenti si masteranzi si de perfectionare pentru directori si inspectori scolari, pentru educatoare, invatatori, profesori de gimnaziu si liceu, asistenti, lectori, sefi de lucrari, conferentiari universitari, chiar pentru ingineri, ofiteri etc. atat in Romania, cat si in Republica Moldova. De ce, dupa atatea stadii de pregatire in sistemul de formare continua a cadrelor didactice din Romania, situatia din invatamantul cu predare in limba romana este criticabila pe toate palierele? Am cazuri concrete, sute de cadre didactice au trimis lucrari pentru publicare la editura noastra pe parcursul ultimilor 20 de ani si multi dintre autori, in principal cadre didactice din invatamantul preuniversitar, scriu romaneste ,,dupa ureche”, facand  greseli gramaticale in texte care ar fi trebuit sa aiba o tinuta intelectuala cultivata, coerenta si o structurare ideatica logica. Ce credeti ca s-a intamplat cu invatamantul nostru actual, de ce conform sistemului ,,Bologna”, criticat inclusiv de profesori universitari, precum istoricul Adrian Cioroianu (detin dovada filmata !), scoate pe banda rulanta educatoare, care acum isi zic, ,,profesor  invatamant  preprimar”,  dar  nu  sunt in stare (atentie: nu generalizez !) sa elaboreze un text propriu coerent, nu stiu sa lucreze pe calculator sau sa vorbeasca bine o limba straina, in schimb sunt primele la rezervarile unor vacante de lux in tot felul de insule exotice. Continuand ideea precedenta, ca om care ati facut parte din structurile de executie si de conducere ale invatamantului romanesc, cum vedeti predispozitia de deprofesionalizare si  politizare a educatiei din ultimii ani? Stiti ca sindicatele din invatamant nu au organizat nici o manifestare de protest serioasa in ultimul sfert de secol? Precizez ca acest interviu va fi citit on-line si de diaspora romaneasca…

    4.D.C.-C.: Mai intai, in Romania exista foarte multi elevi, studenti si cadre didactice cu o pregatire exceptionala, compatibili cu cei mai buni pe plan international, iar fenomenul ”politizarii” (numirea in functii de conducere scolara) ca si a diplomelor cumparate ”pe banda rulanta”, as adauga abandonul scolar sau mentalitatea prioritizarii banului ca scop in viata. Toate acestea, insa, reprezinta o stare de lucruri caracteristica tuturor sistemelor post ”revolutionare” din tarile central ?i est europene, foste socialiste. Pregatirea scolar/profesionala si obtinerea diplomelor de categoria numita ”analfabeti intelectuali” tine, insa, si de profilul individual al celor care pregatesc/perfectioneaza pe altii. De ce nu-l intrebati pe profesorul universitar Adrian Cioroianu,- Domnia sa cum a procedat la catedra ca sa ajunga la o asemenea concluzie? In ce ma priveste, asa cum am invatat acasa, la facultatea care m-a format ca dascal si din propria experienta, eu nu am acceptat macar ideea, necum  acordarea de note si diplome fara merit, conditia era prezenta activa in activitatea de formare initiala sau continua si, in general, o pregatire corespunzatoare nivelului standard. In acest sens, eu am inteles sa predau lectii/cursuri, – adica nu conform paradigmei traditionaliste bazate pe memorie reproductiva, ci conform paradigmei moderne bazata pe formarea creativ-productiva, care pregateste educabilul pentru o viata postscolara activa, prin lectii/cursuri sistematic aplicative, care sa conduca in timpul anilor de studii la formarea de capacitati (in termeni de priceperi, abilitati, prin exercitii aplicative sistematice, formand o conduita si atitudini pozitive) si deprinderi (de realizare a ceva concret si social util pe baza cunostintelor acumulate si a capacitatilor dobandite: confectionare, construire, compunere creativa s. a.), in final manifestate in plan social prin competente sustenabile si comportamente pozitive, acestea reprezentand ”cartea de vizita” a profesorului, a scolii, a sistemului de invatamant. Principiul ”concluziei de o viata” l-am probat pe variante, apoi sintetizate in cartea ”O viata de  dascal…” (2011,- intre altele, in capitolul despre algoritmul legic privind ”Formarea competentelor scolare la lectie si profesionale/manageriale la curs in contextul asigurarii calitatii in educatie”, tema supusa dezbaterii la zeci de reuniuni stiintifice, rezultatele fiind apoi valorificate la lectie/curs, precum si in numeroase publicatii periodice sau volume colective, in Romania si R. Moldova). Aplicabil la orice disciplina scolara de orice nivel, acest tip de formare e dovedit ca posibil, atractiv si oportun pe baza unor proiecte didactice (obiective-continuturi-evaluare), parcurgand patru etape taxonomice/niveluri de performanta, in 12 pasi. Rezultatele au fost apreciate public/institutional mai putin in tara. In compensatie, insa, organisme internationale, precum International Biographical Center Cambridge University, in cunostinta de cauza (cf. ”Ecouri”, in carte, p.111-160) evaluand rezultatele obtinute timp de peste un deceniu, in activitatile corespunzatoare din Romania si din Republica Moldova, le evalueaza drept ”Contributii la dezvoltarea invatamantului contemporan”, si le men?ioneaza intr-un Comunicat de presa, sub semnatura Directorului General P. Law, adresat mass-mediei internationale si institutiilor cu care am colaborat si continui sa colaborez (Romania,- intre altele, Colegiul National ”Mihai Viteazul” Turda-absolvit, Universitatea Bucuresti, Universitatea Ecologica Bucuresti, Universitatea din Oradea si Casa Corpului Didactic Ilfov-cursuri predate, ”Scoala pilot” Bezdead de Dambovita-experimentare programe si manuale scolare; R. Moldova,- Institutul de Stiinte ale Educatiei, Universitatea ”Ion Creanga” din Chisinau, Universitatea ”Alecu Russo” din Balti, scoli-cursuri/lectii predate, urmare,- 4 reviste de profil publicand interviuri (ex.: ”Univers didactic”, – ”O personalitate didactica si stiintifica complexa de nivel international”, semneaza  directorul CCD Ilfov).

