Centrul On-line ,,Prof.A.Grigorescu”-Arhiva ONG: Coman Elisa, Andreiaș Bianca /Brăila

Centrul On-line ,,Prof.ADRIANA GRIGORESCU” (Grăd. Nr.7, Sector 2) al ,,EDITURII CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA”(înregistrată notarial, București) prezintă în cadrul: INTERNATIONAL on-line FESTIVAL-CONCURS ,,PAUL POLIDOR”(1998-2021) textele (publicate în Nr.9 al ,,REVISTEI CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA”, ISSN:2501-0697):

DE FLORII… E iarăşi verde şi culoare / Pe drum, la orizont, în zare / Îmi cântă sufletul a sărbătoare / Căci port, cu drag, nume de floare./ În aer pluteşte al liliacului parfum / Şi din ogrăzi se simte un fraged iz de fum. / Zglobii, pe ramuri, ciocârliile vestesc / Al sărbătorii ceas, popas dumnezeiesc./ Coman Elisa Anamaria, Cond.art.: Prof.Violeta Anca Ion (Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”-Brăila)  &

O ZI BINECUVÂNTATĂ    Este aprilie, iar suflarea caldă a primăverii a trezit la viaţă întreaga natură. Pe cerul luminos şi primitor   cununa    caldă    şi    plăpândă   a    soarelui    îşi    face   apariţia   într-un  mod deosebit şi special – întinde către pământ, darnică şi sfioasă, razele-i galben-aurii.  Pe verdele crud al ierbii micuţele floricele îşi deschid petalele colorate, răspândind un miros îmbietor. Printre atâtea pete de culoare câteva ciupercuţe delicate îşi ridică privirea timidă către copacii înalţi, îmbrăcaţi a sărbătoare. Fluturii s-au pornit într-un magic dans, acompaniaţi de ciripitul vesel al păsărilor.  Este Sfânta zi de Paşte. Ce cântec şi smerenie e-n noi şi-n jurul nostru! Părinţi şi copii se-ndreaptă către case, ducând cu ei Lumina Învierii. Biserica le rămâne în urmă, plină de pocăinţă şi de evlavie. Poartă cu ei speranţa unei vieţi frumoase şi sufletul le râde a iertare. În pragul porţii Azorel e vesel că-şi vede stăpânii şi-mi sare prietenos înainte. Pacea domneşte în toate şi liniştea divină pluteşte şi-n grădina noastră. Au înflorit caişii! Şi trandafirii au boboc ! Liliacul bunicii e tot îmbobocit ! Şi ce frumos se vede aleea văruită în alb de tatăl meu! O, şi copacii au brâu albit de-aceeaşi bidinea! E Raiul pe pământ, e Paradisul în grădina mea! În casă toate miros a proaspăt şi-a floare şi-un iz uşor de vanilie şi scorţişoară îmbracă aerul în sărbătoare. Pe masă ne aşteaptă ouăle de noi vopsite şi cozonacul fraged, de mama plămădit. Bunica ne aprinde lumânarea de pe masă  şi ne pofteşte bătrâneşte să servim. E ritualul oului “rezistent” şi care mai de care ne dorim “trofeul”. Am răzbătut anul trecut, aşa că îi voi lăsa pe ceilalţi să câştige. Ce poftă-mi e de cozonac! Parcă toate au un gust special atunci când suntem cu toţii şi sărbătorim…  Gândul  îmi  zboară  rapid la “iepuraş”… şi mie, şi frăţiorului mai mic… Ne-au citit părinţii nerăbdarea şi ne-au potolit curiozitatea … dulciuri, multe dulciuri, preferatele noastre… şi jocuri. Câtă speranţă este, Doamne, în casa noastră iar! Şi cum zâmbesc bunicii a mulţumire şi a  binecuvântare! Şi, Doamne, ce liniştită este mama că toate-s rânduite, că tata-i lângă noi şi ne alintă iar! Nu am muncit degeaba alături de ai mei, căci iată ce bucate minunate ne-aşează mama-n farfurii! Nu suntem niciodată