PREVIZIUNI IGNORATE (text din 2007-2008)

Paul Polidor – Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei

Revenind la cooperarea dintre ţările noastre, aspectele relaţiilor bilaterale se axează în principal pe probleme de colaborare în domeniul energiei. Azerbaigeanul intenţionează să facă părtaşă România la proiectele importante pe care le-a iniţiat, conducte cu hidrocarburi pe trasee precum: Baku-Tbilisi-Ceyhan, Baku-Tbilisi-Erzurum sau calea ferată Baku-Tbilisi-Ahalkalaki-Kars.  Nu în ultimul rând, există un interes comun pentru  Nabucco, un proiect foarte „delicat”, din moment ce a iritat  cancelarii occidentale, dar şi Moscova. Colaborarea dintre România şi Azerbaigean în domeniul transportului vizează, de asemenea, şi realizarea cu succes a proiectului de refacere a „Drumului Mătăsii” în cadrul programelor TRACECA şi INOGATE. Intenţionat am pus termenul „delicat”, pentru că reacţii foarte recente din presa cehă, citate de către ziarul „Adevărul” din România, confirmă afirmaţiile noastre de dinainte: lipsa de fezabilitate, deocamdată,  a  proiectului  „Nabucco” poate afecta în mod direct România şi, prin recul, relaţiile ei cu Azerbaigeanul şi state din Uniunea Europeană: „Sunt guvernele, se întreabă ziaristul Martin Ehl,  celor şase state interesate (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, România şi Turcia) capabile să ofere sprijin politic unui proiect atât de delicat? Două dintre acestea – Ungaria şi Bulgaria – joacă la două capete: susţin şi Nabucco, şi concurenţa, proiectul ruso-italian South Stream.” *

România este implicată în cel puţin trei proiecte energetice de amploare, şi anume: 1.„Nabucco”(este de repetat faptul că o asemenea conductă, dacă va fi terminată, ar putea avea o lungime de 3.300 de kilometri; lucrările de construcţie ar putea începe în 2009 şi finalizate în 2012, dacă problemele generate de criza economică mondială nu vor întârzia proiectul // există o replică în filmul „O femeie face carieră”, cu Melanie Griffith şi Harrison Ford: ”…prea mulţi de dacă, ne pare rău, nu ne implicăm!…); 2.Constanţa-Trieste; 3.Cablul submarin de transport al energiei electrice între Turcia şi România. Din păcate, proiectul „Nabucco” nu este promovat, în opinia noastră, destul de violent de către sprijinitorii săi, S.U.A. şi Uniunea Europeană, precum face Rusia cu proiectele proprii, astfel încât fosta putere sovietică şi actuala putere euro-asiatică de la Kremlin şi-a permis, râzând „în nas” parteneriatelor strategice occidentale cu ţările din Caucaz, să intre, cu brutalitatea-i cunoscută, în august 2008, în Georgia şi să-i sucească gâtul ca unui pui lipsit de apărare. Aceasta este, în fapt, esenţa relaţiilor noastre cu zona caucaziană, inclusiv cu Azerbaigeanul.

Considerăm puţin probabilă o alianţă zonală de stabilitate în jurul Mării Negre (tocmai datorită interferenţelor culturale prea puţin studiate şi „exploatate”, dar şi intereselor proprii) între  România, Ucraina, Bulgaria, Republica  Moldova,  la  care să se alăture Turcia, Azerbaigeanul şi Georgia. Este   adevărat   că   Ankara, după  dezmembrarea  fostei Uniuni Sovietice şi recăpătarea independenţei de către statele din Caucaz şi Asia Centrală, a redevenit o putere influentă în zonă, iar ţara noastră, în cadrul parteneriatului cu Azerbaigeanul, ar putea deveni placă turnantă a exportului de hidrocarburi caspice via Georgia şi Turcia. În această variantă, exact ce spuneam mai devreme, va începe (sau reîncepe) animozitatea între state din zona Mării Negre, aşa cum subliniază Maria Postevka şi Vladimir Zodian într-un studiu despre Ucraina: ”Kievul concurează într-un fel Bucureştiul şi Ankara în domeniul traseelor energetice alternative; conductele construite sau în construcţie în Caucazul de Sud şi Turcia şi proiectul traseului Caucazul de Sud – România – Balcanii de Vest – Adriatica ar pune sub semnul întrebării viitorul traseului Caucazul de Sud – Ucraina – Polonia – Baltica. În lipsa unei politici  energetice  cu adevărat coerente a UE, persistă astfel de rivalităţi între statele  de   la   Marea   Neagră,   abil   exploatate   de   companiile   ruse  şi de autorităţile de la Moscova.” (Precizare 17 decembrie 2022: dacă refacerea alianței istorice (de care vorbesc unii politologi astăzi) dintre țările declanșatoare ale Primului Război Mondial (Imperiul Austo-Ungar, Germania, Rusia) se va dovedi reală, românii vor trebui să fie foarte atenți că profiturile în urma semnării acordului de azi, 17 dec.2022, este foarte posibil să plece, în cea mai mare parte, către alte țări…  // vezi mult-discutatul caz OMV-PETROM).

• Martin Ehl, în „Hospodářské Noviny”, 6 februarie 2009, articol preluat de ziarul „Adevărul”, 8 februarie 2009 (De ce e Nabucco un proiect ipotetic)

REPER-fragment:

https://www.dcbusiness.ro/azerbaidjan-georgia-romania-si-ungaria-parteneriat-in-domeniul-energiei-iohannis-un-acord-crucial-ambitios_651081.html

Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria, parteneriat în domeniul energiei. Iohannis: Un acord crucial, ambiţios

DCBusiness Team / 17 dec 2022, 11:08

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, sâmbătă, că acordul între guvernele din Azerbaidjan, Georgia, România şi Ungaria privind Parteneriatul strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei este un document ”crucial”, ”ambiţios”, care va aduce o contribuţie serioasă la întărirea securităţii energetice europene şi va contribui la cooperarea în regiune./…/

Preşedintele Iohannis a spus că etapa viitoare o reprezintă cablul submarin din Marea Neagră. “Ne dorim şi sporirea legăturilor de transport maritim de la Constanţa în Georgia Aceste eforturi vor spori conectivitatea şi cu Azerbaidjanul şi mai departe cu Asia Centrală”, a adăugat el. Preşedintele Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev, premierul Georgiei, Irakli Garibașvili, premierul României, Nicolae Ciucă, şi premierul Ungariei, Viktor Orban, urmează să semneze Acordul privind Parteneriatul Strategic în domeniul dezvoltării şi transportului energiei verzi. La eveniment participă şi preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.