    5. P.P.: Continuand ideea precedenta, ca om care ati facut parte si din structurile de   conducere  ale invatamantului romanesc, cum vedeti excesiva politizare a educatiei din ultimii ani?

    5.D.C.-C.: Continuand raspunsul precedent, atentionez ca eu nu am veleitati ori predispozitii de analist sau propagandist public ori de lider sindical, dar sunt la curent cu contextul social-politic in care traiesc ?i lucrez ; ma feresc, insa, de capcanele politicianiste, dar ma las poate prea usor coplesit de meandrele vietii active in care, adevarat, calauzit de gandirea pozitiva, ma straduiesc sa promovez cu rigoare profesionala si responsabilitate, in viata cea de toate zilele, infaptuirile calauzite de gandul ca bun ziditor, nazuind spre aspiratii umane nobile, ca dascal urmarind obiectivele politicii militante ale idealului educational, iar ca literat militand pentru descoperirea si promovarea valorilor produse de marile minti ale omenirii.

    6. P.P.: Sunteti, in opinia mea, o personalitate cu preocupari in aria interferentelor culturale, fiind activ de-a lungul timpului in domenii precum pedagogia comparata, literatura comparata, informatica  documentara. Intr-un context, Dv. considerati ca aceste ocupatii v-au intarit puterea sa rezistati provocarilor, sa nazuiti in spre mai bine, sa realizati practic proiecte indraznete, “in pofida obtuzitatii unor mentalitati” intalnite pe parcursul evolutiei profesionale. La ce va refereati concret cand mentionati sintagma “obtuzitatea unor mentalitati”?

    6.D.C.-C.: Principalele domenii in cariera profesionala au fost sa fie pedagogia comparata, –  din experienta altor tari am preluat intr-o forma adaptata ceea ce era actual si oportun pentru realitatile romanesti din epoca, – ex. ”integrarea invatamantului cu cercetarea si practica sociala” realizata cu succes in alte tari (”structura constructiva” a unui complex scolar multifunctional, ca tema de cercetare experimentata doi ani in judetul Alba, a fost inregistrata ca inventie la OSIM, iar ca obiectiv functional a fost preluata si adaptata – evident, paradoxal, nu la noi, ci – in Polonia sau – cf Google – a reprezentat una  din cele doua teme de dezbatere la o conferinta a ministrilor din tarile africane); literatura comparata, – am demonstrat viabilitatea procesului de universalizare a lui Eminescu; informatica documentara, – am elaborat modele, gen baza de date tip MID-microsisteme de informare documentara s.a. In ceea ce priveste sintagma mentionata de Dv., “obtuzitatea unor mentalitati” in parcursul meu profesional, acum nu gasesc explicatii, in limbajul stiintific al bunului simt.