singuri, vecini, prieteni, rude, toţi sunt bineveniţi la noi. E momentul când, cu mic, cu mare, mulţumim cerului pentru frumuseţea clipei de fi împreună. Îl aştept nerăbdător şi pe Andrei. Este colegul meu de clasă şi a rămas orfan de când avea doi ani. Îl cresc bunicii şi îl cresc bine, căci este foarte politicos şi are un suflet bun. De aceea mi l-am făcut prieten şi suntem nedespărţiţi. Îmi place că ştie să glumească şi că, deşi îşi ştie părinţii doar din fotografii, priveşte soarta resemnat. Este obişnuit de bunici cu biserica şi crede în mântuirea prin Hristos. Tare îl mai îndrăgeşte şi bunica: mereu mi-l dă exemplu! Noroc că ţin foarte mult la el, căci, altfel, l-aş privi cu răutate. L-am rugat să stea la noi de sărbători şi a acceptat, chiar dacă, sunt convinsă, se va gândi mai mereu la bunicii lui. Mama îl vede ca pe un al treilea copil al ei şi îl priveşte, uneori, pe furiş, cu ochii înlăcrimaţi şi încărcaţi de milă. O înţeleg deplin când ne zice: “-Ce norocoşi sunteţi că ne aveţi!”. Poteca îngustă care străbate valea până la poarta noastră e încărcată azi de bunătate şi îndreaptă paşii tuturor către noi. Suflete singure şi triste, bătrâni fără speranţă, copii rătăciţi, toţi îşi găsesc alinarea în vorbele înţelepte şi calde ale preotului din sat, tatăl meu. Ce norocoşi suntem că îl avem! Ce norocoşi suntem că Dumnezeu e mai aproape de noi, că e cu noi, că e la noi! Într-o lume dură, în care totul pare nesigur, casa bunicilor şi a părinţilor mei pare castelul din poveste, vrăjit de Dumnezeul care a pogorât peste noi duh sfânt, pace şi lumină. Soarele, care ne priveşte acum din înaltul cerului, ne dăruieşte aură divină   şi   ne   încarcă de viaţă şi de speranţă. În jur nu plânge nimeni a disperare, ci de-alinare şi-mpăcare, noi, copiii, râdem şi strigăm de bucurie, iar bunicii mei ne privesc cuminţi de pe băncuţa din faţa casei. Şi cât de mândră este mama de soţul ei ! Şi cât de mândru sunt eu de familia mea, de acest minunat dar pe care cerul mi l-a oferit! Şi-i mulţumesc mereu lui Dumnezeu pentru asta. Am învăţat să-i preţuiesc pe cei dragi şi simt nevoia să le alin durerea atunci când viaţa îi supune la grele încercări. Mă simt în siguranţă în sânul familiei mele şi mă las purtat de aripile lor protectoare. Nimic rău nu mi se poate întâmpla!  Icoanele şi sfinţii sunt azi, în zi de sărbătoare, luminaţi de flacăra palidă din candelă şi ne sunt martori în dragoste şi bunătate. În fiecare colţ al casei domneşte fericirea, iar aerul de primăvară a adus cu el mântuirea. Nimic mai frumos, nimic mai pur, nimic mai bun! Suntem toţi în jurul mesei, cu măiestrie aranjată de mama, şi ascultăm smeriţi rugăciunea spusă de tatăl meu. După un moment de reculegere, casa răsună a recunoştinţă:“ – Hristos a înviat!”… “ – Adevărat a înviat!”. Salcia din curte plânge de emoţie şi barza de pe stâlpul casei cuminte stă în cuib. Încremenesc salcâmii în floare şi în verde şi gureşele raţe o clipă se opresc. Nu e căţel, pisică ce să alerge-afară şi toată iarba dimprejurul casei tremură a înţeles… Creştinătatea e în sărbătoare azi! E Sfânta zi de Paşte!

Andreiaș Bianca

Cond.art.: Prof.Violeta Anca Ion (Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”-Brăila