Prof.Adriana Grigorescu a prefațat volumul Editurii Cadrelor Didactice din România-București:,,Cadoul. Povești afro-asiatice”(Traduceri de Paul Polidor, Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei)-ISBN:978-606-94095-4-1

NOI ÎNSCRIERI în: INTERNATIONAL On-line FESTIVAL ,,PAUL POLIDOR”(XXIII-Edition):

fundatia.paulpolidor@yahoo.com

Tel.contact:004.0740.47.48.14

============================================================================================

Cadoul    

 -poveste africană-

Un țăran harnic lucra cu zel în grădină. Și iată că odată a descoperit pe răzor ceva: niciodată nu-i fusese dat să vadă un bostan așa de mare. Țăranul s-a mirat, s-a bucurat și, chibzuind, a hotărât că nu este o rușine dacă va oferi un asemenea bostan negusului.*

Și s-a-ndreptat spre negus cu darul său. Acesta s-a declarat satisfăcut și, ca răsplată, a poruncit ca unul dintre caii săi să fie dăruit țăranului.

Bucurosul țăran a luat darul, a mulțumit negusului și a plecat.

Vestea despre acest fapt s-a răspândit cu repeziciune în întreg orașul.

Și iată că un nabab se gândi:,,Dacă negusul l-a răsplătit pe țăran așa de darnic pentru un bostan, atunci ce va oferi dacă va primi în dar un cal bun?,,

Și, alegând dintre caii săi pe cel mai bun, îl trimise în dar negusului. Însă acesta înțelese viclenia nababului. I-a primit calul și i-a mulțumit. Apoi a chemat un servitor și i-a spus:

-Iată un om care mi-a dăruit un cal minunat. Pentru acest cal îl voi recompensa cu bostanul primit de la țăran.

————————————————————————

*Cu sensul de: titlu monarhic purtat de suveranii africani ai Etiopiei; persoană având acest titlu

(după DEX, Ed.Acad.R.S.R, 1984, p.593; n.trad.)

==============================================================================================

O hotărâre înțeleaptă  

-poveste japoneză-

Demult de tot trăia într-o capitală un pețitor. Ziua-ntreagă căuta și alegea logodnici și logodnice. Odată a logodit o fată de cincisprezece ani cu un bărbat de treizecișicinci, ascunzând, însă, vârsta acestuia. Dar părinții logodnicei au aflat îndată, din auzite, că mirele-i bătrân.

-Nu o să ne dăm fata în ruptul capului : doar între vârsta mirilor sunt douăzeci de ani diferență.

Ce putea face pețitorul? A hotărât să se plângă unui judecător.

Acesta a chemat ambele părți și i-a întrebat pe părinții fetei:

-Dacă v-ați dat deja cuvântul, pentru care motiv acum vi-l retrageți?

-Pețitorul ne-a păcălit: mirele este cu douăzeci de ani mai în vârstă decât logodnica, de-asta nu mai suntem de acord. I-am fi dat fata dacă ar fi fost doar de două ori mai bătrân decât ea.

-Da, fie, cum doriți. Atunci dați-i fata peste cinci ani. Mirele este obligat în tot acest timp să aștepte. Când el va împlini patruzeci, ea va avea douăzeci, iar logodnicul va fi mai bătrân decât logodnica lui exact de două ori.

Așa a hotărât judecătorul, iar ambele părți s-au îndepărtat, cerându-și scuze.

Iată cu adevărat o hotărâre înțeleaptă!