    7. P.P.: Ati primit diploma „Deputy Director General” al „IBC-International   Biographical Center, Cambridge University, London, England” si ca suport o medalie de argint la Congresul International de Stiinte, Arte si Comunicatii, Hawaii, SUA, iunie 2005. Este o nominalizare extrem de interesanta pentru un literat, absolvent cu o jumatate de secol in urma al Universitatii „M. Lomonosov” din Moscova. Banuiesc, domnule profesor universitar Copilu-Copillin, ca nu vreti sa adoarma lumea citindu-ne interviul. Sa nu ma intelegeti gresit.  Stiu  cazuri, putine la numar, de intelectuali care n-au fost colaborationisti si s-au afirmat ca remarcabili profesionisti.

    7.D.C.-C.: Fiecare tara are experti intr-un domeniu sau altul referitor la o alta tara (SUA, Franta etc., care ii pretuiesc, ii protejeaza si sunt respectati). Eu am beneficiat de o pregatire in profil timp de 5 ani – ca la toate marile universitati din epoca – 2 ani pregatire generala, in didactica rusisticii literare si, din interes, 3 ani specializare in metodologia cercetarii stiintifice, pregatire finalizata cu o dubla licenta, de profesor si de cercetator stiintific.
    Pregatirea mea universitara, ?tiin?ifica ?i pedagogica fundamentala, care vizau viitoarea mea profesie, era atunci similara cu cea din marile universitati de traditie din alte tari. Tocmai de aceea au putut sa predea, concomitent, unii dintre profesorii cei mai buni audiati de mine, pe care dupa curs (din doua ore, ultimele 15 minute memorabile erau rezervate intrebarilor si raspunsurilor) ii conduceam respectuos, din sala de curs pana la masina care-i ducea pe unii chiar la aeroport pentru a pleca – adesea imediat dupa curs – sa predea la universitati din SUA, Anglia, Franta, Germania etc.
    La fel se proceda la ”Bolsoi Teatr”, spectatorii  asteptam insirati pe doua randuri, inainte de spectacol sau conduceam dupa spectacol, in tinuta lor de strada, legendarele personaje de pe scena: pe tenorul L mesev, pe balerinele Ulánova si Plisétkaia…
    Marea literatura clasica rusa (Puskin, Lermontov, Tolstoi, Dostoievski) sau premoderna (creatia din perioada de tinerete a lui Maiakovski) si arta rusa (Ceaikovski, Aivazovski), nu vorbesc de altii, dar in ce ma priveste, mi-au format gustul pentru marile valori ale omenirii (inclusiv Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, predati comparativ, acum ii abordez eu in compara?ie cu Eminescu). Datorita acestei viziuni universaliste induse am descoperit si apoi am evaluat poezia, proza si publicistica lui Eminescu: in ultimele mai bine de cinci decenii, de la debutul in eminescologie din 1964, am colectat, prelucrat si evaluat datele pentru sintezele din serialul ”Eminescu Universalul”. Un posibil efect s-a dovedit a fi – dupa aparitia ultimei editii III din noiembrie 2015, recompensa morala, atat la ”Serata Eminescu Jurnalistul”, organizata in 11 ianuarie 2016 la sala Institutului Cultural Roman de catre Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania, unde dupa expunerea solicitata, ”Eminescu jurnalistul international”, am primit distinctia ”Insemn de recunostinta”, cat si la  ”Manifestarea de omagiere a lui Eminescu” din 15 ianuarie 2016, la sala Parlamentului Romaniei, ”Diploma «Opera omnia»”, la implinirea varstei de 85 de ani, cu prilejul lansarii cartii ”Eminescu Universalul. Eminescu in circuitul universal…”

    Cu un deceniu in urma, functia IBC si Medalia de argint mi s-au acordat pentru ”contributiile” anterioare in ”Educatie si Literatura”. Si acum invit cititorii sa discearna asemanarea si deosebirea dintre cele doua universitati – din Moscova ?i Londra – malitios ”incriminate” in intrebarea adresata mie. Atentie, a nu se confunda marea literatura si arta  cu politica marilor puteri.

