Centrul On-line ,,Prof.A.Grigorescu”:,,Verde…” Concurs Ed.CDR Coteț Anamaria/Brăila

Centrul On-line ,,Prof.ADRIANA GRIGORESCU” (Grăd. Nr.7, Sector 2) al ,,EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA”(înregistrată notarial, București) prezintă în cadrul: INTERNATIONAL on-line FESTIVAL-CONCURS ,,PAUL POLIDOR”(1998-2021) textul (publicat în Nr.9 al ,,REVISTEI CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA”, ISSN:2501-0697) ,,VERDE CRUD ÎN SUFLET ȘI-N PRIVIRI” de Coteț Anamaria (Cond.art.: Prof.Violeta Anca Ion – Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”-Brăila)

VERDE CRUD ÎN SUFLET ŞI-N PRIVIRI 

Cu un singur clipit am deschis amintirea. Amintirea unei primăveri parcă din altă viaţă, o primăvară de când aveam treisprezece ani şi mult soare în suflet. În acel martie 2017 am simţit cum primăvara a ieşit din coajă, creând o punte între „eu” şi „tu”. Vedeam cum pomii îşi năşteau înflorirea, aşa cum şi povestea noastră de iubire se înfiripa. Pământul devenise un copil care s-a jucat o zi întreagă în smaraldul ierbii. Cu mantia sa plină de lumină primăvara părea că îşi începuse melodia ce hipnotiza orice făptură. La o notă a sa toate prindeau viaţă, iar în orice colţ fraged pătrundea o rază de soare ca o mărturie a dărniciei sale. Mugurii blânzi rodeau, părând o iederă căţărată pe lumină. Ghioceii albi, ca perlele bunicii, ne picurau beatitudine în suflete, toporaşii păreau a desena drumul presărat de Hansel şi Gretel prin verdele crud al firelor de iarbă, iar merii din livada bunicilor îmi spuneau să rămân în magica lume a copilăriei. Încercam să nu îi ascult; ştiam doar că în sufletul meu a înflorit un cireş: iubirea noastră. Nu voiam să dau glas unei lupte nedeclarate între florile de măr, aprige apărătoare la hotarul copilăriei, şi florile de cireş, ademenitoare ca poveştile de iubire ţinute secrete de gheişe. Fiecare petală a florilor de cireş îmi şoptea o poveste posibilă, o realitate care depindea de un simplu „da” din partea mea. Mă răvăşeau atâtea gânduri, atâta alb din jurul meu ca o pagină nescrisă din cartea vieţii mele… Aveam senzaţia că un înger, care a trecut prin dreptul ferestrei mele, şi-a frânt aripa. Dar nu şi visurile sale. Dar nu şi visurile mele adolescentine. Verdele se năştea în mine, aşa, pe furiş. Construia o punte între noi doi, da, se năştea un „noi” nemărturisit. Simţeam cum primăvara de afară a reuşit a încălzi iarna din sufletul meu, iar un curcubeu de viaţă a înmugurit. Simţeam că nu mai sunt un suflet neînţeles, aflat într-un război cu mine, cu ceilalţi. Un simplu „da” m-ar fi făcut actorul principal din filmul vieţii mele. Şi totuşi ezitam. Aveam nevoie de un sfat, iar Marele Înţelept nu putea fi decât Timpul şi Mama Natură. Aşa că m-am întins pe pământ, simţind cum verdele smarald îmi îmbrăţişa întreaga fiinţă. Era atâta linişte în jur, că auzeam parcă şi cum creşte colţul ierbii şi cum razele de soare se izbesc de genele mele. Mă gândeam la noi şi mi-am adus aminte de un vers al lui Lucian Blaga: „A iubi e primăvară!”. Poate că era primăvară, fiindcă te iubeam sau poate te iubeam fiindcă e primăvară? Gândindu-mă la aceasta, am închis ochii. Verdele m-a cuprins din ce în ce mai mult ca un somn adânc. Un somn liniştitor de primăvară cu un vis cu flori de cireş, care se scuturau deasupra mea, şoptindu-mi promisiuni dulci… Da, se întâmpla în martie 2017, când primăvara a ieşit din coajă, creând o punte între „eu” şi „tu”. În acea zi în care mama m-a găsit dormind sub merii din livada bunicilor. Da, se întâmpla în martie 2017 când m-am ridicat din „Verde”, mi-am scuturat florile de măr din plete şi am învăţat să mă nasc din nou cu suflet de copil, dar cu privire de primăvară.

Coteț Anamaria

Cond.art.: Prof.Violeta Anca Ion

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”-Brăila

================================================================================