    8. P.P.: Copilaria Dv. seamana cu un roman de aventuri, iar viata cu o aventura intelectuala ca ”om al vremii sale”, cum va recomanda ultima coperta a cartii recente, ”O VIATA de dascal obisnuit TRAITA NEOBISNUIT”, impregnata de interferenta spiritului universal cu nobletea si patriotismul militant al ardeleanului  (inainte si dupa cel de-al doilea razboi mondial), cu dramele   personale,  sociale, cu truda salahorului pe pamantul putin fertil, dar roditor si pana la  cursurile  universitare si publicatiile multidisciplinare, cu abilitatea subtila de a nu fi un rasfatat al sistemelor socio-politice care au marcat trecutul s.a. Ce amintiri memorabile pastrati in sipetul sufletului, legate de intalnirile cu personalitati culturale, precum Tudor Arghezi, Yannis Ritsos, Grigore Vieru s.a. ?

    8. D.C-C. : Motivatia intrebarii Dv. este provocatoare si neobisnuita ca adevar observabil. In ce priveste aisbergurile literare din ultimele trei sferturi de veac, majoritatea topite in marea cea mare a vesniciei, am inca vie senzatia atingerii lor cu mana, evident mai ales pe cei din anii ’60, cu prilejul unei anchete literare internationale, organizata de mai tanarul universitar, din raspunsurile carora de profunda semnifica?ie am publicat in principalele periodice ale vremii. Intre acestia, ati ghicit, mai ales cei amintiti de Dv. m-au marcat.  Dar ”s.a.”, adica ceilalti*?

    * Dintr-o indatorire istoriografica si umana asteptata, din oglinda culturala a tumultului unei epocii, prezint doar o lista de nume:
    Romania, – poetii Tudor Arghezi, Nichita Stanescu, Ion Vinea, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Marcel Breslasu, Cicerone Theodorescu, Szemler Ferencz, A. M. Sperber, M. R. Paraschivescu, Maria Banus, Nina Casian, Eugen Boureanu, Eugen Frunza, Nicolae Tautu, A. E. Baconsky, Joszef Méliusz, Camil Baltazar, Alexandru Andritoiu, Toma George Maiorescu, Dan Desliu, Dumitru Corbea, Niculae Stoian, Gheorghe Tomozei; scriitori, oameni de cultura, arta si stiinta: Mihail Sadoveanu, Al. Rosetti, Perpessicius, Constantinescu-Iasi, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Lucia Sturdza-Bulandra, Ovidiu Badina, Matei Socor, Mihai Pop, Silvian Iosifescu, Mihai Novicov, Mendelsohn, Horia Deleanu, Julles Cazaban, Tiberiu Olah, George Balan, Sergiu Farcasan, Vl. Colin, Victor Vantu, Horia Popescu, Dinu Cernescu, Ion Cojar, A. Adania, Gheorghe Dinu, Al. Ciprian, Mihnea Gheorghiu, Mircea Angelescu, A. Amza, Elena Eftimiu, Emanuel Petrut, Ioan Grigorescu, Sasa Pana, C. Florian, Victor Kernbach, Dinu Negreanu, Ionel Cristea, Al. Popovici; pictori, sculptori, graficieni: Florica Cordescu, H. Maxy, Perahim, Iustin Nastase etc.
    Alte tari, – Italia – Salvadore Quasimodo (poet); Chile – Pablo Neruda (poet); Spania – Rafael Alberti si Maria Teresa-Leon (poeti); Grecia – Yannis Ritsos (poet si traducator); Turcia – Nazim Hikmet (poet si traducator); SUA – Roman Iakobson (om de stiinta); Belgia – Bodard (poet academician); Japonia – Yamakava (om de teatru); Sri Lanka – Gunawardena (om de teatru); Argentina – Manuel Serrano Perez (critic si istoric literar); Norvegia – Martin Nag (critic literar); Uruguay – Filipe Novoa (poet); Austria – Hugo Huppert (poet si traducator); Bielorusia – Petrus Brovka (poet); Bulgaria – Hristo Radevski (poet); Cehoslovacia – I. Ponican (poet); China – Cen Bei Cen (dramaturg); Cuba – E. Canizares (istoric literar); Germania –G. Schauman (critic literar); Polonia – E. Chaberski (om de teatru); R. Moldova – Emilian Bucov (poet); Rusia – Nikolai Tihonov (poet), Isidor Stok (dramaturg), V. Belii (compozitor), M. Petrov (istoric literar), Dmitri Blagoi (istoric literar acad.),; Ucraina – Maxim Rilski (poet).

    ARGHEZI
    Intre acestia, adevarat, ”Doi grei” m-au marcat: Arghezi, in biroul din casa de la Martisor,  dupa  interviul luat la o cafea prelungita, m-a convins ca la numele meu de Copil/Copilu – al ”Cui?” –  mai potrivit cu firea mea de ardelean, Copil-lin(istit), sa adaug ”Copillin”, aratand cu degetul spre numele meu, de pe autograful primit pe doua dintre  cartile lui: ”Versuri”, 1959,-  ”Unui coleg intru frumusete, al carui nume fraged si pur e Dumitru Copilu, dragostea unui autor”, ss si ”Cartea de jucarii”, 1958,- ”Confratelui Dumitru Copilu, simtita copilareste”, ss , ambele 17 iunie  1960. De atunci calauza mi-a fost si ”intuitia” lui Arghezi de a vedea valoarea unei traduceri dincolo de invelisul ei lingvistic (idee argumentata intr-o ”Tableta” fulminanta, scrisa in ”Contemporanul”, dupa convorbirea noastra), adevar dovedit stiintific recent prin acordarea Premiului Nobel pentru ”intuitie” ca functie a creierului.

    RITSOS
    Yannis Ritsos? (”Unul dintre cei mai mari poeti de azi din Grecia, alaturi de Kostis Palamas”, cit. Louis Aragon). Am fost desemnat sa fiu insotitorul lui in Bucuresti si in tara, cu prilejul lansarii unui volum de versuri proprii in 1962 si la primul simpozion international Eminescu, in 1964, la Bucuresti. Ca si in cazul lui Arghezi, autograful lui vorbeste de la sine: ”Poeme”, 1958,- ”Stima autorului pentru pasiunea pe care o dovedeste in promovarea marilor valori poetice ale lumii, cu deosebita cinste pentru mine”, ss (traducere din greaca).

    VIERU
    Grigore Vieru!, spune tot intr-un autograf si la un telefon: ”Linistea lacrimii”, 2006,-  ”Fratelui Dumitru Copilu, care prin dragostea si pretuirea sa pentru noi mi-a dat curaj si m-a intarit in preajma unei operatii pe cord. Cu dragoste si credinta in Izbanda Dreptatii Romanesti”, 14 ianuarie 2007. Am lacrimat la vestea ca operatia a reusit. Ultima intalnire,- in Chisinau, la pensiunea baiatului, alaturi de poetii Iulian Filip si Ion Hadarca, apoi la inimaginabila la propriu ”Casa Greierului”, pana-n miez de noapte. La ultimul telefon din 7 ianuarie 2009 se scuza, – ”Nu pot veni la 15 ianuarie in Bucuresti, ii cer iertare lui Badia Mihai [Eminescu], medicul/sotia imi interzice, cauza?, al doilea infarct”, apoi…pe 15 ianuarie (cine l-a ”convins”!?? sa plece la drum fara intoarcere), in miez de noapte (de ce atunci?) venind dinspre Cahul, masina cu care se intorcea acasa a intrat intr-un stalp… Aidoma cazului confratilor Doina si Aldea-Teodorovici, aici insa masina cu care se intorceau acasa a intrat intr-un pom. In ambele cazuri, soferii care conduceau cu ”iscusinta” au scapat cu viata, iar cele trei legende ale neamului romanesc au fost silite sa ajunga la cele invesnicite cu mormant de neuitare.

    9. P.P.: Nu vreau sa ne imbatam cu apa rece, de aceea va intreb: ca eminescolog care a realizat serialul ”Eminescu Universalul”, (ultima editie III publicata in noiembrie 2015, despre traducerea si ecoul operei poetului national in publicatii, tiparite si online, editate in 80 de limbi din peste 250 de tari, invitat ca reprezentant al Romaniei sa prezentati cartea in Plenul Congresului Mondial al Eminescologilor din 3 septembrie 2015) ar fi trebuit sa fiti onorat la o alta scara valorica de statul roman. Diploma ”Opera omnia” primita pe 15 ianuarie 2016, cu prilejul lansarii cartii Dv., ca ”eveniment editorial”, in cadrul ”Manifestarii de Omagiere a lui Eminescu” in sala ”Constantin Brancusi” a Parlamentului Romaniei, mie  mi se pare o consolare palida, intrucat “Fundatia  spirituala Mihai Eminescu” nu este Guvernul Romaniei, nu este Presedintia Romaniei. Ca sa nu mai spun ca in documentarele televiziunii nationale   din  15   ianuarie   2016   (am dovada   filmata) niciuna   din personalitatile culturale care au vorbit de ziua lui Eminescu, nu a mentionat volumul Dv. Recunoasterea valorii cartii si a autorului nu a fost compensata nici de distinctia ”Insemn de recunostinta”, acordata autorului in sala Institutului Cultural Roman de catre Presedintele Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, in 11 ianuarie 2016, cu prilejul prezentarii unor aspecte din carte despre viata de ziarist-om politic a lui Eminescu la ”Serata Eminescu Ziaristul”. Ar fi trebuit ca Institutul Cultural   Roman   (prin   centrele   din lume), sa va invite sau sa va prezinte volumul. Nu credeti ca ar fi nevoie de o reparatie morala in acest caz ?

    9.D.C.-C. : Comunicarea mea la Congres reprezenta o ilustrare documentara a temei, pe care o enunta Presedintele la deschiderea lucrarilor in Plen: ”Actuala editie a Congresului are o tema mai putin abordata in cadrul eminescologiei…fiind aleasa pentru ca la ora aceasta suntem angajati in niste procese integrationiste, intr-un dialog valoric european si universal, Eminescu fiind printre primii care deja ne angajase in aceste procese in secolul XIX, care a fost un secol de aur pentru mai multe natiuni. Eminescu vedea cultura universala ca un tot intreg. Prin poezia, proza si publicistica sa, Eminescu s-a integrat in aceasta cultura… Dumitru Copilu-Copillin a venit la Congres cu acest volum [este aratat auditoriului], care prezinta informatii absolut inedite privind traducerea si ecoul operei in publicatii tiparite si online in 79 de limbi din peste 250 de tari…, dovada recunoasterii valorii operei eminesciene ca moment romanesc in patrimoniul cultural al omenirii”. In replica, la microfonul de la tribuna, ulterior i se da cuvantul autorului ca sa prezinte motivatia: „Gandirea si trairile lui [Eminescu] general-umane le-a transmis in asa fel in ceea ce a scris, incat cine le citeste se recunoaste pe sine in ele, de aici interesul si marea lui receptivitate in lume. Acum este unul dintre cei mai accesati scriitori pe plan mondial…Pana si «generatia cu telefonul la ureche» il citeste pe Eminescu, – recent am identificat peste trei milioane cinci sute de mii de accesari/citiri/cititori interesati de Eminescu”, afirma eminescologul Dumitru Copilu-Copillin (apud mass-media). Acad. Mihai Cimpoi a mai constatat, cu prilejul lansarii anterioare a cartii ”O viata de dascal…”, care ”S-a realizat pe exemplul vietii si activitatii unui dascal, om al vremii sale, ridicat prin propriile puteri, daruit muncii si cauzei sale, dezinteresat de rasplata. Asta dovedeste indeplinirea unei munci care nu s-a vrut rasplatita si a fost pusa in slujba cauzei noastre comune, despre care [in privinta valorilor noastre nationale, gen Eminescu]  noi   purtam   acum   acest   dialog,   pe   picior   de   egalitate   in   dialogul european”.
    La doua saptamani dupa audierea comunicarii la Congres si dupa citirea cartii, Acad. Mihai Cimpoi mi-a expediat pe e-mail un Cuvant inainte, in ideea ca opinia lui sa fie cunoscuta si de cititorii straini, care vor putea citi cartea in limbile tarilor, ai caror reprezentanti au facut autorului oferta de a fi tradusa (in italiana, turca, chineza, ucraineana, rusa, anterior engleza-SUA). Apreciind valoarea cartii, Institutul Cultural Roman din Bucuresti asigura finantarea traducerii si editarii ei in baza ofertelor/contractelor care se vor putea face intre 15 aprilie-15 septembrie 2016. Aceasta buna intentie deschide, deocamdata, doar o perspectiva. De ce aceasta ultima editie a cartii despre Eminescu in 80 de limbi nu a fost macar mentionata de personalitati, in preajma Zilei de 15 ianuarie 2016?. Presupun ca se datoreaza atat faptului ca aparitia ei este recenta (noiembrie 2015), de asemenea editura care o publica, pe banii autorului, multumindu-se cu aureola locala a autorilor, nu se ocupa si de difuzarea cartilor editate in reteaua de librarii din Bucuresti si din tara si nici nu organizeaza lansari de rezonanta nationala, cat si faptului ca autorul ca persoana fizica si-a eliberat bratul cu exemplarele disponibile pe moment abia de Ziua lui Eminescu, la personalitati si prieteni, prezenti dimineata in Aula Academiei Romane si dupa masa in sala Parlamentului Romaniei, oferind-o in dar cu dedicatie, ca ”rod al stradaniilor de peste cinci decenii, cu prilejul implinirii varstei de 85 de preprimaveri”. Surpriza mi-a facut-o insa ”destinul”,- in chiar dimineata Zilei de 15 ianuarie, volumul a aparut pe internet, asadar porumbelul de pe coperta si-a luat zborul pentru a purta mesajul eminescian pe toate meridianele lumii… Urmare, pe Google au inceput sa apara – in tacerea astrala – ecouri pe canalele online. Ma intelegeti…, de acum soarta cartii, indiferent de conjunctura, o va decide doar Timpul, supremul judecator. Deocamdata fac parte din categoria celor foarte multi ”premianti fara premii”. La nedumerirea Dv.,- ”Ar fi trebuit ca Institutul Cultural  Roman (prin centrele din lume), sa va invite sau sa va prezinte volumul”, am si raspunsul: ”ICR apreciaza valoarea cartii despre Eminescu in 80 de limbi, de aceea asigura finantarea traducerii si editarii ei in alte tari, functie de ofertele pe care le va primi intre 15 aprilie – 15 septembrie 2016. ICR lanseaza si promoveaza in tara numai publicatiile aparute in editura proprie. Daca volumul va aparea in alte tari, editurile de acolo vor asigura promovarea lui publica, o data cu difuzarea in reteaua de librarii”. Deocamdata, mi-au intins mainile purtate de gandul cel bun autorii prefetei si postfetei, confrati de breasla cu care convietuiesc in paginile publicatiei ”Litere” a Societatii Scriitorilor Targovisteni, in care cartea continua sa apara de cativa ani pe franturi la rubrica permanenta ”Eminesciana”, cu ecouri online. In schimb, serialul Eminescu Universalul este frecvent recomandata mai ales in publicatii si RTV, institutii si personalitati din Republica Moldova, care ma intampina ca pe un mesager al lui Eminescu, unde acesta este considerat patronul spiritual al lor ca si al intregului neam romanesc.

    10. P.P.: In finalul decalogului nostru, care va aparea pe 17 februarie 2016, cand impliniti  85 de primaveri (asa cum „sopteste” si vremea de-afara, insorita…), va rog sa transmiteti un mesaj poporului roman, ale carui limba si cultura le-ati slujit si promovat mai mult de o jumatate de secol, reper fiind aici o cugetare de-a Dv. (din 17 februarie 2001,- ”o borna de trecere la un nou veac si secol”), puternica si perena, care ne bantuie  pe multi dintre noi intr-o anumita perioada a vietii: ”La acest prag de varsta vine si vremea reflectiilor: Cum a fost? Ce am facut? Cu ce pret s-a dobandit ceea ce am realizat? Urma lasata e un semn c-am izbutit, cat de cat, sa ramana ceva in urma mea: copii, o casa, un pom sadit, sau cum spunea Cineva  , urmasilor sai, macar «un nume pe-o fila de carte»”?

    pe-o fila de carte ?…
    10.D.C.-C.: ”Cartea” mea – una simbolizand tot ce am scris, rod al stradaniilor mele de o viata traita ca om al vremii sale – este o invitatie la cunoastere si reflectie, in vederea preluarii si adaptarii intelesurilor ei la preocuparile proprii, mai ales ale tuturor acelora dintre poporenii Romaniei, care cred ca in viata au O MENIRE, aceea de a lasa ceva folositor in urma lor pentru OMENIRE.

    Interviu realizat de Paul Polidor (ian.-febr.2016), Bucuresti
    „PERSONALITATI IN ARIA INTERFERENTELOR INTERNATIONALE”
    ISSN 2286-2110
    Publicatie periodica editata de Fundatia „Paul Polidor”  pentru UNESCO
    fundatia.paulpolidor@yahoo.com
    Apare sub egida EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMANIA
    (Director fondator:  Paul Polidor)
    ed.cadrelordidacticedinromania@yahoo.com
    Copyright:Paul Polidor

 

Pin It on Pinterest